DODII de George ANCA

DODII de George ANCA

D O D I I

graiul vătraiul fierul roşu mutule suge-l c-o să sfârâie

mîna ascunsă în pasărea zburându-ţi rana mângâierii

dezgroapă oasele îngroapă pleoapele feţii de corabie

cercurile oarbele turmele pasc hainele cu tălăngile

sac de rană însângerată pe fruntea peştilor de aur

dodone d’odinioare uliul şarpe paparudă ne inundă

pe ochi mă sprijin ăn prăpastie orbilor plânşi huma le taie stelele

m-a trezit bătaia vântului cremene veşnică

soare veşnic în sfeşnic suflet de tină în lumină

copaci de fier spre lună dezrădăcinaţi din sânge

îi dezgioacă de pe oase carnea corb înamorat

sufletul meu te-o părăsi sufletului tău îi va fi dor

ies din noapte intru-n ceaţă să ajung de dimineaţă

ca dinr-o apă se nalţă din mormânt rădăcinile

tăierea braţelor ochii tăierea capului sufletul

ne ducem vieţile noaptea dimineţile

soarele luna stelele ne luminează relele

suflet de călăreţ îngropat în copite

codru de lănci în văzduh de raze

scăpărai intrai în rai turmă cea mai de pe urmă

unul băştinaş unul mintenaş unul prinde-l-aş

una-n somn un vis una-n morţi abis una-n vale i-s

coboară cobor de pe un picior de cer fără nor

din copiii lui moară unul porumb unul secară

după mare mila ta peste lume pasărea

corabie pe apă ca focul pe uscat

nu poţi pluti peste poetul în fâşii

libertatea şi moarea luau foc

toate lucrurile de afară au fost în casă

ai umblat pe deal să mori şi să te deştepte tatăl tău

la tot ce se învârteşte eşti concentric din o-ul oribilului

trupurilr sufletele oile-n muntele oilor

ce mame depărtate ale numelui meu

asemănarea mea dându-ţi în meteori

ochii amintindu-mi amintirea văzându-mi

mâini din altă lume pe feţe de pe pământ

clopote trag razele luminii

în pământ trupul în zbor sufletul

ploaia măruntă putrezeşte purpura

vorba în dodii în taină poduri înmiresmate

legat la ochi cu ochii ucigaşului

îngerul îţi seamănă dar este mai frumos

diavolul îţi seamănă dar este mai frumos

Pena Corcoduşa

blondului polcovnic

Kalistanul nu şi-a

îmbătat Dubrovnik

Cişmigiul varsă

mesteceni în lună

lăcrimioară stoarsă

ceai de mătrăgună

trikuti Trishul

ecranul recul

front sentimental

înecat la mal

danf de crame

buric la rame

la un pas de trecătoarea unde mă iubişi

se dărâmă mănăstirea din păiş

să ne ridicăm haraciul din persoană

ţine-mă de dreapta catalană

ia-mă franţuzeşte dintre ţuici pitice

dumă-n Roshinara către King în bice

invidiind la un ceas dispraţii

numai din disperare şi corporalitate

înseamnă că ne-am doeit raţii

de alte deliruri tot piperate

la o ţuică printre puţine femei

şi una cu Pena Corcoduşa de-a ei

pentru încă o nepublicabilă perfecţiune

propun toată sanscrita şi speranţa

ca nici un sanscritist să nu mai fie întemniţat

pentru Vede şi celelalte şi un vers

tras dintr-un neam fără sunete

la ordinul tovarăşului Nicolae Sanscritul

veseli munţii triste mările buni bătrânii

răi tiranii dulci amărâţii Diwali mâne-i

copiii munţilor mărilor bătrânilor tiranilor

amărâţilor mânaţilor diwalilor

veseli trişti dulci amărâţi mânaţi

munţi mări bătrâni tirani amărâţi

aţi auzit ori nu cât de bine e să ai o ţară

să ai lumea şi pe dumnezeu

să ai ce mânca şi ce iubi şi ce duce

pe ultimul drum pe o carte

nescrisă nepublicată şi totuşi interzisă

necitită nepovestită decât pe din afară

în sanscriă câte un templu până azi

se aude huruind în sacrificiu

tot în alte graiuri de la dumnezeu

oamenii se convertesc în dragoste de sine

că un cancun până la o oră palidă

nu ştiu ce mă întreba din ochi

rădăcini clasice tulpini romantice flori moderniste

scuturându-se tăindu-se stingându-se

în cafee Einstein luna trecută acolo

şi-n umbra unei zăpezi veşnice dincoace

şi-n greva distribuitorilor de hârtie nudă

şi-n patria virgină a scrisorii-adresă

mama pământ mai în călduri la tropice

decât la capul mortului cer

lungindu-şi boala până la muson în dansul lui Shiva

ce e-n minte printre expresii din altă căcănărie

se cheamă frică de mintea însăţi ieşită din ea

cu groaza tuturor expresiilor de dincolo

jur mitului credinţă neomenească de piatră în aşteptare

prin mit înţelegând dispreţul mitologic

pentru haită şi hăitaşi ciocnindu-se în sine hăulind

cum nu s-ar descoma

vârfurile dinspre dumnezeu

în mersul lin al munţilor

sunând tălăngi de oameni

când moartea în păcat se vede

neant familiar moartea alor mei

eu murindu-le

remuşcarea

numai câinii răi sunt de înţeles

mă înţeleg şi pe mine

lătrându-mă în somn de un avatar

de-aia e dumnezeu

a nu se putea face nimic

a-l invita etern chiar şi pe la noi

să i ne dăm de pomană

de sufletul celor ce n-am

avut de gând să fim

fiindcă nu se putea fără el

rămân ce las nu ce m-a lăsat de lăsata eului

accept canibalii aflându-mă sătul

zadarnic aşteptându-i rămânând

îmi pierd ruralitatea urbanitatea minţile

mă hotărăsc pentru măsuri nedepăşind o zi

începutul ori sfârşitul incredibilului

toate stîncile  la ora zece şi treizeci în carceră

la unsprezece oraşul ras de pe faţa pământului

munţii raşi călugări budhişti

mirele la vedere mireasa ascunsă

magnetofonul trezeşte la dans elefanţii lunii

amiază promenadă poşta poliţia spitalul

tânărul se aplecase să atingă genunchii directorului

toţi rupţi aripi de bazar în moloz apare familia vecină

dinspre vale printre bârne după oale să se-atârne

câinii lătrau luna bătea

mormântul se scufundase

să facă loc la alte oase

mă mir de balada 905 flautul ştie să-mi ia din durere

femeia în dragoste cu muntele ca vrăjitoarele

cerşetorimea daţi-ne moartea voastră măruntă

nu vrem picioare şchiopii de-o viaţă

amânate explozii aruncând lapte ţâţa din gură

Yeti al păsărilor zăpezilor peste falie sub nor mort

suferinţa orologiului bătând sfârşitul ogarilor de piatră

m-a lăsat să plec rugându-mă să mă păstrez acelaşi pentru cine va trebui

cai şerpi lut ars orez plictis religios antiyoginic

liniştirea cu o viaţă de cântec în stingere cu fum de oase fosforescente

o mie de ani nu mă atinge în mahasamadhi

cînd n-am mai avut loc în moarte am înviat în carne de ruină

nu mai sunt nimeni cânt şi din saroda vă dansez shakti

sunt fiinţă în meditaţie

am fotografiat la lumina aurei arderea aşezărilor

eroii se salvau într-o clipă insuficientă vieţii

eroii mureau într-o clipă insuficientă morţii

mai am o viaţă şapte mii eonii rabdă asemănări

mut vorbindu-măp surd înviindu-mă îmi pare rău de duşmani şi de un popor

ştirile se culeg singure din martori căzuţi repetând un refren adineauri schimbat

fulgerul inimii norul planetelor

Himalaya ţi-e patrie Saturn te ispiteşte îngenunchindu-te

dimineaţa coboară izvoare în exil

lovită fantezie de întâmplări adevărate

căzut în patima reîncarnării din pasărea cenuşii

deşteptare fumătoare inhalată cu o pată nicotină de lumină

umbră vădană în zare vedică doar o nirvană dansului piedică

aştept guzganii sepie aruncând cerneală de veghe

partium doloris in caelo et in terra delfinul soarelui

parşive şive naţii la tine în laborator

de friguri zaci şi te scoli de dragoste zaci şi mori

m-ai iubit ca pe-o copilă m-a lăsat ca pe-o străină

care din noi ne-om lăsa să se uşte ca iarba

trei în lume nu se poate

om să scape de la moarte

să-ntinereşti nu se poate

şi să le iubeşti pe toate

stai lupe nu mă mânca

pân’ n-o răsări luna

ca să trec la mândra mea

ş-atunci lupe m-oi mânca

ori pe mine ori pe ea

sfântu soare vrea să jure

că nu-i dragoste pe lume

sfânta lună-aşa zicea

să taci soare nu jura

tu răsai de dimineaţă

şi apui când înserează

eu răsar la miez de noapte

când văd dragostele toate

unde şade dragostea

înverzeşte pajiştea

să mă prăpădesc ca piru

să-nfloresc ca randafiru

de m-aş prăpădi ca macu

să-floresc ca liliacu

lasă mândra să mai crească

şi codru să înverzească

la’să mă spuie frunza

că ea mi-a ţinut umbra

la’să mă spuie pământu

că el mi-a fost aşternutu

teiule frunză rotundă

lasă-mă la a ta umbră

puţinel cu mândra-n dungă

eu cu mândra tu cu umbra

până când o pica frunza

tu cu umbra ta cea deasă

eu cu mândra mea frumoasă

tu cu umbra ta cea rară

eu cu umbra mea de-aseară

foaie verde-o viorea

ş-am lăsat la moartea mea

să-mi zgornească nevasta

să-mi cheme ibovnica

să-mi ţie lumânarea

să mor cu ochii la ea

sfat mi-a dat frunza de nuc

să iubesc şi să mă duc

deasupra dă răsărit

două stele s-o ivit

ş-alea ştiu că ne-am iubit

ş-acuma ne-am despărţit

de ţi-ar fi mintea-ntr-o parte

te-aş iubi până la moarte

da ţi-e mintea-n şapte părţi

de iubeşti câte le vezi

fie albă fie neagră

ţâie neică tot ţi-e dragă

iastă lume nu-i a me

ceialaltă nici aşe

vino bade vino dragă

că mi-i dor şi mi-i de grabă

de m-a da de nu m-a da

m-a da frunza şi iarba

şi codru ne-a cununa

paltinii ne-or fi nânaşi

păsările ceteraşi

trece mândru p-un cal sur

blăstăma-l-aş nu mă-ndur

dra io num-atât oi zice

că el de pă cal să pice

cuţitul din teacă-i saie

drept la inimă să-l taie

sângele să meargă-n vale

nimeni să nu i-l oprea

numai luna şi o stea

cornul de la zadia mea

numa luna şi trei stele

cornul pânzăturii mele

sămăna-ţi-aş vorbele

prin toate grădinile

să răsară flori domneşti

să vii iar să mă iubeşti

du-mă doamne dup-aici

unde sunt zilele mici

c-aici sunt zilele mari

şi satu plin de duşmani

când ni-aveam noi bade bine

erau calde râurile

şi mai line vânturile

de când bade ni-am urât

râurile s-or răcit

vânturile s-or asprit

măi badeo mândrele tele

să mă poată prinde ele

m-ar scoate în deal în drum

ş-ar face din mine scrum

dar cu scrumu meu ce-ar face

s-ar unge pe la sprîncene

să samene cu a mele

cu-a mele n-or sămăna

c-a mele le-a uns maica

cu peană de mierlă sură

ca s-o dau la badea gură

du-te bade ducă-te

dorul meu ajungă-te

urască-te soarele

îndrăgi-te-ar boalele

să te prindă frigurile

ca pe mine gândurile

să te duci bădiţă duci

până-i găsi pui de cuci

pe cuc de coarne ţiind

rândunica sămănând

şi mierla pâne făcând

tu puiule te-i cununa

pe mine m-or îngropa

pământule glie neagră

vine badea şi mă-ntreabă

putrezât-ai mândră dragă

ba bade n-am putrezât

că mi-e urât în pământ

morminte groapă săpată

lasă-mă s-o văd o dată

că cin’ putrezeşte-n tine

aia m-o iubit pă mine

şi cine-i în copârşeu

a fost ca sufletul meu

să mă scăldaţi şi-n zahar

trupul meu e tot amar

leliţă cu flori pe conci

ven vremea să mă rogi

ca să-ţi iau floarea din conci

haideţi haideţi murguleţ

haideţi copil fără preţ

fără preţ de cumpărare

la mers făr’asemănare

să mor azi or să mor mâne

mândra lor nu le-o rămâne

c-o duc în groapă cu mine

că-I fac copârşeu de fag

şi-n groapă cu mine-o bag

şi-I fac copârşeu de nuc

şi-n groapă cu mine-o duc

de-ar fi mândra unde-i luna

mi-aş vedea-o-ntodeauna

dară mândra-I pe pământ

şi n-o pot vedea curând

nici iarbă nici alior

şi-am găsit pământul gol

drag mi-ar fi mormântul meu

dac-ar fi unde-aş vrea eu

la mândruţa mea la brâu

să mă-ngroape-n ea dă viu

n-ar lipsi nici copârşău

nici cruce la capul meu

nici prohod nici liturghie

nici popă să-mi cânte mie

şi-ngropat frumos ca mine

n-ar mai fi în lume nime

şi să plângi de jalea mea

cum plângeai de maică-ta

cân’ trăgea pământ pe ea

şi să plângi de dorul meu

cum plângeai de tatăl tău

căci pământu-I tare greu

asupra capului meu

şi să las o mân-afară

mâna cu inelele

să mă plângă mândrele

de s-ar face dealul vale

şi valea cerneală neagră

şi ceru hârtie albă

şi luna un călimăr

şi soarele-un diecel

stelele condeile

s-ar alege cine-ar scrie

binele meu dun fetie

ş-al bădiţii din junie

a cătat argintului

şi m-a dat urâtului

pe marginea blidului

văd umbra urâtului

ce-I pe lume mai urât

ca noaptea şi omu hâd

duce-m-aş câtu-i lumea

numai să nu văd ura

duce-m-aş câtu-i pământu

numai să nu văd urâtu

posomoru-i posomor

ca şi vremea cându-i nor

nu bati doamni lumea

până ce-s eu într-însa

după ci m-oi trece eu

bate-o doamni cât di rău

dumnezeu şi sfântu soare

ştie durerea a mare

cine trage-n jălnicie

jalnic în lume să fie

io la jălnicie-am tras

jalnic în lume-am rămas

jalnică maică-am avut

mai jalnică m-o făcut

jalnic o foz neamu meu

mai jalnic am rămas eu

de jalea vieţii mele

şi lui dumnezeu i jele

săracă inimă-ntreagă

cum te mânc-o goangă neagră

nu-i vina norocului

ci-i purtarea omului

doamne nu mai bate omu

că-l bate gându şi doru

şâ năcazurile toate

dân naştere pân’ la moarte

căci pe mine m-a bătut

dân ceasu de m-am născut

doamne bate ce zic eu

talpa leagănului meu

căci m-a legănat prea rău

şi m-a legănat pe lat

relele de cap mi-au dat

doamne bate moartea mea

căci nu vine să mă ia

din braţe de la mândra

să mor cu ochii la ea

eu la ea şi ea la mine

c-am trăit amândoi bine

cam vreo zece ani de zile

şi-a pierdut codru frunza

şi omu tinereţea

şi călcai din piatră-n piatră

ca să-mi fac şi eu un tată

şi călcai din urmă-n urmă

ca să-mi fac şi eu o mumă

şi călcai din brazi în brazi

ca să-mi fac şi eu doi fraţi

şi brazii se despicară

şi fraţii se supărară

cinstiţii morţi din Ruda fie nu pot privi cum pleacă

băuţi fugarii peste japcă plini de bucăţi ce-n guri învie

hai după ei pe mal că-şi bat burţile şi femeile îşi au

din zeamă scot hartan răscăcărat hoituri falsifică şi dau la mau

întors pe dos drept în miros de tuciuri goale babe bune

mi-au spus mereu ai fost milos vezi dacă-n poartă mai e lume

la porţi pe cale-n vaduri dar ce să împarţi e rost de jaf

cuţite cu mărgăritar dinţi auriţi de grâul din colivele cu praf

pe firul velinţelor aurul mireselor

pe faţa leului umbra omului

netezind în unghi ochiul din triunghi

umbra apelor pe gura înecaţilor

leagănă cărările ziua înserările

în crucea veninului cu drumul seninului

tu ştergi morţii şi pui măşti să nu te mai amărăşti

cloceşte cerul pământul iese puiul bate vântul

pânzei norului de ploaie ancorele în pâraie

singuratic drum de-acas’ drumul rupt de ultim pas

mama adormită-n nuntă de termită

de-o trezi-o fulgul ce din carne smulgu-l

toate numele de hram apă-n matcă numai neam

la poale de codru verde balaur sfâţie Gheorghe

flori de tei târându-le pe sub brazdă mândrule

colindându-te cu inzii cu ochi-mâini acuma prinzi-i

fără gânduri şi alean pe Oceanul Indian

pe pământ litana cântată în Spania

pe când în Roma Vitruviu aruncă podul pe fluviu

drumul duce-afară de viaţă amară

poate o momâie în loc să rămâie

s-o aşepte gâdea gata omorâ de-a

popa cu graiul mutul cu vătraiul

chiciuri scutura strigătul lui Tla

fericit cum plânge al domnului sânge

pe faţa izvorului sîngele domnului

dezgroapă oasele îngroapă pleoapele

tatăl înscrumă a ploii mumă

scutură din ceruri mana zimbrii leii marijuana

pe patul spitalului c-aşa-i voia domnului

despleteşte-o cu un dinte pe stăpână de veşminte

din pielea argatului aşternut patului

către mare du-te-vino paznicii de la Ursino

capetele milion călcîiele cu Ion

liniştit descântec din pururea cântec

nori peste îmbrăţişări între lucruri lângă ziduri

cântecul mi-e sânge lacrimă a-l strânge

tulpina de floare lumină de soare

decât zuă decât noapte oile să-mi fie date

şi iar cântecul mă cere în veac de tăcere

mă trezisem în galop în trup moale mă îngrop

auzi-l prin şal grîul animal

blănuri panglici petice clopotele getice

gânduri de eternitate în glasul plin de păcate

de departe spaniolii bat piraţii cu magnolii

în amurgul penru nimeni fluieră-mă să te primeni

vând rudarii florile şi cumpărătorile

departe strigoi vecin păsărilor mă închin

glas tăcut în ruga mea credincios şi mă credea

gaura ninsorii zilele şi norii

ceas din urmă bate-n turlă

frigul fratele necolindatele

suflă mutul tot pământul

călare oştean zilele spre han

în amurg ciurdele tăcerilor surdele

în zile cu smaragd cetatea sfântă Agd

dincoaci alăută limba maică mută

focul dragului izvor drumeagului

în vetre alocuri greierii de focuri

soare în jug focuri la plug

ceas de sus trimes pe nor pe eres

piciorului hora pridvorului ora

frunzele pe lume ploilor pe urme

să se mai adune cărări în genune

să bată cu bâte câini să întărâte

izvor în perucă nu se mai usucă

sub vecie cânt cântec pe pământ

să zboare cetate nori cu ploaie-n spate

inimii elită lui Tristan iubită

lutul vinul cănii fratele de sănii

ne ducem vieţile noaptea dimineţile

ne costă vieţile oglindă de Veneţie

în zori ne lungim şi noi spre izvoare înapoi

teferi prinşi să ne zidim nepoţi lui Ierusalim

la icoana mănăstirii noastre în genunchi stau mirii

caii ne ţeselă masca mai veselă

dezvelii o oaie din lupoaică bălaie

înfăşurai o mână în mânuşa din mână

se întoarce din oraş ca din Munţii Făgăraş

neînvârtit pământul biserici aşteptându-l

coastă s-o dărâme mort în moara lume

dinspre sat priveşte Gică val de moară de se mişcă

ne va plânge-n somn doamna fără domn

drumul nu se lasă înspre nici o casă

sare-n ajutor miezul nopţilor

cerul e colea pentru nimenea

coboară cobor de pe un picior

de cer fără nor cu nemuritor

calea înapoi despărţit de doi

bot căscat şi lingător peste sarea din pridvor

fiară blândă prea păroasă limba-n sânge i se lasă

arde-ne din dealul bou împungând în craiul nou

înspre corn cu pasul lins îngropăm acelaşi ins

din babe din moşi ochii noştri scoşi

în locul bărbaţilor trifoi pe câmp în sus înlorim noi

rugându-ne în dosul stânii să nu se supere bătrânii

ale palmei gene strâng un pumn de pene

umbra balaurului în gheara pajurii

cloşti şi puice o să uşui oului fiind urcuşu-i

gheara gâştelor în zbor iar tu ploaie şi eu nor

în trupuri de sus în jos sufletul întors pe dos 

destinul mamei noastre în pântece de astre

sora moartă sora vie nimeni ori în pribegie

culcuşul de vite nu ne mai înghite

mormânt nimănui în baliga taurului

fiice bufniţele ei pe jos pe toaca de tei

viţe-n mână snop ţii pureci pături nopţii

muşcatele nici lendri în servici

de la Arsa pân’ la noi cine mână aceşti boi

moare fără să îndure că nu e om în pădure

oasele să se dezgheţe topite-n sânge ca-n pieţe

înălţimea ta nu ţi se năştea

la un an cât doi mort să plângi apoi

vinuri călătoare lanuri stătătoare

să ne întrebăm soarta cui nu dăm geamăt în alăm

mintea de trei ori pierzi şi o să mori

fromoasă pană de om scrie ferăstrău în pom

cum a murit cineva departe de vârsta sa

focul pe uscat ploile ţi-l bat

norul scuturat cum te-a sugrumat

rămâi a pluti pe poet fâşii

cum nu puteau fi libertatea şi

oamenii-ntr-un loc noaptea luau foc

în somn ai călătorit peste trupuri de iubit

la soarele fără cald până-n somnul celălalt

în călcâie pe coate vremea-n clopote bate

detalii de talii suple peste umbre quadruple

convalescenţe domenii de pregătire-a poienii

uşile uşile-n biserici de-a buşile

strige-ne numele în pântec mumele

scurtă viaţă claustrat într-un lac de var patrat

în izvor prelung scaldă în triung

bătrân şi bătrâne nisip tot rămâne

în apus vedem parte de eden

soarele tărâţă fratele de ţâţă

viaţa ni se trece limbă de berbece

bătrân poveştile astea părăseşti-le

în viaţă ce-ai fost nu mai are rost

stea fără obârşie pasul să o târşie

trupurile sufletele oile-n muntele

oilor cu sutele şi frunzele putrede

ca mâine şi rudele pe unde oriundele

soarele amurg călare pe murg

copil mort neant mort fără porţi fără port

bătrâni înspăimânt în mormânt de vânt

soare pe cuvânt că te înspăimânt

cumpeni peste nor întru ajutor

ştu nu vine doar n-a venit nici n-ar

pleacă şi ştiu doar n-a venit şi ar

abur pe pleoape om supt de şarpe

om peste humă cu suflet huidumă

păsări irele mâinile mele

într-o seară se înecară

bine rău bine ne pară acum şi odinioară

casei valuri să-I mai vezi pata umbrei de nuci verzi

suptă faţa se ridică tot de zid de lemn şi sticlă

nisip pe ţărm de ţări şi mări îmi cuprinzi când lacătele sfărâmi

gropi de spumă sub pământ moartea cal pică pe vânt

în numele tatălui zăpezii satului mama femeii goală cu zăpadă în poală

cuţite şi teci în secole douăzeci unul altuia conviv înţelepţi progresiv

trup iluzoriu suie-n purgatoriu poem cadă negru zăpadă

moale curte unde calcă pe nisipuri şi o halcă

o spinare fără an sac de groapă sub maidan

unde trebuie să care grăunte de măcinare

pe spinare fără baieri singur dai să te încaieri

viteji pământului sufletul vântului

întoarsă privire dinspre cer spre sine

somnul în strune zadarnic sune

n-am mai fost şi-s fără rost

şoapta neantului soarele norilor

zilele vieţilor

umbrele urmelor firele bărbilor

Zagreu din zmeu cuvântului zarul vântului

mâini din altă lume pe feţe de pe lume

cântecul umple oasele păsării deandoasele

faţa crengilor sângele eresurilor aştri şi sihaştri

hai pe capră calare să te faci întâi mare

apoi tot de prisos dă-te de pe berbec jos

du-mă până la poartă lângă pisica moartă

ispăşindu-mi ţapul ce am taie-mi capul

ori de nu adaos omului repaos

dedublat în ape înecat în sape

pe un timp imens mii de ani am mers

fugit să nu pier vlaga să ţi-o cer

patrii sure peste vârfuri de pădure şi de stârvuri

patrii goale în adânci rotogoale de pe stânci

soare gloate vrejuri scrise pa palate din abise

patrii albe-n albii spumă de cu salbă date-n ciumă

patrii pline pleznicioase în străine străni şi coase

din eterna mamă munte alb mă cheamă

nu demult departe viaţă după moarte

al tăcerii eşti dosofteiceşti

inimă candrie lângă primărie

câmpurile arătura cu ulei aprins căldura

mai era un glas în templu tânguios parcă măestru

templul oaselor inimii Indore

sunete visându-ne de fum conjurându-ne

ahuri veştede pică zarurile

cu metalurgie din copilărie

nici o urmă clatină calea de la datină

inima îi lunecă omului me mânecă

de la dodie fiori Indiei la căpriori

printre greieri şi lăcuste cu malaria sub fuste

bâzâie albine se trăeşte bine

greieri cu folos se moare frumos

picurată ceară patrie aseară

Bistriţa şi Oltul apele cu mortul

Dunărea şi Rinul barcagiu destinul

dodii indodii în India dodei

fără mamă pe pământ luminată a mormânt

tot un soare-n veci şi vineri vine maica noi mai tineri

tu te duci să te însori eu rămân pentru feciori

fi-va lume în cătun pe ploaie să mă cunun

cine sună încotro-va te sărut de la Moldova

eşti mătcuţă pe o cană eu în yoga transilvană

urma-n deal nu mi se pierde răsărită-n monte verde

munte alb în Himachal urma nu mi-o pierde-n deal

cerul fulger Dhauladar visul muntele Pahar

plouă dealuri şi cascade Eminescu Eliade

lasă viaţă lasă tot şi copilul ce înot

gemete de tigri dansul la lumina pruncilor născuţi

dansează zaruri elefanţi Rama Krishna în paradis Ganesh

sălcii băute

ameţesc păsări

grei bananieri

ne aţin calea

minţile vântură

paşii ţărânii

inima îngână

trecutul cântec

pornisem odinioară

pe drum pe seară

nu ban nu vioară

dodii ca o minte

ţărâna cuminte

cântă inima fumului

pe corzi părăsite de zei

pe calea robilor cu bucuria

sculptorului de păsări

pe sine se audiază

sunetele lumii

mai trăieşti

ghirlandă străveche

sub rouă

în peisaj lunar

pe limba dintâi

sele religii

te înconjor cu sufletul

meteori plouă în oase

culorile nu le cunosc

eram un munte orb

tu să te apropii

vedere predestinată

până-n Ayodhya

pământ ud noapte sfârşită

întruchiparea vieţii noastre în cer

palmierii  torc lunii

libertatea tăcerii

opreşte-ţi aţa

treci pe la noi

din început cum ne arsese

roşeaţa ochilor pe jar

acriţi la coacăzele şese

departe plânsul roade iar

când îngropaţi suntem întâi

rugină pe plămân de floare

rămasă vetrei căpătâi

tulpina noastră o răsare

într-o poză munte alb

de zăpadă şi de nume

şi de cântece de lume

doar silabe de silalb

de murmure să murmure

meditează cu tandreţe

nori de nea îşi pleacă feţe

zac poveştile afară

pe sub munţi de peste ţară

fluture negru

nor pe zăpezile

muntelui alb

Dhauladar

nave grinzi

cărare nor

la eterne gheţi

răscruce

c-am să mor

de veste prinzi

nu te duce

te îmbeţi

şerpi să salţi

într-un bazar

cu acord şi har

de psalţi

cu poveşti

incinere

vinere

să îmi trezeşti

mormânt ce nu

focuri stea

şi-o lăsa

răsufletu

c-am să mor

de veste prinzi

frate-meu

ci tu mai bine

întreţine

în antreu

nave grinzi

cărare nor

copil de codru fără moarte

mă vezi pe muntele departe

şi te apropii cu viaţă

să ne schimbăm în nori la faţă

hai înapoi tot pe pământ

la casa noastră cu duh sfânt

ţi-e dor de ţară de oraş

de când în lume te miraşi

spui o poveste cu drumeţii

de mii de ani ai tinereţii

stele din vechi ni se diştern

din codrul de copil etern

munţii sfrunţi aedul mării pretutindeni viu de mine

nemurit autopsia marmorei îmi şade bine

răsrostesc în dodii râsul până în al bolii an

cancer vindec ayurvedic Hermes şi simbolian

în cetate la Socrate îmi aud aed otrava

pe când zidului de pace duc zăpezile spre dava

un cavaler solii trimite

în strigătul pe ppăite

desprins de ceata de la bal

de nume poamă papagal

bazarul ploaia Dharamshala

cu daireaua şi cerşeala

nunta exilul grai pahar

soarele duhul Dhauladar

mă înţeapă ţânţarii în glezne

la încheieturile mâinilor şi pe frunte

îmi pun ciorapi cătuşe cască

altfel gol şi liber

tăinuindu-mă somnului

de după viaţă

huma noaptea ne tresare

stea împământenitoare

blânde ierbi de stejărei

bătrâneşti turme de miei

leneş muls nevrednic supt

laptele pe dedesubt

pădurea va să înverzească

să ardă frunză haiducească

să plângă în fântână sacă

de dorul nostru să se treacă

de os de junglă fără fine

de florile elefantine

ceruri joase ainse de vârfurile ierbii

cad din levitaţie în bronzul

femeii ochi fără hotar

coapse mătase

plâns oglindă

saree verde

inimă albă

bărbaţii poartă fustă

femeile şalvari

nici ele balabuste

n’ei de virtute tari

atâtea-n dans ocheade

spre busturi fără sân

că tu Sheherezade

duci un calif bătrân

brăţara cerşetoarei

pe oase pune carne

ce cast trebuitoare-I

la harijane coarne

mister de patru ore

cu groază şi pistoale

cu palme incolore

pe feţe staringale

a doua parte goană

călare şi pe jos

cu melos de pomană

pe daruri de prisos

că am văzut biletul

pe dos de buzunar

în dreptul gării Betul

la film m-aş duce iar

kavi în vârful prăpastiei

de jos trecătorii

ce muscă obraznică

pe floarea de lotus

ce scroafă în copac ce

buddhist portocaliu

ce mierea vieţii

în groapa aceasta-I

de-acolo dimineaţa vine

în sângele poetului

nu mi-e bine poate caldul rău n-ar fi pe frig or ar

aş mai scrie două vorbe să-mi dau sufletu’ afar’

cu un joc de parodie trist precum ştiu să-l îndur

şi un şah cu indianul ce sosise din Kanpur

el deschide indiana eu sar două pătrăţele

deci internaţionala fără cântece de jele

în curând ne părăsiră elefantul şi cămila

de-am rămas cu ochi atâta dus vazir lui raja mila

când sosi femeia dragă adunată din căldură

cu deşertul în spinare şi cu sufletul la gură

te rog fii fata morgana nu mă pedepsi cu tine

tot de foc o arătură peste oase şi în vineri

lasă vijelii în valuri suflarea să nu-ţi înceţi

şahul nostru e în ţăndări câţi suntem atâtea vieţi

calcă-n munţii de poveste dintre munţii de acasă

cârja braţului meu simte altă cârjă răcoroasă

ne aşteaptă calul gora să ne poarte niciodată

hati printre elefanţii lui de lemn nu se arată

că nu sunt şi eu maestru să am vorbele de dar

aş cânta dodii şi mantre într-o iarbă de altar

om şi omul înţelege când răsuflă peste faţă

este alb acuma cerul nori avea ieri dimineaţă

seara lumea aşteptase ca în martie tornadă

văd că ne primeşte roua frunţile când să ne cadă

am privire absolută liniştii trezită straja

mă întorc doar la o parte să-l zăresc pe Budhiraja

shanti mai aud îndată ce mă aflu pe un cant

de vibraţie îmi cântă imediat şi domnul Pant

ieri a fost ziua lui Rama cel născut în Ayodhya

ascultam ca meci la radio naşterea copilăria

fata mea atac ce este mă întreabă la şatranj

eu am ameţit budhiştii amintindu-mi în oranj

şi citeam la vechi ziare englezeşte de la Ind

până mi s-a stins lumina în ţânţarii de colind

du-te-n zori pe nor şi Dunări la aceiaşi zogi de treabă

noaptea se sufocă-n ziua şahului cu o nababă

un student refuză astăzi altul ieri şi altul kal

ceaiul Gheorghe onomastic fără lapte roşu lal

dar şi ochiul din al vieţii somn pe când trezitu-mi-s-a

în aprilie cicloane astăzi nu ştiu ieri Orissa

necititele coloane în aum în şanti kal

ceaiul Gheorghe onomastic fără lapte roşu lal

mă tot duc în Himalaya de vreo patru săptămâni

de la patruşcinci de grade la răcoarea de la stâni

un gândac mă gulerează şi cu aripi mai azi-noapte

a mea are alergie zice yoga face fapte

credem Buddha citim Budai indienii şi ţiganii

şi românii şi romanii toţi indoeuropanii

muzică ziceai şi pace versuri de înmormântare

ca o şoaptă pe sub lacrimi la pomană cu glas mare

când aud fără sfârşire gât şi nas şi instrument

pot să mor n-oi găsi groapă în pământ de continent

ba mi-oi strânge de surcele oasele să ard în piele

să mă plângî nimeni lângă văicărele sub umbrele

caut sunete pe urmă să înot să prind delfini

îmi arunc cerneli de sepii tu nu vii să mi te-nchini

cum auzi mai înainte şi vezi proasta obrăzare

rod nerod ce nu-I de vină a fi tata mama-mare

nu-I un secol de istorii doar o clipă de pripas

nici de chiot nu mi-e seamă tac în umbră de plaivas

lungul vers păun de coadă îmi arată nu-m răsună

cum în gît nu am grăunţe ci o răguşită strună

prea din vechi şi nici parale boiereşti prin buzunare

s-o lungesc în metri ciocuri să mi-I târâie arare

nici modern întru prihană doar cu pană fără prană

voi compune pentru lume dezbrăcată de costume

supte limbi iscariote ori volane de toyote  

ziua mea de singularuri cu nimicul la plural

îmi va trece nu vă prindă într-un vis al vostru al

om trajam bakam

om troian român

pe trei ochi stăpân

moarte ia-mi dă-mi trai

plaiului meu rai

şi-ar fi tot un fir

fir de trandafir

mângie-l să-l am

agatirul neam

şi-ar fi fără chin

şi fără suspin

şi-ar fi din bătrâni

zid de duh de mâni

din nesat în sat

curat luminat

la zorii de nea

vlaga să ne ia

am şi n-am a da

de aici colea

omul şoptitor

şoptitorul dor

soarele e de cuvânt

sfântul calcă pe pământ

şi cu ochii nu străvede

Brahma strigă Arhimede

la străinul Macedon

noi amin la unison

din şosele cosmice

făr’ de prispe dosnice

or de rob or de monarh

culii cară-n Chandigarh

val de ceară culele

de-ale lui Corbusier

să bem un ceai de la Dipak

uitând ştiinţa şi pe Budha

cu tine astăzi mă împac

cu Himalaya şi garuda

ziarul când să ne trezească

la ora yoga în aşram

de lapte şi de rourască

pahar figurile ne beam

de-oi zidi nu zid nici zi

o poveste la copii

seara doar o să adoarmă

ba cuminte ba cu dharmă

şi le-oi zice zic zi hăi

buni copii zmeii răi

licuriicii luminaţi

ascultaţi mame şi taţi

plictisiţi ticsiţi cu sâc

noi plecăm într-un crailâc

îmi doresc sub munţii Himalaya

asemeni pururea de la Carpaţi

să vină noaptea sunet din adâncul

nopţilor cu satul zidurile

părinteşti căldura trupurilor

bătrâne în gutui şi tinere în

prunii cei negri merii poame

visurile de fete sub roata focului

plânsul flăcău într-o doară iubirii

cum nu mai am amintiri stânci sub zăpezi

mi-e drag de un secol de mijloc

ce va să vină pierzându-ne urma

vorba în dodii speranţa izvoarelor

jumătatea vieţii acesteia culeasă

de două capete de şerpi încăierate

printre licuricii străvechi

în lumina făcută zilei de apoi

peste lume vatră

Dhauladar de piatră

din Tibet o dată

Buddha se arată

piatră peste vatră

dhauladar şi tatră

dhauladar de piatră

lume idolatră

stafii de miere tandre pomenire

păienjenilor îndulciţi la fire

de lună răsfirate nemurire

câini amuţiţi în duhuri mulţumire

stafiilor de urlet la oştire

ora nopţii vizuală

viaţa de nu mă înşeală

licuricii dau năvală

pe orbită imorală

orală astrologală

incendiu ziua fum noaptea pocoavă

pierdută peste vinele pădurii

de caii carului de foc

ai sfântului meu Ilie

dar privindu-l în depărtare

focul tragic mă transportă

în lumea noastră strânsă-n chingi

inflamabile în doage lipsă

Dhauladarul sub zăpezi eterne

Dharamshala a doua ploaie a Indiei

de stins nestinsul incendiul pădurea valea

eu nu scriu englezeşte

să iubiţi templul fata

mea ne propovăduieşte

într-o pictură ca săgeata

şi culorile nu i le traduc

luna face feţe-feţe pline

într-un suflet mă hurduc

în aceeaşi viaţă pe coline

dar voi merge la poştă la pâine la club

vom feri muntelui cuţitul să sară

la vreo ăncăierare deasupra sub

între dincolo înăuntru afară

căci tot ni s-a ales praf

de ştiinţă peste pupăză cuc

de-am ascultat-o ieri la taraf

ori spre nuntă ori spre bucluc

nu cânt Dhauladar nici luna în noapte

mi-e drag să respir un fum ca un templu

Dhauladar visez un zeu de gheaţă

luna s-a întors cu faţa-n sus

scrumul din plămâni mi s-a sfârşit

cu mireasma astrului Tibet

somn în cor de câini sol lui Zalmoxis

dor

mi-I

cu-

cu

noapte cu munţi de lună plină

hrubă de lemn fără lumină

papa-

gal

dhau-

la-

d-

har

yeti cască

noaptea las’ că

o vampiră

mâţă liră

dor

mi-I

cu-

cu

papa-

gal

pe cărările muntelui Dhauladar

până la Triund şi Indora

n-am întâlnit nici o pisică

se destramă în flăcări trupul statuii surâzânde

cenuşa fără suflet sculptează stele de mare

în dansul cosmic al degetelor de praf fosforescente

somn cu ceafa pe daltă

trecătorii aruncă priviri şi unii bani adormitului

un copil se opreşte şi se aşază lângă el să-l sculpteze

are în mână un papagal fără pene

dar pasărea în mirarea limbilor omeneşti

se împănează îşi porneşte aripile

copilul plânge de bucurie

cenuşa sculptorului se scutură în vânt

cerul fulger Dhaoladar

codri ploaia pe Tibet

visul lung într-un pahar

cărţi picând într-un caiet

meditează trupul focul

sufletul şi nenorocul

cerul fulger Dhauladar

visul muntele Pahar

lasă viaţa lasă tot

Eminescu Eliade

plouă dealuri şi cascade

şi copilul ce înot

în noaptea asta cerul s-a îmbolnăvit de stele

peste Himalaya noastră şi a licuricilor

cine-om fi de luminăm nu luminăm

dintr-un râs copiilor povestea vieţii

cum încălecăm pe un meteori întunecos

şi pe o şa să mai trăiască cine-ascultă

prea multe stele pentru oricâte lacrimi

stinge lumânarea

ori sărută-mă

în apropiere

fostă întrupare

chmice aptere

zboară a gazare

pânzele de fulger

îngânând în oră

un păianjen mulge-l

licurici devoră

nu demult departe

în această lume

viaţă după moarte

avusesem nume

din eernă mamă

iar ăn atmosferă

Munte Alb mă cheamă

steaua mă digeră

strigăt la capătul viţii

mai bine aş fi rămas surd

apelul să-mi fie

anonimat şi cenuşă

în singurătate deplină

pierdut de toţi morţii

strigaţi de mine pe drum

eram sub o stea una

cu mine pe un pământ

unul cu mine în timp

unul cu mine

e o lume un copil

lângă dealuri în april

potop la Maria Mare

şi norul de îmbarcare

despuiată soru-mea

stai frate nu te-neca

odată şi niciodată

în viaţa mamătată

că tot soare-n veci şi vineri

vine mai cu noi mai tineri

tu te duci să te însori

eu rămân pentru feciori

va fi lume în cătun

pe ploaie să mă cunun

cine sună încotrova

te sărut de la Moldova

eşti mătcuţă pe o cană

eu în yogă transilvană

urma-n deal nu mi s-o pierde

răsărită-n Monte Verde

Munte Alb în Himachal

urma nu mi-o pierde-n deal

ce e viaţa noastră primăvară nunţi

lampă cu ulei de castor pe la nunţi

stele deplasate ocnă îndulcită

cu un cal de zahăr din bazar clipită

oră zi de muncă lună de vacanţă

bărână baladă săltăreaţă danţă

movul zeităţii îngerul de pază

care dodioara asta îmi scurtează

iubesc o ploaie sculptoriţă

statuie udă-n dans şi rugă

a trupului ce nud zeiţă

răpeşte dintr-o roadă dragă

revarsă veveriţei verva

muţeniei îi dă târcoale

pare Venera e Minerva

în vad cu văl de val la vale

adormitor pe via-I dală

muntele sună lună plină

asemenea ascunsă goală

în sînge picurând lumină

nu sunt în lume religii

păsările nu copiii fluieră

afară departe de ochii din vis

nici o previziune în vreme

căci mergem de-o viaţă sub cer

pe roata pământului înnămolită

iată-ne fraţi pretutindeni pierduţi

în stări de agregare ale durerii

altădată vom fi aşa de glumeţi

şi iuţi ca dansul kathak

atâtea afirmaţii şi dragosete de sine

când întâlnesc un înger ce de urât îmi ţine

aşteaptă-mă afară din suflet îmi răspunde

şi ne călători-vom îţi aminteţti pe unde

prin codri ca mohorul retreierat în ciocuri

hrănindu-ne de mare şi zvonul de ghiocuri

dar nu uta de mână să stângi o fată dragă

ce numele îmi poartă şi-ncoace-o să te tragă

viteaz într-o amiază pustie pomenitul

ne jocă vestea morţii şi moartea doar cu mitul

în timpuri dă-ţi de-o parte de viaţă şi de moarte

alesei inimi altă aleasă între arte

priveşte dansul sorţii cu ochii vorbăreţi

ca noaptea de pe urmă cu mine să te-nveţi

visându-te alături m-am speriat în noapte

poate vorbim cu muzici să ne-auzim în şoapte

lungescu-mi vorba ceea de pe o zi pe alta

cu mâna scrişi pe cremeni spuzindu-ne cu dalta

şi aşternuţi ninsorii sub fumul de pe coş

în zori prea buni să prindem cântatul de cocoş

că lung văzut şi aspru în spate sac de grână

de ne îngroapă astăzi rămânem într-o rână

îmbie-mă în tonul ceramicii eterne

ori lutul meu sub talpă de-acuma ţi-l aşterne

doar te-am iubit anume să-mi fii în flăcări apă

iar mai apoi rotirea de purpură mioapă

ţi-am smuls din limbă viermii cu dinţii mei de divă

prin vise-ţi fierbe grâul să te trezeşti colivă

din veac de aţă ruptă în ape cânepii

târându-te sub troscot te-ai naşte pe câmpii

atât că-n rugăciune neaşteptând tămâie

un scrum de greier mie din mine-o să rămână

purure purpură topită în minte

jarul Carpaţilor din lună l-ar stinge

ne dezrobeşte poate doar litera a

Africa America Antarctica

mă întorc în pielea lui Hanuman

ca în înserare drumeţii la han

ca în umanitatea elenă un corsican

vino-mi vin şi ţuică drag chiloman

în al meu liman vegetarian

nesincere oceane

prizate sub turban

prin fumuri paviane

cu ochi aerian

poporul vă răstoarnă

întins fără de voie

la sclipătul de goarnă

în nou potop lui Noe

am întâlnit Baudelaire

la Tomi pe Ovid

urbea era schimbată

poetul împietrit

şi marea cu mal văduv

de Andromaca plâns

şi lebăda ta tristă

cu vastul ochi de sfinx

mai bine iar la Roma

pe străzi să te recit

schimbată este urbea

poetul împietrit

bengal Voltaire să poarte

către zeiţa Maya

sufletul meu carpatic

latin în Himalaya

ci unde e Parisul

ce malheureux mythe

schimbată este urbea

poetul împietrit

mi se vor duce zilele întoarcerile

doar cerul cu stelele greierii ierburile

niciodată cernicile mumele apele

zeiţele avataruri gătelile leliţele

eram nuntă erai mireasă era dansul

de unde venise şi încotro să călătorească

atât ne-am învârtit viaţă de viaţă

am progresat şi am dat ănapoi ăn ritmul

eternei ăntoarceri întoarcerile

zilele stelele greierii ierburile

îmi cresc braţe cine mi le taie

mă opresc de ce mă zgudui ploaie

sau în vârf mă descăpăţânează

sabia din nunta beată trează

noi vorbim pe româneşte doamne

ne dai vin nu-l bem să ne condamne

doar o furie ca a le ţine tira

ne mănâncă minţi harimandira

aurul cu gurile brăţară

mai să ne înghită de ocară

şi turbanul cumpărat pe-un sfanţ

gheară ţi-l opreşte să te ţipi în şanţ

voi găsi căldura soarelui în viaţă

la o cotitură de destin în faţă

de băiat de fată de român de ind

călător statornic ori ce vei fiind

mintea îţi cerşeşte dacă nu şi mâna

milionul suge sângelui ţâţâna

ochii tâmpi în timpul scurgerii de vad

delfini sub turbane tălpile pe iad

mă văd pierdut în câmpurile materiei

înţelepciuni de sare şi de zahăr ling

linga ta Şiva de azi şi de mâine

zeu înte zei şi zeu fără zei monoteism

meteoric trecut imponderabilă zodie avenire

boala de acasă cu ochii în explozii

soarele Asiei nopţile Asiei Asia Asiei

nu pot fi fericit nu po fi nefericit nu pot fi

în altă viaţă n-am avut nevoie de timp

te-aş iubi îmi e că mor

şi rămâi fără amor

te-aş urâ mi-e că trăiesc

şi n-ajung să te iubesc

n-aş urî ţi n-aş iubi

nici n-am fost nici n-oi mai fi

toată noaptea tobele

mistice

fulgere

mistice

a murit la Plevna Ion

toată noaptea

Netaji mort la Taipeh

păsările

mistice

sânge bea în Himalaya

pisica sălbatică

toată noaptea dimineţi

mistice

şi eu mă bucur mereu

când mă vizitează dumnezeu

şi dumnezeu se bucură mereu

şi el şi tu şi eu

poate mai repede eu

că m-a ajutat dumnezeu

mi-a luat-o pe mama la el

şi-a ajutat-o cu moarte la fel

ca pe soldaţii războaielor

săracii noroaielor

când era ea credincioasă

venea dumnezeu în casă

şi ne bucuram mereu

când ne vizita dumnezeu

Sion Sion şi biblii scrise

în carne doina plâns-ni-se

catolicei gratia plena

ave Maria Magdalena

apoi tot nebăuţi trezvie

porumbul scrumului ne fie

lumină harului fiind

împreunându-i-se ind

Sion Sion şi evanghelii

în carne suflet doina ce li-I

în arcane

indiane

strig păcate

neiertate

mânăstire

de potire

leagăn fiul

curge Jiul

din Parâng

în malul stâng

întoarce-te pe partea inimii

ia-o în sus sanscri în om

comandă-ţi linişte nespusă

în veac pământului născut

gata acum pe spate mort

apoi copil în burta mamei

o oră fără dumnezeu

de unde până unde trecătoare

ascultă-mă eu te privesc de-afară

răspunde-mi dinăuntru unde eşti

cine respiră pentru cine

te mai trezeşte vinovata

aducere aminze a iubirii

vei supravieţui neantului

te vei întoarce te întorci

mia milionul

proporţional

cu familionul

într-un buzunar

cancerul amiba

Roşia Zănoaga

Neagra Caraiba

jungla zooloaga

ispăşesc asupra serii păcatul strigătului din Indore

păunul bananierul măiasra maestrul maharaja

uitat malaricelor golfuri mi-e viaţa pân’aici tăcere

în clopotul bătrânului Ganesh cu zvastica în padma

dar unul este dumnezeu în aum ne adunăm cu tabla la kathak

notăm Punjam bocim un papagal visăm antropomorfice nuntiri

chiar sexul palid în oglindă mai femeiesc ne coperă vederea

fără o vorbă fără cântece şi fără sfârşit fiind povestea

ne ştie lumea ultima povaţă

la ce nu ne-am întoarce-n viaţă

un fir de păr o frunză de mimoză

nemaimişcată la mortala doză

de vizavi de după gard din cer

cu papa cu Manzoni cu Inder

jos pe valul dumnezeu

cursă lavă în fiinţă

pe muntele Penteleu

cu Ilie ameninţă

fă-te Gheorghe derbedeu

şi fă-ţi moartea să nu minţă

am aşa un deliraş

nibăluţă ni cămaş

derbedeu de paraleu

rod o rog

hodorog

rog o rod

homo rod

duşmanul hun amicul bez

spun ce să-i faci dictatură

din vorbele lor procreez

în suflet puţină coptură

guriţă îl ceară pe gus

c-o fo c-o păţi cucupeşte

ureche nu-s limbă nu-s

şi dumnezeu nu fereşte

acuma poate devreme

după timpul bătrân

mosrtea să te mai cheme  

de mioriţă stăpân

nu munceşti şi barba creşte zice hunul fatalist

ba o iau pe româneşte şi îi fac un acatist

mi-a sosit sosia aflu să mă bage în vreo oală

bat la uşă iese glavu din împărăţia yală

să fumăm boieri grofi paşă fără sabie în vlah

în foiţă de cămaşă cu tutunul lui Alah

batem câmpi armonios la arsul lumânărilor

de ne cântă şi din tosla mucul lumii nărilor

ne deschide uşa intră un băiat la noi în cuşcă

bună vreme moale vintră numără şi ne împuşca

du-te-n India Gheorghiţă cu Vitoria Lipan

pe un câmp de mioriţă întru un aeroplan

mama ia a zis baltagul carpato-himalayan

să ciopleşti în carne dragul tău de tată arian

şi întoarce-te pe fire fără mamă pe pământ

întrebând lumea cu mire luminată a mormânt

din mirese dezarmate de împunsul alb veşmânt

câinele vine din spate cu stăpânul urlet sfânt

coordonată suprataxă

trăim în vreme de sintaxă

o să murim subordonaţi

pe un pământ bogat în fraţi

cât legăturile regente

se rup în dinţii de talente

mai multe suflete disjung

bătuta brâul câmpulung

la început de viaţă şi de moarte

un pas mai mult la început

eternitatea ne desparte

de viitor şi de prezent şi de trecut

visăm un munte la o parte

în vârf cu miezul încăput

din anii dăruiţi de soarte

întâiului necunoscut

orb fum la mijlocul vieţii

bătut în cerul fumător

cu tinereţile şi geţii

târziul peste poate zbor

umbrind otrăvile săgeţii

umbreşte arcul în popor

te aduc aminte

sufletului meu

munte şi părinte

în eternul greu

uite-mă arvuna

capului de mort

cu lumină luna

ancorată-n port

primăvara cade

peste un pătrar

mândră lângă bade

cine iubi-m-ar

dispărute studii

în gol fără ins

când să le repudii

munte m-ai cuprins

vorbele nimicul prea împărtăşite

doamnelor buricul o să le irite

pântecul olaltul când să se inhibe

tăvăleşte halul paşilor cu hibe

ba o băutură cu nume de varză

cât nu ne îndură focul să ne arză

să mai cugeteze glanda diplomată

breze calabreze tata mama fată

în circul trup

de respiraţii

puruşa zdup

în acrobaţii

plăcere cu p

lăcere ia-ţi-I

puruşa zdup

în respiraţii

a cere cer

reia azur

val efemer

adâncul pur

sperjur boier

poporul pur

a luat-o razna e Napoleon

îmi şopteşte-n secţii pe lângă disecţii

cu idee fixă de cameleon

cel ce ne prenumeră bisecţii

stai te iau casapii e Napoleon

dă anunţ urgent la Căciulata

facem şi prinsoare pe un embrion

injectat în moartea gata-gata

fost-am însuratul şahul babă rea

cu mamă nebună cu brâul de lână

numai dinaintea şi pe urma mea

să mă nască iarăşi din ţărână

fi-voi prin strigoii de odinioară

părăsitul par de cap şi cioară

putrezită mână statutară

artă sub colivă tributară

în India ascult amintirea urdu

jalnice corzi voce infantilă

beam în Baia de Criş nebunie

cu Liviu şi fiul său Marius

duh de flaut lord Krishna

sitar băutură de sunete

stejarul tuturor fraţilor

ducându-mă într-una la Avram Iancu

acel ocean fără adânc

în ceruri ondulând vapoare

şi noi în floare pe oblânc

fiinţe ape plutitoare

cu oasele de scoici molâi

înlăcrimatei maici Precesta

un fir sub cruci de coporâi

muson fiind în noi acesta

zac flăcări în jilave torţii

slăvi respirate dimpotrivă

fă doamne mânăstire din toţi morţii

s-o dărâmăm în dans de Şivă

elefant orfan de mamă

fără coadă Hanuman

tingirar şi şi aramă

domn de iarbă pe maidan

mai eram de-o brazdă-a fi

răposat cu bivolii

fac poeme de o zi

sorbind paiul Rivoli

mai trăiţi împărătese

dintre fagii şi stejarii

burebişti jelind adese

peste dusele herbarii

vă mai ţin icoanele

cu ulei aprins căldură

viscolul ştefanele

câmpurile arătură

vă lăsaţi roşeţile

dispărutului evreu

pururi rămâneţi-le

mână de arhiereu

iertată vână puls divin

în muribundu-ne amin

fii o fiică ba matern

fă soarelui să mă decern

Carpaţii de durere ruşinaţi

ca noi de sânge peşteri în Carpaţi

sfânta Maria în păduri

drept născătoare s-o înduri

am supărat sfânt aluat

şi gândul pace a luat

orice ins de treabă târâit pe coadă

pădurarul câine latră-n loc să roadă

haita tantră oase codrul rezonează

fosforul din scorburi amuţeşte loază

întru scârba vocii muţi în pantomimă

dinţii fac strămoşii foamea îi animă

semnifică-mi păcatul

al cincisprezecelea

în creier nemâncatul

de-a înghiţit peltea

din Giurgiu ferentara

combină sub talmud

slab sexul ca fanfara

ce nu o mai aud

depresiune de baboi

în apa veacului strigoi

mai inventează un raport

semnat Nichita Rapaport

istorici rânduie în prax

şi mântuie-mă pe sub vax

că m-ai fi lustruit de viu

sub fulgul altuia să fiu

te-ai fi ţinut la perioade

să nu se vadă cine cade

cine fumează cine fu

cu barbă continent Korfu

salut străbune guturai

şi cancer trecător din nas

în întreitul om de rai

dintre sprâncene fără glas

ce gând în lume îmi răsai

când de vedere m-am mai ras

şi m-am întins lângă un pai

neintrodus în ananas

ori te strănut fără de voi

cu mine veşnic doborât

de preacinstitele nevoi

şi râmătoare întrucât

poienile cu flori de-apoi

îmi gâdilau porcescul rât

să-i scriu lui Noica ba lui Şora

lui Eliade-n diaspora

cum India îmi lasă chica

din scrumul lui Alecu Ghica

ei mi-ar răspunde anevoie

cu picătură de la Noe

to infiltrată în odaie

în aşteptarea lui Danae

bătrânii mei centtauri vira

e învierea nu hegira

fecioară cânt ave Maria

că a ta e împărăţia

rupe-ne trupurile-n hău

fereşte doamne de mai rău

ne sună ceasul de apoi

doamne fereşte după noi

fereşte că te nimereşte

copita despicată creştineşte

măcar călătoream în van

în bolniţa sfântul Ştefan

furat de ironie mărturisesc din viaţă

un trecut viitorului voinţa suicidului

nici un testament doar o speranţă de

a nu fi trăit a nu fi murit în lumină

acum mă poate prinde vârtejul sfârşitului

repet gângav un sfânt dat nume

spitalului amorului meu

repudiez dodiile

defid urmaşii de hăitaşi

nimfomanele şi politicienii

ce mă vor cita citologic cytosar

doar am fost cu muţii

retrăindu-mi-I veşnic

his impotency pleacă la Atena

să-nvârtă cu un deget banda

doar cerşetorilor le-or duce trena

Aron Cotruş swami Vivekananda

cu spatele la Dunăre în ochi cu Sena

bun orientul rău e popa Tanda

se culcă pe nevoile din jena

şi paza eunucilor alanda

vărsaţi o roabă lângă ouă

pierdute-n bălării de la ruine

urmându-şi roata fără rouă

cu pântecul golit de-a-mbouă

şi faceţi-mi acelaşi bine

din Ruginoasa la Rovine

titlu ascuns în schimbător etern

cititul mi te şterge din gândire

merg în deşert părinţii mi-i discern

întreb copiii n-au văzut menhire

trec veacul să mai descifrez

într-o ruină vinovată

din ziua sărutată frez

confuzie de mamă şi de tată

cântări de orient amor

în dumnezeu necucerit latin

le mai ascult cu oltenescul dor

vărsat în negrul euxin

departe lespezi de Ovid

cu nasul vânăt în şosea

frunze de-o toamnă analcid

pe sufletul fără perdea

ce mai apăs trup în hârzob

macaragiii să-i îmbăt

m-o face umbra morţii zob

oriunde-n lume mă arăt

de nu în viaţa mea să mor

aleg baladă pe cutare

adus de soartă binişor

a sabie pe mădulare

împreunaţi ne emană

noaptea cântece sithar

salve fiinţă aeriană

de-un pământ cu oul altar

culcă-mă pe pat de liană

clătinat de musonul de dar

apropie-mi-te nirvană

ca să vezi că sunt abject

ce abject să vezi că sunt

lasă-mă în dialect

de afară de pământ

cu părinţii morţi în jos

cu copii ca pe roate

le pun tunuri cu baros

şi îi pun să tragă rate

strigoiul gură-cască

de ploi se aciuează

pilotului sub cască

pustiului în oază

îl suflă o rafală

în altă existenţă

cu florile ce spală

mirosul de Florenţă

negru al dracului în infern

totului brusc şi etern

harijan cu indomanie

ierofanie la mânie

pe luminată duminică

litigios apollinică

în căruntul măruntul

muritor Selinuntul

am putere postmusonă

să mă scol de la mamonă

să mut moarea de ciclon

într-un soare mirodon

şi apoi deandoasele

cele păcătoasele

dându-mi zdrâmburi

spurcând sâmburi

să mă-mbăi cu trenţe băi

corporale hărăbăi

că mă netezi ciozvârtă

pământul să de învârtă

exact anatomic

zogă fără comic

maţe deşertate

în eternitate

căutat în cap

de mîini de potcap

înţepat în ceacră

de o lume acră

du-te dimnezeu

că te caut eu

lasă-te ocean

boabă pe cocean

spiritul spiral

cornul de bufal

moarte pe afară

viaţă avatară

în pături voluntarii

adună de-ale gurii

din inimile varii

cu milă şi injurii

parcă o curviştină

sufistă musulmană

de-a Buddhei din creştină

îmi sună de pomană

Germaine nu era proastă

cum o să moară toată

în muritoare astă

indodie de fată

mai are timp de alte

religii să încete

doar stelele mai salte

înalte şi tibete

fac rime în punjabi

îl caut pe king Por

păcat de mine Gabi

sunt mort pe un picior

latinii basarabii

neînţelege-m-or

dar Omului şi Babii

la sfinx mă pună dor

că uite ce de barbă

mă trage aşa ruptă

ba hyraniagharbă

ba neam de Ceandraguptă

copilăria searbă-

dă ţâţa mai nesuptă

viaţă adevăr

muşcate cu măr

dinţii de părinţi

molfăie la sfinţi

după o aromă

de la paparomă

foarte necinstit

m-am adeverit

pe-o înjurătură

ce-a-nghiţit prescură  

şi mai multe pietre

în locul lui Petre

apare falanga

din fosila Anga

intră-n ochi de carne

dârdâie cârlane

sub cadavre-n floare

noaptea pe răcoare

mâine dimineaţă

de viaţă păleaţă

să îi las o aţă

lui Costică Neaţă

între ciclon şi înec

pe sub umbre de libelule

Rama nu-l mai bate pe Ravana

de-l va izbi pe demon el e Rama

Ravana numai nu-l ucide nemuritor

niciodată vreme

până ce târziu

am pornit poeme

ale mele viu

dragoste pierdută

greier crdincios

pagină alută

Oltul pân’ la os

cheia te cuvânte

c-al tăcerii eşti

happeninguri smânte

dosofteiceşti

furii în orgoliu

inimă candrie

nesădit magnoliu

lângă primărie

peste mii de luştri

vărul Caliban

o gusta iluştri

creieri de un ban

m-am răpus în orient

cu destinul recurent

am vândut pe vorbe leacul

clipelor de-a berbeleacul

vidul templu mi se vede

misse asurzesc în Vede

din concentric luminat

ajungând în Jaganath

lângă mar templu vid

m-a întins efemerid

de adorm şi dorm mereu

a fi cine n-am fost eu

indodii în dodii

în India dodii

cu taina jocului

de mama focului

adevăr la babe

palavre sahabe

întru dorul lelii

Delhi perihelii

munte Meru gură

vulturul ne fură

ardhanarishvara în cuptor nibbana şah în braţe piesele joace fii cuminte copile să nu se facă război fii cuminte dacă se face ascultă singur cucu decapitaţii în picioare săbiile în morse  omuşorul supărat umple gâtul cu oftat îngenuncheat în gol reîncarnându-se de viu persepolitan balaur îl ascunde pe coclaur aum soare bun soaa ziua dintâi rea nu ne fiee de roade va să dea năimindu-ne neam de părinţi a daa minut de război shivo hum pace fulger hari aum yoga cocorilor de pe Istros sânge în vagoane alge trilussane tremură falange Dunăre spre Gange pour le Brave Prince d’Atanasse somnul lui Ion Creangă sub o privighetoare boabe de gazel fumul orbilor nefumători pe însângerate zăpezi himalayene borangicul îndoit nimicul în peţit thanatos shakti orizontală nesakuntală iubire santa cruz m-am întors din India de sfântul Constantin Brâncuşi   Pascal geometrul şi-al lui dumnezeu cugetător de mângâia din linii statuia sufletului marmoreu cutremurând latini elini erinii mişcat sub norii mântuiţi la greu un sculptor ochi şi daltă cu străinii din sine se zvârli la apogeu tăcerile cereşti stâlpi dărui-ni-I Pascal zice Brâncuşi celest copiii o viaţă cresc bătrâni tu de cu seară pe jumătate tânăr geometriii sonete mişti pe dodii prin târziii nepoţi ai duhului de pariară pe dumnezeu în marmoră şi pară pe valuri verzi în frac arzând sodom până sub clar pudrat ne reînvie Agar cu paşii plânşi urma-o-vom fără atâta-n lume despărţie şi sfântă văduvă o mai auz din nor uitării de mă lasă plecasem înainte călăuz Agarei pe o ploaie sanyasă în pas de cap decapitat modelul se ucide-n ide un hap încovrigat pe lat striveşte-n sânge aguride hăp hăp în munte bate vântul

ciobanii se întorc pe foale hăp hăp ne părăsim mormântul să nu ne dea cu lupi târcoale toujours cu duşmănie de la adevărat părinte Arjuna lăsaţi-mă eroi să mor în existenţa bacteriană clipita siriusiană nuditatea meduzei pe fundurile retinei marine dulcinee cu nuduri fluturate în nori mare de zimţi în jurul timbrelor nu ti teamă aceeaşi inimă în piept o briză un vulcan ştiu orhideea ca azi era lângă ea cât mările fumegate de haşiş în dansul mamei dracului altfel mai mult surîs ia sâni leule adormii sub veveriţe ttrezindu-mă cu sângele bolnav în umbra planetelor roşii broaşte salamandre necunoscuţi la priveghi prin puţuri părăsite de izvoare holbaţi prin paie ăndrăgostiţii canibali între dinţii lui dumnezeu o râpă fumega la răsărit în ocheanul plin de urdori peste voma cadavrelor înmugurite din mormânt veneau prieteni din sufletul mamei delfinii soarelui în adâncuri de ape în meditaţia nisipului ţintă inversă Kerala n-am idee cine trage am o piele de lentilă din timpan o-ntind să cânte litere mari în vechiul regat dragă tată mama a decedat în Bangalore mimoze incolore înzborul planetei nepământenii Elisabetei drag le eşti câinilor ţipă şi tu vreun rechin în ochiul triunghi şi opreşte în aer pe ape de amnar focul morţilor până-n Arya treier aria după Dante foi galante le alerg Hohenberg  oceanul din creier pe melodia pustiului icoana maică în mijlocul pădurii dao vivat zindhabad  na-vă ochii până cad cu nevasta m-am certat ochii scoşi în Radhabad rupt piciorul plopului pe sub calea laptelui hallo maică te respir leg duşman de musafir du perdeaua în azil militon Glasperlenspiel vin bea mirele noaptea zilele pentru a sa umbră nu e loc în hrubă unde ar zidi-o zorilor de ziuă vin nu bea mireasa cât e lăcrimoasă hai să nu mai bem pe soare pe tren piatră a-ngropa heronimenea plouă încet în Kazipet îmi zice din umbra norilor Euridice deschisă între noi citita carte malayalam dar graiul e departe lucrează creştineşte ne îndură apoi cu grindină în arătură spre sat văzând-o tamil Tiruvalluvar femeii i s-ar da în dar la dumnezeu l-ar boteza în mângâiere de kural I-ar depăna în dodii zeci cu două nunţi din dor de veci ferice poem de odinioară acum ecleziastul mă omoară într-o latinească învelită subţioară de o armată încă barbară bătându-se din zori în nici o seară umor cât un imperiu ori mai mult cât un sclav altfel regretăm o carte de Bacovia gonind într-un cuvânt de noapte ortodoxă trenuri de somn dinspre nord spre Ellora tărăgănează vieţile statuilor dictează resemnarea jaye pe verandă Juse dormea exilat din patu-i morţii cu umor s-au dus la toaletă de-am confundat pantoful format lung în timp ce mai toţi auzeam un gol agresiv şi am zis de trei bărbi iluzia cu ecouri în peşterile lui Aurangzeb cel ce şi-a ucis tatăl fiii şi imperiul deci nu auzim mare lucru încercăm doar acelaşi pantof descălţându-ne prietenul de iluzie peninsulă în goliciunea mării luma veranda dă spre o plantaţie de gulmohari încercelaţi de roşcove sângerii o coridă într-o fabrică atomică tauri reci fumezi prea mult la porţile Ajantei şi Ellorei morţii umbrei călare pe simboluri carnea lacomă de suflet sttrăin fraţii greieri pe uşa neuşilor neuşa uşilor urşilor ruşilor vinere poloneză Bristol Berkeley beedies kirmaun obrigado pe muzică marathi iubirea furându-se pe sine într-o melodie gravă ca un cancer aum şanti kumaun kirmaun mă ocup să nu mă ocupi nici mort singur în nici o realitate dumnezeu în Ajanta Ajanta în dumnezeu adormi buddha greşindu-ţi bucuria morţii calea jumătate fumând prince înconjurat de discuţia într-o limbă necunoscută ne detronăm din focul mocnit în largul morţii unde ne duce fumul de unde ne aduce sfârşitul spaţiului din bad în bad din sat în sat din om în om soare din soare răsad-răsare pom din pom trei ore şi trei roţi pe lângă porţi şi somn de torţi ne duc prin oţiu cu Horatius prin sarson sub borţi acasă doamne doamna domnişoara prin corolă de mango întuneric asfinţitorul cum tremolă eram cal un cal un câine ladino mesopoet nu eram de azi de mâine mai dintâi de Nazaret eram iarnă fără pată neoprită pe lopată ânăr în dodii bătrân ca Bizanţul până voi ispăşi e nor în India infern mântuitor fără cusur cu diavolii de pază împrejur este un vârf de munte întreit şi alb Trishul ce sub soarele dimineţii nu fumegă asemenea Etnei sub stele nehimalayene în vocile auzite de portocale înainte de a îngălbeni bătrân călugăr caraib almorian de două nopţi tăind mai blând al caprei trib tocit în mahmureli cu bolţi prin marţi târziu ci miercuri baas reflux de joi destulă zi în săptămâna de pripas ce mâine ne va hăitui stropite cetini plumbuinde înzăpezite în ochean însângerândelor govinde şi mais ou sont les neiges d’antan din greacă în sanscrită pe sus şi pe jos abătut prin pahari sângele zăpezii se varsă în venele de salvie cu vorbe de odinioară pentru care s-a murit totdeauna cu gita govinda pe dos Hyperion rostrum sati dintre dodii până-n Ayodhya pornim încet spre altă zare crăpaţi de o lumină ucide-te poruncă de nebun şi fii-ţi mamă în nirvana năpădit de litere citite în foc stins stau părinţii la tocmeală dacă să se mai iubească risipiţi de fiii lor şi noi ca oceanul rău înghiţind cu valuri foc o să ardem de cadavrem Ganesh ochi şi umbră miez de noapte întrupat în sufletul lumii culoarea albastră a demonilor distrugerea periodică a universului prin foc berea indo-europeană eclipsele semn biografic rigvedei vezi dharma şi manas în clopotul bătrânului Ganesh sare zvastica în padma dumnezeu în aum sex palid în oglindă tutun Virginai meditându-l demon măestrul pranayam în Himalaya sfinţii îi pot muta din loc aceia le sunt munţii trăi-I-ar cel de foc trăi-m-ar creatorul trăi-te-ar fii acia trăi-ne-ar anii zorul şi clipele vecia râs etern plâns pe viaţă mai sunt zece zile până la naşterea lui Krishna jai Hind sfânta noastră Maria surya namaskar condorul de fum la mijlocul vieţii mâini pe corzi schingiuie lorzi ao a om fârşi-ne-om sabie înfiptă în cutia milelor fereşte-ţi buzunarul antropomorf să nu se întoarcă pe dos în golul fiinţei vânzători de pene de păun cântă culori lungi în evantai cu umbră peste cerşetori muribunzi femei blonde iertări măritate vezi două surori fericindu-şi spinarea cu musonul vânzătorilor ateul şi creştinul molanul şi pelinul amestecu de rase frumoase cu miroase noi cei din glie şi din foc din cer şi smoală avem săracii un cuvânt de spus în gol pentru eternitate tuturor cad aud do dum du d trezit văd păreri de noi la morţi Gheorghe la vii Gică o viaţă şi numai o zi Veta doarme taica doarme Ion al lor zilele bune se duc zilele bune vin expresiile îşi vând parfumul la negru înăuntru acordul de pe urmă cauză rătăcitoare a durerii ninge mă caută Himalaya oaspeţi de imaculată materie sfâşii un tropic de hârtie şi-l aprind în sânge am zări odinioară alt ţigan altă vioară erau paşti şi primăvară ouă roşii pe comoară mi se face foarte frică de viaţa inamică şi de moartea văduvă la mine în măduvă sânge vărsat în somn fără mâini şi fără azil cânt nu cânt dansez nu dansez negat pe latineşte în cine ştie ce piesă şi ce regie până la rimă mor într-un mormânt cu părinţii apoi în avataruri separate după naştere în vizită somn incapabil a întrerupe mood-ul trenul nostru de ţigani a trecut de Văcăreşti de la Titu la Ghergani tot cu ploaie în fereşti poate mergem de la vatră către focul cel tăcut sub înflăcărată şatră să ne cânte gâtul mult şi murind de o durere ce ne are la stomac trenul nostru cu himere să oprească fără leac adiolasidio sulparabaraplus zimbavopurpurio ţiţeicălarefus sădit în gips amorul şi floarea de crăciun o mamă indiană un tată sakyamun şi tu dansezi copilă cu spate la patrate afară nins pământul ţi se-nvârteşte frate am intrat în pământ să disloc polenul n-am a îndura n-am a bucura n-am a dărâma n-am a sângera aum vraja lumii aur aum vraja trece-o a lung culori dincoace nor bun dincoace zumzet dincoace rampă dincoace fum drag dincoace zeiţa răcoroasă adoarme pe stâncă sub lună pornind fără oase la plimbar mai străină cu fiecare om întâlnit import de apocalipsă viaslavia da molto fa icea there achacha voi a te înjunghia nahi a te împuşca mormânt muică-mea sămânţă de azorea să suia a bea cişmea se deschide paraşuta până în fundul mormântului aud un student cotcodăcind către cocoşul de puşcă dau să desenez sângele cactusului înghiţit de aricii de sârmă pieţe de piele scumpă o pingea de elefant amurguri în frigare golite peste graniţe gingia-ne smeura ursoaicelor liberata sarică surorile o deşartă în văzul ovăzului de balaur sângele din rovinele călugăre oul înfipt în ochiul licuriciului măduva umbrei altă fiinţă încercată în lupte pe sub Himalaya mănânc orez mă consacrez târg secuiesc consecruiesc cât dalul acru mă consacru ave ei eva juna auruşa-n pridvor de zi trezindu-ne din vrajă la viaţă pe toţi şi paserile-n văzduh azur cum şi-au pus pomii şi salbe apele-adapă-n ram duh bun presară cerul parfum adie văzduhul ohe seri duioase dimineţi aurii salve frate împrimăvăratu-s-a de sta-vei departe viaţa mi-e mal cu sălcii bocind pe tropic spune propoziţia simplă pasionează-te încearcă-mă din depărtare şi dinăuntrul măruntaielor pune-mi sufletul în gheenă dar pasionează-te de mine moarte Yourcenar aud în curtea epitalamului pe Mallroad indianizându-mă spre Himalaya prin turbanele dintre Chandigarh şi le Corbusier visam o venă în ochi aed orb mâna cotropeşte propriul gât coloana vertebrală împroaşcă cenuşă în creieri nici un început tălpile plutelor pe ape însângerate foi în spânzurătoare cuvinte în delir sudori plebee toamna decapiată de fum încins cu săbăă lucrat cu balanţele o-ul oribilului concentric la tot ce se roteşte ninsese în Delhi ne băteam cu bulgări pe coastă de regi ca la Holika baloane colorate se lăsase seara era frig şi gura doctorandei se umpluse de zăpadă iar tu Pound I-ai spus s-o înghită pentru a înţelege conoaşterea mai mult ai întrebat-o dacă a înghiţit-o mi de pendule bătute de săbii au crescut puii din ăncăperea măiastrei şi bat pendula a război kaurav în limba roma noi suntem universitatea suntem din trei oraşe suntem în multe şi ea este răbdare ele sunt timp ea este profesoara şi istoria teoria cu och albaştri corectând Matheus Passion Jupiter era aseară mai rotund ca luna mi-e dor a mă adăpa cu vacile slabe sfat mi-ai dat a-mi xeroxa sentinţa la moarte pe vremea imitaţei sinelui era aproape bine cu muzică în loc de viaţă dar florile cireşilor s-au scuturat în patria mea în neantul sunetelor hidrogenul lichid diamantul cuiului ivanit partid din partea Bahluiului blânda larevedere mamei noastre Durga pipe în emisfere cangura amurga infanţi ai lunii pline pe Chatra Marg zadarnica vizită a lui Novalis sub Jupiter ochii bat toba patru vieţi renasc în scheletul lucrurilor în fixaţie în haos de sânge ante mare et terras lungi nopţi cu dor de oaia memna maya bea domnule ceaiul demonul asura refuză ceaiul se răceşte ceaiul zidii cărămida splinii în cavou la Rosselini jelind cum se mai duc anii iubitei Ana Magnani bărbăţindu-mi talia până în Italia glasurile s-or răzleţi în lumină ochii rămaşi înaintea nopţii vor plânge şi aprinde-voi candela-n India-mi de umbră pacea morţilor domnul dumnezeu şi un papagal Ganga-Ram halal ziua-a şasea zboară cu ochii afară toată astă pace că o am se face cum ni se urzi în jana patri dacă l-aş urma papagalul ga până la Ganaga el ar mai zbura când m-aş îneca poate aş visa că aş învia Ram şi Inshala mamă mama mea ţara te murea tot ea te năştea nu se războia pâne ce murea-n pacea morţilor domnul dumnezeu un student yogin mă trezi matin veni şi Gurwant când citeam pe cant ziar să m-apuc iarăţi de Coşbuc nei coşmar sinistru cu madam ministru în gazdă pe Chatra şi goală ca piatra doamnă şi de fală falică rafală de ajuns cu visu irodu vascrisu la lumina zilei de opt iulie pe Chatra Marg prin starea duioasă şi aproape halucinantă nici un cuvânt necum mântuirea pururei morţi în cântecul avatar zăngănindu-şi tereziile gomore de oranjuri bătute în safire şi umbră de samadhi aripa altei religii sub care nimic nu începe şi totul nesfârşeşte însăşi a plecat peste canalul glasului de-a perlele ingenue dansând o poloneză val de Dunăre în Gange pe când nu aveam nimic în lume decât o singură durere pe ploaie în al cincilea vers după al patrulea am rupt-o cu shabdalamkara şi m-am repezit la Taormina în tăcerea îmbătrânirii plin ochi de două dodii mumii decapitate tanra mantra yantra natra cu vatra în Tatra nu mi-e dor de cin’ mi-e dor doar că am şi n-am să-i mor n-am de când acest muson dă udul sufletului sondă stau nu curg cu apele scormonindu-mi Gangele nu adorm pe tropic bine şi-mi închin sfânta treime trimite-mi un pinguin din visul tău a-l da poveste păunilor cu coada peste Ganga şi când te trezeşti într-un dans printre oglinzi de mare pline numai de tine închidem hora repede de la antipod şi tropice cu Bob şi Rose şi surioara de bate îngerii obraznici deci un număr înmulţit cu sine însuşi rezultă cât şi numărul imediat mai mic plus suma celor două numere înmulţite cu ele însele ex doi or doi egal unu or unu plus unu plus doi sau 1982 x 1982 = 1981 x 1981 + 1981 + 1982 sau 555 x 555 = 554 x 554 + 554 + 555 yoga în matca azurului  plus o droaie de nimic în contrast cu vii şi morţii de sufletu-mi musonul plouă la Delhi după eclipsa solară în academia liberă  Eminescu privirea dinăuntru dilatată peste obiceiul ochilor silaba diminutivantă şi-a înghiţit-o un dragon cu drag nebun de elefantă şi îmbăiat în amidon să se fi pronunţat sentinţă moşita-ne adolescenţă singurătăţi de o fiinţă mai înfiripă o absenţă spre norul sec tot nuzi de nume în fulger nemaioblojiţi pământule pe mări cu spume de ce şi-n veci ne mai trimiţi când încă îi voi mulţumi lui dumnezeu o să-mi aduc aminte de luceafărul în versiune sanscrită rugându-l să I-l dea lui Eminescu pentru revedere în Asia la picioarele lui dumnezeu renunţ la orice psihologie de vânzare ultima oară la sati în rostrum şi pierd întregul septembrie la zaruri de mult mi s-a urcat ţeasta la ceruri când norii încă mă înnebuneau un piept înfumurat mă avalanşă şi răguşiţi genunchii-mi sparg timpanul sub arborii nemuritori pe Ganga eu am călătorit cu apa cea aruncată şi familia şi am a mă întoarce ploaie închinată lichidelor călugărite ori rufă în leşie electrizat cadavru scrisă carte în printerii de stele în radă naufragii de cerneală în stranie cenuşă gita govinda ating genunchii sferelor îndurerate umbra profilelor fiicelor mamelor mamelor fiicelor dintr-o lume în alta când voi muri-ntr-o zi ca asta în India iubirea basta a nu se risipi ahimsa ce-n clubul pomilor de nim s-a dharma florii de amurg electricitatea vedică floare de jurnal Emil Botta cu a lui ironică nirvană palton faustic masonerii călare bandh Chopin bhajan antipozi de rouă apicultură apocaliptică lebede Arghezi tencuite în umbră vânătoarea de fulgi meditaţia agoniei prin surprindere flori părăsite vorbe de apă amnezii de împăraţi decreând sentinţe la râs în ianuarie rig nu nici sama sati de nimic nici yajur varza morţilor le pice bine dumnezeu să primească ochiul închis în anul al doilea prin Hindustan seara în aşteptare pedalele lotusului apăsate învârteam poziţia planetlor cu un cord minus imperiile incinerate sub oceane refuzul metrului sanscrit Catullus alai de piane pe Appia Atlanta sângerând din nas eu încheindu-mă la palmierul stâng printre bunyani din Ujjain se poate ghici cum e noaptea alte petreceri pe tropic în memorie muribundul design de broderie bengală ţie din Los Angeles îţi arăt pluta ermetică Gh Ionescu-Gion pe Gange în jos numindu-mă latin şi alt imam urmându-mi în hind gerund afară de metri la două putietoare clapităţi în cer prin Kamla capul mi-am spart plin de amici sub doage I-am pălmuit aproape printre firele de păr dezmăciucindu-se în hazul funerarelor  imaginaţii clasice-n prisos de marmoră vibrând fisurile din iad din rai rotund n-am schimbat metrul sunt palmier sfârşit scriindu-şi memoriile pe o frunză uscată de vânturile libere imaginare dintre planete târziu şi-n româneşte şi-n sanscrită viţei viţeluşe juninci dumane pe asfalt printre ziduri spre ieslea cerească visând încurături dar ochii liniştii sunt ai lor şi noi ne petrecem recunoscători pentru gesturile de pe pământ pe asteroidul fără amintirea primului întuneric rigvedic la marginea clasicităţii acolo şezum belahona aur mimosus tu şi eu zile şi nopţi împreunate-n fum belahona aur mimosus şezum iarnă gandharva sub terasă ardhanariswara în subsolul din piaţa Lahovary hârtie până în zare dar umbra creierului pâlpâie rărindu-se topindu-se printre străini în complotul transcendentalist de singurătate babel raite pierdute în palpitaţii yuvu kimnicu umflă Sâmnicu pe Titu zece ani printre kopenhagani din Găeşti o poloneză măritată peste faleză exerciţii cu grenada cântând în gând Granada Aspasia pe Janpath la ceapă o am aşteptat semenă Radhei din veac luna pe Feleac sun sum semne de sunete gândul începe să se descumete focul ardă-te huma înhume-te cine te bine te ţine-te până mâine poimâine până pâne Jayadeva îmi spune că n-a auzit despre Jayadeva a fi fost orb îşi pune ochelarii şi-mi scrie o mantră albastrul brahmanic până la Mathura porţelanul din mâinile copiilor de fum stăm de vorbă în timp ce Shelling citeşte Gita scufundat în amintiri dădăace  Nana nu-mi dictează fantezii de-o vreme Ganga aglutină rare mediteme lui Ganesh în falduri neînfăţişaţi îi cântăm prin casă columbi iosafaţi Israil tradusul părintele Gala ăn sanscrită-l scrie cât Punjabul coala Magdalena a murit Christos Christos a înviat iertare idolilor ce te rod anume zburătăcindu-te din coada de păun dansând în Arya Figaro adu-ne pepene în patratul dimineţii de după paralelipipedul nopţilor în ochi de om de floare indus tri a lă eu cu mâna salutam eu cap de copil vedeam între marmoră prin geam de Brâncuşi ba de alt neam el tăcea nu se mişca cu mâna nu saluta cap de copil nu vedea nici Brâncuşi nici marmora marmoră mare zăream scădea când m-apropiam eu cu mâna salutam cap de copil mărmuream zadarniică bucurie conştiinţa infernului cronica vedeniilor acutizează văzul plâns în tratakul astral pe speranţa ocupată de câini de-I sar să nu-I calc pe râie de la maya noastră la maya una cu Brahma se trece prin moarte şi nu ne pricepem a ne încarna până în epoca modernă duminica Tomii d’elhiaquino evghenioasa lo pam pam pino fulgerăturile nelătrăturile bârfa nebunilor hormonii hunilor creierii cirus minţile minus mă uit în golul cuvintelor ce-au împins mintea în sine iar exotica-mi naştere-mi iese pe nas transformându-se-n moarte fără generaţie durere nici suspin în iad coboară palmierii a ne aduce veşti de-acasă şi cresc din nou cu noi pe lume o fiinţă de mister îmi dă suflet să nu pier călător în tren sub cer în bunicul december Indie bananier o niciodată însculpturată în dodie de tată viaţă din nou pe margine de ou poveste junglă lume lungă latul orizontului dorurile Pontului.