Iosif Visarionovici
Djugaşvili-Stalin –
„mielul”
social-democraţiei (2)
Gabriel Ungureanu, doctor în ştiinţe
psihologice
08 Martie 2020
Unul din
marii monştri ai istoriei, încă de
atunci face dovada unui dezechilibru psihic de tip criminal: atunci când Lenin
sau Troţki recomandau lichidarea adversarilor revoluţiei bolşevice cu un glonte
în ceafă, Stalin recomanda lichidarea nefericitului adversar cu o lovitură de
topor în cap după care trupul acestuia să fie strivit cu un camion de mare
tonaj (Johnson, 2014). Este semnificativ acest tip de gândire pentru echilibrul
mental al unui om. Lenin a înţeles târziu potenţialul catastrofal-distructiv al
acestui om dar nu a mai avut puterea şi timpul necesar să îl revoce din
demnităţile politice unde care tot el îl ridicase deoarece a murit în timpul
celui de a treilea atac cerebral la 21 ianuarie 1924. După succesul Revoluţiei
Bolşevice din octombrie 1917 Stalin se căsătoreşte legal a doua oară, de
această dată cu Nadia Allilueva în anul 1919. Din această căsătorie vor rezulta
copii Vasili şi Svetlana. Dar la 9 noiembrie 1932 soţia sa Nadia se sinucide
folosind un pistol. Motivele suicidului acesteia se pare că au avut la bază
groaza, sila şi disperarea de a trăi în neputinţă alături de un mare monstru
criminal al istoriei. Stalin a înţeles acest lucru şi se pare că dorind să o
pedepsească peste moarte nu ar fi participat la toate funeraliile Nadejdei.
După această
nouă lovitură destinologică Stalin devine un criminal de neoprit, o fiară cu
chip de om ascunsă după un chip de ţăran sfătos care pufăia tacticos din pipă.
Trigger-ul orororilor din 1937 a fost uciderea lui Kirov un membru marcant al
partidului bolşevic. Opinia publică fiind avizată cu privire la polarizarea
sistemului de putere în partid a fost încredinţată chiar de la acea vreme că
asasinarea la 1 decembrie 1934 lui Serghei Mironovici Kostrikov Kirov a fost
ordonată chiar de Stalin dar niciodată nu s-a probat nimic pentru că nu se
putea realiza o astfel de anchetă. Oricum Stalin foloseşte acest prilej propice
pentru a ordona procesele mascaradă căreia aveau să-i cadă victime toţi marii
intelectuali ruşi, foştii revoluţionari, menşevicii, moderaţii, militarii
precum şi mulţi dintre tovarăşii săi de drum bolşevicii. El personal a semnat
plin de satisfacţie zeci de mii de condamnări la moarte. Atunci când a obosit
în această activitate a delegat pe Molotov şi Biroul Politic să continue
sinstra ocupaţie care îi distra teribil. Pe Troţki creatorul Armatei Roşii şi
fost membru al Biroului Politic îl urmăreşte până în Mexic unde acesta se
ascunsese şi îl asasinează prin intermediul unui ucigaş plătit. Acesta era
numitul Ramon Mercader comunist spaniol şi agent N.K.V.D.
Lichidarea
lui Troţki fondatorul Armatei Roşii s-a realizat conform imaginaţiei criminale
produsă şi propusă de Stalin: asasinul a folosit un piolet de alpinism (arată
ca un topor) cu care l-a lovit în cap pe Troţki. Începând cu data de 2 iulie
1937 la ordinele lui Stalin, transmise prin marele criminal al naţiunii ruse
Nikolai Ejov- şeful N.K.V.D., Biroul Politic nici nu mai menţiona numele
inculpaţilor pentru condamnările la moarte. Se dădea un ordin emis şi parafat
de Biroul Politic precum cel emis la 30 iulie 1937 când regiunile Uniunii
Sovietice aveau repartizate norme de zeci şi sute de mii de condamnaţi la
moarte şi deportaţi. Nu interesa conducerea de partid cine erau cei omorâţi
decât în mod excepţional. Sigur că Stalin nu era singurul creier care ordona şi
opera aceste masacre dar el supraviza de la nivel central tot ansamblul acestui
democid pe care tot îl inventase. Cei cinci tovarăşi simpatici care au preluat
puterea Biroului Politic prin delegare au fost Stalin, Molotov, Voroşilov,
Kaganovici şi Ejov. Ca oricare alt mare criminal al umanităţii Stalin nu-şi va
recunoaşte niciodată şi sub nici o formă participarea la sutele de mii de
execuţii şi deportări şi va căuta să-l incrimineze doar pe Nikolai Ejov şeful
N.K.V.D. ca fiind executantul şi decidentul principal al crimelor din acea
perioadă.
Pentru a da
satisfacţie opiniei publice Stalin procedează cu Ejov la fel cum procedase şi
cu sinistrul Henrich Iagoda autorul Holodomorului din Ucraina şi fost şef al
poliţiei secrete. Stalin îl execută pe Ejov şi arată poporului că totuşi dacă
acest om se făcuse vinovat de un oarecare ,,exces de zel” bineînţeles că Biroul
Politic nu cunoştea nimic din acele atrocităţi în masă în care oamenii erau
deportaţi în Gulag sau executaţi sumar în grupuri foarte mari. Nu va trece mult
timp şi îl va aduce la şefia N.K.V.D. pe Lavrenti Pavlovici Beria un alt mare
călău gruzin care va proceda cu populaţia Uniunii Sovietice în acelaşi mod
ordonat de Stalin dar ceva mai discret. Din ordinul lui Stalin şi a Biroului
Politic, Beria a pus în operă printre alte crime înfiorătoare şi lichidarea
cetăţenilor străini aflaţi în prizonierat şi astfel în primăvara anului 1940 au
fost masacraţi în pădurea de la Katyn 22.500 de cetăţeni polonezi (cei mai
titraţi ofiţeri ai armatei poloneze şi intelectualii de cel mai înalt nivel).
Personalitatea
lui I.V.D. Stalin.
Definită
prin structură internă, în viziunea lui Allport (1937) - „Personalitatea este
organizarea dinamică în cadrul individului a celor sisteme psihofizice care
determină gândirea şi comportamentul său caracteristic” (Zlate apud Allport,
2009). După o definiţie pozitivistă emisă tot de către Allport aflăm că
„personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvată a comportamentului unei
persoane în toate detaliile sale pe care omul de ştiinţă o poate da la un
moment dat” (Mc Clelland, 1951). Conform abordării structurale a lui Karl
Leonhard cu privire la personalitate putem afirma că Stalin se înscrie în
perioada tinereţii, până la moartea primei sale soţii, în categoria
personalităţilor accentuate. Pentru a explica sumar nivelurile personalităţii
ca sistem de referinţă vom prezenta definiţia lui Sigmund Freud cu privire la
cele trei instanţe intime şi anume: Sinele, Eul şi Supraeul. Sinele reprezintă
polul pulsional al personalităţii, rezervor principal al energiilor psihice.
Exponent al lumii interioare şi al experienţei subiective. Sinele integrază
conţinuturi psihice inconştiente, unele moştenite şi înăscute, altele dobândite
şi refulate. Sinele este depozitar al tendinţelor instinctive, predominant
sexuale şi agresive (expresie a instictelor vieţii şi morţii). Structura şi
funcţionalitatea Eului sunt corespondente structurii şi funcţionalităţii
personalităţii. Eul este nucleul personalităţii, sistemul ei central
(consubstanţial personalităţii); apare şi devine odată cu personalitatea.
Stratul
conştient al psihicului egoul operează pe baza principiului realităţii;
funcţionează pe baza gândirii logice şi face tot posibilul pentru a asigura
individului, existenţa normală, echilibrată, sănătoasă. Eul este substructura
personalităţii care integrează cunoştiinţele şi imaginea despre sine.
Organizează cunoaşterea şi veghează conduita în funcţie de baza afectiv
motivaţională. Supraeul este instanţa personalităţii ce are în componenţă norme
etice morale standarde sociale ce exercită o funcţie verificatoare o presiune
cenzurantă asupra tendinţelor deviante ale personalităţii. Supraeul reprezintă
partea morală, sentimentul binelui şi răului, şi este format prin învăţarea
socială încă din copilărie, manifestându-se ca un produs al socializării şi
vehicul al tradiţiiloro culturale (Petru., Alexandrescu, 1999). În lumina
explicaţiilor listate mai sus, despre dinamica relaţiilor sine-eu-supraeu la
dictatorul Stalin se poate spune că: Stalin are o structură a sinelui
natural-sălbatică, patologic-pulsională şi care intră în contradicţie şi
competiţie cu eu-l acestuia pentru resursele realităţii. Este un om a cărui
energie negativă şi compromisă a id-ului se exprimă liber dar patologic.
Sinele lui
Stalin presează şi încolţeşte eu-l care ar dori să funcţioneze logic, bazat pe
cunoaştere şi normalitate. Însă „identitatea sălbatică” a acestui sine ia
conducerea de fiecare dată şi va fi la originea unei „fierberi” interioare, a
unui „sistem de tip bielă-manivelă” în care tanathos pulsiunea morţii va
alterna ascensiunea la conducere cu eros-pulsiunea vieţii şi va ocupa în 80 la
sută din cazuri partea de dinamică manifestă la acest subiect. Superegoul sau
supraeul ca dinamică morală de cenzură
este anulat şi îndepărtat de fiecare dată când încearcă să se manifeste. Deşi
în adolescenţă Stalin era d.p.d.v. temperamental coleric şi mânios mai târziu
la vârstele tinereţii aflăm că se produce o retragere în sine în care
acumulează gânduri şi ruminaţii negative imposibil de descris deoarece se
confesa foarte rar. În acest sens se ştie că atunci când la 17 aprilie 1903
organizează un protest împotriva exarhului Bisericii Georgiene, este prins şi
întemniţat la Kutais. Acolo avem o descriere a temperamentului său rece şi
insensibil făcută de un un tovarăş social-democrat moderat pe nume Grigol
Uratadze: „În şase luni nu l-am văzut niciodată să se plângă, să se înfurie sau
să se indigneze- întotdeauna se purta cu un calm desăvârşit iar zâmbetul era
atent potrivit după emoţii... Stalin se plimba singur, cu paşi mărunţi ciudaţi.
Era ursuz şi imperturbabil”. În închisoare la Bailovka menşevicul Semion
Veresceak a schiţat la rândul său un portret al lui Stalin: ,,Era imposibil
să-l scoţi din fire, nimic nu-l enerva. Stalin dormea dus chiar şi când
ceilalţi ascultau înfioraţi cum erau executaţi condamnaţii la moarte”.
Biograful
Montefiore prezintă personalitatea lui Stalin astfel: Stalin era deja celebru
pentru masca sa indescifrabilă de sfinx şi modestia lui flegmatică,
reprezentată de pipa din care pufăia ostentativ ca un ţăran bătrân dar
adevăratul Stalin era un personaj melodramatic energic şi mândru, ecepţional în
toate privinţele. Era caracterizat de ambiţie, mânie şi de nefericire. Nevrotic
şi iute la mânie pe care nu o putea controla.
Guraliv, sociabil şi cântăreţ talentat şi-a distrus toate relaţiile de
dragoste şi de prietenie pentru a pune mai presus de orice interesul politic.
Aceste două relatări privitoare la dinamica personalităţii lui Stalin ne arată
că acesta avea capacitatea de adaptare şi mimetism în funcţie de mediul în care
trăia şi de asemenea în funcţie de interese devenea demonstrativ. Datorită
influenţei unui cumul de factori externi dar mai ales interni personalitatea
lui Stalin suferă o modificare majoră şi se poate spune că acum indentificăm la
acest om o tulburare de personalitate numită paranoia.
Această
tulburare conform profesorului George Ionescu se caracterizează nosografic ca o
„triadă comportamentală ilustrată prin suspiciozitate, neâncredere şi
interpretativitate care survine la un adult tânăr aflat ferm pe traiectoria
puterii, cu o logică fermă argumentativă şi persuasivă el pare omul acreditat
succesului. Într-o altă definiţie tulburarea este caracterizată prin neâncredere
pervazivă şi suspiciozitate faţă de ceilalţi astfel încât motivele conduitei
lor sunt interpretate ca răuvoitoare (Ionescu, 1997). O dovadă în acest sensul
acestei afirmaţii este faptul că Stalin devenise încă din tinereţe
hiperperseverent şi făcea totul că să se impună ca lider şi organizator. Era ranchiunos, nu uita şi nu iarta criticile
sau ofensele nici peste ani de zile. De altfel cei care au avut nenorocul să
fie consideraţi duşmanii lui sau ai Sistemului vor plăti cu viaţa fiind
executaţi la închisoarea Lubianka sau deportaţi în lagărele muncă din Siberia.
Un exemplu
de suspiciune bolnavă care a generat consecinţe letale pentru cei implicaţi
întâmplător într-o activitate banală: La un moment dat cu ocazia construcţiei
unei căi ferate s-a petrecut un eveniment meteorologic nedorit. Ploaia a
înmuiat taluzul ridicat de muncitori şi a întârziat lucrările deoarece nivelul
structurii sa coborât nepermis. În această situaţie Stalin a dat ordin de
împuşcare a tuturor muncitorilor participanţi aflaţi la muncă în număr de zeci
de mii de oameni. La întrebarea lui Beria de ce se fac vinovaţi acei oameni
Stalin a răspuns ,,ei trebuie împuşcaţi nu pentru ce au făcut ci pentru ce ar
putea să facă”. Se poate evidenţia aici cu lejeritate suspiciunea paranoiacă şi
interpretarea acţiunii celorlalţi ca fiind răuvoitoare a priori. De asemenea
sesizăm activarea exigenţei şi intransigenţei, specifice în tulburarea
paranoiacă pentru atingerea obiectivelor propuse cu orice preţ. În lumina
cercetărilor cercetărilor lui Jean Paul Jues despre relaţia grupelor de sânge
cu personalitatea, prezentate în lucrarea Caracterologia. Cele 10 abordări de
bază despre cazul lui Stalin care avea grupa AB-IV se poate face inferenţa
conform acelei categorii semiologice că avea caracteristica „complex”.
Posesorii acestei grupe sunt d.p.d.v. temperamental: bogat în potenţialităţi,
dar în acelaşi timp sfâşiat de tendinţe contradictorii. Vrea totul deodată, el
este capabil să facă totul dar pe rând. Gusturile contradictorii fac din el o
fiinţă agitată. Pentru a scăpa de acest discomfort permanent complexul dă
dovadă de activitate debordantă, ajungând până la surmenaj. Dar cum este
neobosit ritmul să de activitate nu are în general consecinţe nefaste.
Bineînţeles
schimbările neobosite de planuri, rupturile bruşte de ritm îl fac deseori
dificil de suportat pentru cei din jur. Copilul complex este de aşteptat
turbulent, foarte dotat şi neliniştit. Trebuie să i-se propună numeroase
activităţi fizice şi intelectuale. În domeniul profesional complexul este
capabil să se adapteze la orice fel de activitate, în general va evita
meseriile monotone. Ţinând cont de instabilitatea sa înăscută echipa de lucru
va trebui alcătuită în mod judicios. Se poate afirma că în acord cu descrierile
biografilor săi Stalin se încadrează foarte bine în această definire din punct
de vedere al expresiei sale bioconstituţionale. După cum se explică în
conceptele de lidership din punct de vedere caracterial există două feluri de
lideri: „leii şi vulpile”. Leii sunt autoritari, stabili, persistenţi.
„Vulpile” sunt speculative şi inconstante. Stalin a fost o ,„vulpe speculativă”
nu a dat piept niciodată cu pericolul letal incontrolabil. I-a manipulat pe
ceilalţi iar el s-a sustras discret. A avut un caracter de om laş, evazionist
în faţa situaţiilor concrete şi în compensaţie devenea foarte curajos atunci
când era asigurat şi protejat de alţii sau de contextul politic[5]. Din punct
de vedere zodiacal Stalin este născut la 6 decembrie 1878 ceea ce înseamnă că este plasat în Săgetător
(22 nov-21 dec.) acest semn al zodiacului corespunde ultimei luni a toamnei
când nu mai există vegetaţie. Elementul său este focul. Principiu masculin face
parte din natura lui jupiter, care exprimă coeziunea, coordonarea şi
globalizarea. La baza acestei naturi trepidante există un eu care îşi caută
prpriile limite şi aspiră la depăşire lor, ca pentru atingerea unui „dincolo de
eu”( Jues, 2006).
Transformarea
megalomaniacă radicală a personalităţii lui Stalin
Artyom
Sergeev, fiul adoptiv al lui Stalin, își amintește o ceartă dintre Stalin și
fiul biologic al acestuia, Vasili. După ce Stalin a aflat că Vasili și-a
folosit numele de familie celebru pentru a scăpa de o pedeapsă în urma unor
acte de beție, Stalin a țipat la el. „Dar și eu sunt un Stalin!, a declarat
Vasili. Stalin a răspuns „Nu, nu ești! Tu nu ești Stalin iar eu nu sunt Stalin.
Stalin este puterea sovietică. Stalin este ceea ce este în ziare și în
portrete, nu tu, nici măcar eu!”. Până la un anumit nivel Stalin a acceptat
ideea poporului sovietic ca el fiind o întrupare a Partidului dar descuraja
orice interes în viața sa privată și de familie și divulga doar informații
personale limitate[6]. În delir sistematizat Stalin se creease pe sine ca un
brand, ca o marcă universală de renume istoric. În timpul războiului primul său
născut Iakov fiul lui Kato Svanidze (prima sa soţie) este capturat de germani.
Stalin refuză schimbul acestuia pentru eliberarea unui general german capturat
şi astfel Iakov moare împuşcat în prizonierat în cursul unei tentative de
evadare.
Spre
sfârşitul vieţii începe să aibă o personalitate dublă şi acest lucru îi
provoacă pierderi de energie şi îmbolnăviri dese. Se prezintă drept personajul
bun şi salvator al patriei atunci cînd iese în public şi devine cu totul
altcineva, în particular, cînd pune la cale asasinate oribile contra acelora pe
care-i bănuieşte de rea credinţă la adresa sa. Devine un cinefil pasionat şi
urmăreşte multe filme din genul western în special cu actorul american John
Wayne. La bătrâneţe Stalin începe deja să sufere la un nivel disfuncţional de
paranoia având şi un delir sistematizat de persecuţie dublat de alcoolomanie.
Este obsedat de ideea că poate fi asassinat prin otrăvire şi astfel chinuit de
această persecuţie imaginară începe să pregătească minuţios teroarea împotriva
medicilor evrei. Îi transmite călăului său Beria să-i interogheze pe aceştia cu
fermitate: „Bate-i, bate-i şi iar bate-i!”. Nu mai apucă să pună în practică
lichidarea tuturor acestor medici deoarece moare la 74 de ani în urma unei
hemoragii cerebrale la data de 5 martie 1953. Ca o ironie a sorţii se pare că
în ultimele momente nu a putut fi ajutat întrucât nu mai avea medic personal şi
gărzilor le-a fost teamă să intre în camera sa pentru a nu risca să fie
lichidaţi.
Evaluarea
multiaxială conform DSM-IV a lui IVD-Stalin[7]
Un sistem
multiaxial implică o evaluare pe mai multe axe, fiecare axă referindu-se la un
domeniu diferit de informaţii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului
de tratament şi pot prezice deznodământul în cazul unui subiect.
Prezentăm
aici cele cinci axe incluse în clasificarea multiaxială a DSM-IV pentru
subiectul Stalin:
Axa I -
Tulburările clinice; Alte condiţii care se pot afla în centrul atenţiei
clinice. Axa I este destinată raportării tuturor tulburărilor si condiţiilor
din clasificare, cu excepţia tulburărilor de personalitate şi a retardării
mentale (care sunt raportate pe axa II). Tulburările mentale datorate unei
condiţii medicale generale.
La subiectul
IVD-S avem următoarele disfuncţii psihice cunoscute:
- Tulburările
afective. Este cunoscut ca o persoană rece, cu un temperament lipsit de
caldură, este calculat, nu se implică afectiv.
Axa II
Tulburările de personalitate. Tulburări de adaptare. După Marea Teroare din
1937 a distrus orice punte de legătură umană cu apropiaţii. Aceştia se tem de
el şi execută ordinele doar de frică deşi mimează ataşamentul faţă de lider.Axa
II este destinată raportării tulburărilor de personalitate şi retardării
mentale. Ea poate fi utilizată, de asemenea, pentru a nota elementele
dezadaptative de personalitate remarcabile şi mecanismele de apărare. Axa II
poate fi, de asemenea, utilizată pentru a indica elementele dezadaptative de
personalitate remarcabile care nu satisfac pragul pentru o tulburare de
personalitate.
La subiectul
I.V.D. Stalin avem următoarele disfuncţii psihologice cunoscute:
- Tulburarea
de personalitate antisocială (prezintă semne încă din copilărie, tulburarea se
cronicizează la adolescenţă şi în tinereţe). În copilărie alerga cu arcul cu
săgeţi pe străzi atacând membri bandelor rivale. Este organizator de bătăi şi
întreţine conflicte stradale cu miză minoră.
- Pervers
narcisic- Energia negativă acumulată încă din copilăria plină de frustrări şi
nemulţumiri la nivel inconştient a trebuit orientată spre exteriorul relaţiilor
sale (pentru a nu-şi produce o psihoză) şi astfel Stalin devine cunoscut
serviciilor secrete şi istoricilor pentru lipsa totală de morală în relaţiile
sentimentale pasagere pe care le-a avut în Siberia cu diferite femei în timpul
deportărilor precum şi mai târziu în relaţiile de uniune domestică oficializate
civil. Se poate spune că Stalin a fost printre altele şi o combinaţie sinistră
de Don Juan şi Cassanova ataşandu-se insistent de nefericitele care aveau
nenorocul să-l întâlnească iar mai apoi răzbunându-se inconştient pe ele,
distrugându-le onoarea, destinul şi liniştea sufletească prin învinuiri,
minciuni, acuzaţii false şi înscenări.
Subjugarea
şi punerea acestora în control total a reprezentat un element juvenil de
reconfirmare a siguranţei sufleteşti pe care Stalin o căpăta atunci când
considera o bătălie câştigată cu respectiva victimă. Mai târziu a extins acest
comportament de manipulare pervers-narcisică (dar fără componenta erotică) şi
cu rudele sale indiferent de gen, cu soţiile potentaţilor din conducerea de
stat, ajungând în cele din urmă să-şi permanentizeze tendinţa de control asupra
tuturor. Atunci când izbândea să obţină controlul şi „victoria” se simţea
gratificat şi mulţumit dar nu pentru mult timp pentru că tensiunea anxioasă se
acumula rapid din nou la cote înalte punându-l din nou în discomfort şi alarmă.
Stalin a avut un sine afectat încă din copilărie şi de aceea şi-a construit
încă de pe atunci un sine fals pentru a se putea adapta la cerinţele lumii.
Purtarea acestei „persona” (măşti) îl secătuia de energie pentru că se temea să
nu fie descoperit fapt care l-a condus rapid spre instalarea multiplelor
comorbidităţi psihice.
- Tulburarea
de personalitate paranoiacă (tulburări de comportament în copilărie ulterior
fixare a unei constante paranoiace la tinereţe.) - Paranoia cu sufixul „iac”
este o categorie nosografică, care arată că Stalin este un paranoiac adică
iniţial nu prezenta halucinaţii în forma decompensată a bolii. Suspiciune
pervazivă - Frica de a fi asasinat (hoţului de hoţ îi este frică). Paranoiac
declaşează în 1937 Marea Teroare. - Frica de ce s-ar putea întâmpla (proiecţii
catastrofice).
Paranoiac -
Pentru a elimina această posibilitate a vreunui asasinat devine preventiv
răzbunător şi interpretează orice gest s-au privire a interlocutorului. Cei în
care nu avea încredere erau daţi pe mâna serviciilor de securitate şi ulterior
omorâţi cu sau fără judecată. Paranoiac - Până la moartea sa produce aproape 50
milioane de victime. Criminalul din umbră Stalin are acelaşi modus operandi-
acelaşi ritual. Pentru a ucide se foloseşte întotdeauna de alţii: vechii
prieteni psihopaţi din Caucaz cu care jefuia la începuturi(ex. tâlharul Kamo),
teroriştii social-democraţi, revoluţionarii bolşevici, Biroul Politic al
Comitetului Central al cărui Secretar General era tot Stalin, sau de procurori
dând crimelor un aspect justificat şi legal. Obsedat de control el stăpânea
toate funcţiile importante ale statului.-Prezintă de multe ori delir de
interpretare.
La subiectul
I.V.D. Stalin avem următoarele disfuncţii psihologice cunoscute:
Tulburarea
de personalitate antisocială (prezintă semne încă din copilărie, tulburarea se
cronicizează la adolescenţă şi în tinereţe). În copilărie alerga cu arcul cu
săgeţi pe străzi atacând membri bandelor rivale. Este organizator de bătăi şi
întreţine conflicte stradale cu miză minoră.
Axa III -
Condiţiile medicale generale. Axa III este destinată raportării condiţiilor
medicale generale care sunt potenţial relevante pentru înţelegerea sau
tratamentul tulburării mentale a individului.
La subiectul
IVD-S avem următoarele disfuncţii medicale cunoscute:
- Probleme
stomatologice în tinereţe şi mai târziu amigdalită cronică.
- Maladii
ale sistemului osteo-muscular şi ţesutului conjunctiv (710-739) dureri reumatice
în braţul său deformat de accident.
- Maladii
ale pielii şi ţesutului subcutanat (680-709), vărsat de vânt în copilărie,
psoriazis la vârsta adultă.
- Anomalii
congenitale (740-759) sinodactilie: degetele picioarelor unite printr-o
membrană.
-
Traumatisme fizice şi otrăviri (intoxicaţii) (800-999)Traumatisme-accidentele
repetate la braţ. Otrăviri-În acest sens scriitorul Ion Coja arată că: „în
2003, un grup de istorici şi medici toxicologi de prestigiu (ruşi şi americani)
au dezvăluit că Stalin murise otrăvit cu warfarina (o otravă pentru şobolani).
Warfarina inhibă coagularea sângelui şi provoacă hemoragie cerebrală. După cum
au subliniat Jonathan Brent şi Vladimir P. Naumov în cartea lor, „Stalin’s Last
Crime: The Plot Against the Jewish Doctors, 1948-1953″, apărută la editura
„Harper&Collins” în 2004. În 2005, istoricul Nikolai Dobrina a publicat în
„Pravda” (29 decembrie 2005) concluziile sale, după ce a studiat examinările
medicale la care Stalin a fost supus timp de 30 de ani. Rămase însă, până
atunci, strict secrete. Dincolo de aspectele medicale, eliminarea lui Stalin a
avut consecinţe politice şi istorice considerabile.” Totuşi la ora actuală nu
există un consens ştiinţific cu privire la această ipoteză a asasinări lui
Stalin de nişte complotişti.
- Tulburări
somatice provocate de alcoolomanie. În ultima perioadă a vieţii lui Stalin se
organizau celebrele mese de noapte care durau 5-6 ore şi chiar mai mult unde se
mânca şi se bea alcool în cantităţi impresionante. După cum arată Milovan Djilas
în cartea sa Conversaţii cu Stalin în timpul acelor banchete de noapte Stalin
alterna vinul roşu cu vodcă dar avea capacitatea să rămână treaz toată noaptea
propunând diferite toasturi în cinstea diverselor ocazii şi evenimente.
Ulterior de-a lungul anilor starea lui de sănătate s-a deteriorat şi rezistenţa
la alcool s-a mai diminuat.
- Grupa de
sânge se pare că era AB-IV (tipul „Complex”)
Axa IV -
Problemele psihosociale și de mediu. Axa IV este destinată raportării
problemelor psihosociale şi de mediu care pot afecta diagnosticul, tratamentul
şi prognosticul tulburărilor mentale (axele I şi II). Problema psihosocială sau
de mediu poate fi un eveniment de viaţă negativ, o dificultate sau deficienţă
ambientală, un stres familial sau un alt stres interpersonal, o inadecvare a
suportului social sau a resurselor personale ori alte probleme în legătură cu
contextul în care au apărut dificultăţile persoanei.
- Probleme
cu grupul de suport primar - Stalin este suspicios cu apropiaţii, cu rudele şi
uneori chiar cu tovarăşii săi de luptă pe care îi trădează uneori în funcţie de
interesele sale.
- Probleme
în legătură cu mediul social - cu toate că fusese sprijinit în copilărie de
negustorii evrei, spre sfârşitul vieţii devine ostil şi antisemit declanşând pogromuri la adresa
evreilor şi în special a medicilor; este furibund la adresa ţăranilor la adresa
cărora declaşează o campanie de „dezchiaburire” şi astfel condamnă la moarte şi
la deportare în Siberia sute de mii de ţărani. Promovează industrializarea masivă
a ţării dar nu pentru o civilizaţie modernă a bunăstării cetăţenilor ci pentru
forţa militară care decurgea din industrializare necesară pentru a-şi susţine
politicile personale de expansiune. Este interesant faptul că d.p.d.v ideologic
Stalin nu a militat pentru un comunism generalizat şi dezvoltat la nivel global
care să includă şi Uniunea Sovietică ci a subordonat Internaţionala socialistă
intereselor lui personale. Adică a promovat un comunism naţionalist retractat
doar la nivelul Uniunii Sovietice; de fapt în realitate Stalin a abandonat
expansiunea comunismului în lume aşa cum doreau înaintaşii săi.
- Probleme
educaţionale- conflictele din seminar cu profesorii.
- Probleme
domestice-în familia de origine are conflictele generaţionale şi ideologice cu tatăl
său Beso. Certurile cu soţia sa Nadejda Allilueva şi separarea lor emoţională.
Ulterior va transmite acest pattern
conflictual şi copiilor săi de gen masculin. Cu excepţia unei corecţii
pasagere, pe fica sa Svetlana o protejează dar în timpul celui de al doilea
război mondial respinge legătura afectivă cu Iakov primul său născut şi refuză
salvarea acestuia din lagărul german de prizonieri unde acesta era deţinut şi
unde îşi va pierde viaţa în cursul unei tentative de evadare. Refuză să-l
susţină şi pe Vasili fiul său din cea de a doua căsătorie şi îi interzice
acestuia să poarte numele de Stalin.
- Probleme
economice- sărăcia cronică în care şi-a petrecut primi ani de viaţă îl va marca
să impună austeritatea tuturor apropiaţilor cu excepţia momentelor de festin
tovărăşesc de noapte. Făcea demonstraţia unei austerităţi personale şi prin
vestimentaţia modestă.
- Probleme
în legătură cu interacţiunea cu sistemul legal/penal- furturi comise în
copilărie, adolescenţă atac asupra poliţiştilor şi gardienilor, şi jafurile şi
tâlhăriile comise în tinereţea „revoluţionară”. Devine criminal în masă dar de
cele mai multe ori îi incită şi îi determină pe alţii să comită crimele şi
asasinatele.
Axa V este
destinată realizării GAF- (Evaluarea globală a funcţionării). Această axă nu
face obiectul analizei actuale deoarece subiectul analizat nu este în viaţă.
Concluzii
parţiale
Cu privire
la metodologie: datele listate şi analizate provin din textele bigrafice ale
autorilor sus menţionaţi pentru diferite perioade vârstă, începând cu perioada
de debut în viaţă şi ajungând până la bătrâneţe. Cele mai semnificative gânduri
disfuncţionale ale lui Stalin sunt cele influenţate de tulburarea paranoiacă
care au generat luarea deciziilor criminale iar acestea au condus în final la
violenţele cunoscute istoric. Frecvenţa mai ridicată a acestor raptusuri de
gândire toxică şi efectele lor în plan manifest asupra acestei gândiri a
subiectului a fost considerată potrivită ca şi criteriu principal de
investigare. Analiza folosită în scopuri evaluative, s-a axat pe validitatea
metodelor folosite, realizarea obiectivelor studiului precum şi raportarea la
fondul teoriilor prezentate în această lucrare. Partea investigativă a
cercetării a operat cu două constante majore - analiza la vârsta de debut şi
evidenţierea elementelor clinice care definesc tulburarea paranoiacă şi
violenţa în planurile gândirii, comportamental manifest şi personologic.
Cu privire
la trăsăturile de personalitate relevate de datele colectate evidenţiem aici
problemele de natură psihică: agresivitatea permanentă, starea de furie
interioară, exteriorizarea acesteia, tulburarea paranoiacă manifestă în anii de
tinereţe au fost deja evidenţiate în tabelele de evaluare multiaxală. Sigur că
Stalin nu a acţionat singur, el a avut şi complici de relaţie la un nivel mai
inferior pentru realizarea acestor hecatombe de morţi. Dar aceştia, în marea
lor majoritate au acţionat adaptativ pentru a se proteja şi a evita să-i
stârnească mânia. Şi ei colaboratorii săi dovedeau o gândire degenerată de ură
la adresa oamenilor dar totuşi Stalin este cel care a conceput, a organizat şi
supervizat tot democidul în primul rând în Uniunea Sovietică iar mai apoi în
ţările cucerite. Acest lucru s-a putut întâmpla în principal datorită
observării şi învăţării comportamentelor obediente şi evitante al celor din
jur. Toţi membrii familiei, ai
apropiaţilor se supuneau lui Stalin uzând de motivul unei corectitudini
politice. Şi când unii dintre ei erau executaţi cădeau în gropile comune
strigând „trăiască Stalin”!
Această
psihoză de mase având ca leitmotiv obedienţa, afecţiunea şi supunerea oarbă îl
exonera pe „tătucul” de orice răspundere criminală sau nedreaptă. Pentru aceste
masacre alţii erau probabil vinovaţi de exces de zel, afirmându-se peste tot în
societate că Stalin nici nu ar fi ştiut despre acest democid. El a observat şi
a învăţat că oamenii se tem să nu fie consideraţi devianţi sau deviatori ai
liniilor politice trasate, că oamenii chiar vor să fie corecţi în spirit modern
şi revoluţionar. Mai apoi controlând şi aplicând acest mecanism psihosocial la
nivel de sinteză motivaţional-comportamentală adică triada
teamă-corectitudine-supunere a putut să generalizeze implementarea acestei
formule ideale şi să conducă ca un despot întreaga sa viaţă. Principiul
hipnozei sociale aplicat în sistemul lui de valori era următorul: nu ştii-te
învăţăm, nu poţi-te ajutăm, nu vrei-te obligăm. Specificul producţiilor mentale
ale acestui criminal se regăseşte în principal în alternanţa stărilor de
disfuncţionalitate paranoiacă în sistem alternativ-comparativ cu performanţele
sale de analiză politică personală şi chiar cu stările de sclipire de geniu. A
avut capacitatea inteligentă de a manipula oamenii cu motivaţia dreptăţii
sociale până la maniera în care i-a hipnotizat ideologic în masă, după care
aceştia încremeniţi fiind la nivel reacţional şi slăbiţi fizic prin înfometare
şi boli s-au lăsat distruşi în abatorul comunist al umanităţii. Deci acest
criminal alcoolic şi afectat parţial psihopatologic, s-a sugestionat şi pe sine
dar şi pe ceilalţi care l-au urmat ca fiind orbiţi de personalitatea lui.
În urma
analizei tulburărilor psihosomatice prezente în istoria acestui subiect au fost
evidenţiaţi trei factori favorizanţi, prezenţi în stările de raptus paranoiac şi agravat în ultima perioadă a vieţii pe fond
alcoolic: Starea de furie, Personalitatea furioasă şi Controlul furiei. Starea
de furie este constantă la acest subiect el are impulsiunea de verbaliza furia,
sentimentul de furie precum şi exteriorizarea fizică a mâniei prin agresivitate
proiectată paranoic şi violenţă radicală; acest aspect dominant se constată
de-a lungul întregii sale istorii de viaţă încă din copilărie. Personalitatea
furioasă este o pecete interioară, o caracteristică la Stalin; această imagine
caracteristică se estompează şi se transformă în mediul public, în sensul că
Stalin era obligat de interesele sale să apară în societate ca un conducător
calm şi stăpân pe sine dar este arhicunoscut că avea reacţii furioase
exteriorizate şi interiorizate devastatoare. De exemplu o gardă de corp de la
reşedinţa sa a intrat în apartamentul său pentru a-l anunţa despre posibila
vizită a unui politician. Nu a durat mult şi nefericitul securist a fost
arestat şi executat datorită suspiciunilor sale paranoiace cu privire la
acţiunea voluntară a acelui militar neinspirat.
Temperamentul
său devenise predominant coleric cu frecvente accente de furie. În ceea ce
priveşte controlul furiei putem afirma că, la exterior mai ales în compania
altora se „dedubla” atitudinal şi îşi stăpânea oarecum impulsiunile. Dar după
cum a arătat istoricul psihopatologic al acestui individ dincolo de masca
sănătăţii sale, controlul interior al furiei a fost foarte slab şi negestionat
mai deloc. Acest simptom al unei furii interioare ruminate perpetuu a alimentat
„energetic” gândirea sa suspicioasă despre intenţiile posibil răuvoitoare ale
celorlalţi provocând deciziile catastrofic-criminale de eliminare fizică a
celor vizaţi. Acest studiu evidenţiază printre altele şi faptul că acest
subiect a acţionat violent şi deviant şi datorită influenţei psihopatologice a
factorilor mai sus prezentaţi.
Încheiere:
„Gloria” pe care a dobândit-o revoluţionarul, socialistul, comunistul, omul de
geniu şi „tatăl popoarelor” Stalin.
Acum este
considerat de departe cel mai mare criminal şi terorist al umanităţii având pe
rudimentul său de conştiinţă morală aproape 50 de milioane de oameni şi fiind
la concurenţă strânsă cu Genghis Han conducătorul mongol care la acea vreme a
depopulat teritorii vaste din Asia şi Europa. Dacă comunismul a fost
responsabil de moartea a aproximativ 100 de milioane de oameni în lume
dictatorul Stalin a fost cauza şi sursa mortalităţii a mai mult de jumătate din
această cifră. În jurul său totul s-a „uscat” şi a murit: prima soţie Kato a
murit bolnavă lipsită de ajutorul şi prezenţa sa, fiul lor Iakov mort în
prizonierat într-o tentativă sinucigaşă de evadare după ce Stalin a refuzat
salvarea sa. Cea de a doua soţie s-a sinucis din disperare considerând că doar
aşa poate să evadeze de lângă acest monstru. Fiul lor Vasili a murit de
alcoolism după moartea lui Stalin la 19 martie 1962 iar Svetlana fica sa a
emigrat în America unde a şi murit în noiembrie 2011 în Wisconsin. Trebuie să
precizăm că Stalin, această fiinţă cu chip de om a fost nominalizat şi la
premiul Nobel pentru pace de două ori: în 1945 şi în 1948. A doua oară a fost
propus chiar de un profesor universitar din Praga, (probabil că sistemul de
nominalizare era uşor corupt). La finalul său grandios se ştie că la ceremonia
de înmormântare a reuşit să mai facă câteva victime, câţiva oameni fiind
striviţi în mulţime.
Contribuţii
aplicative
Prin
studierea acestei grilei de interpretare atât în domeniul analizei judiciare
cât şi al psihodiagnozei se realizează orientativ şi la nivel de exemplificare
particularizată o mai bună înţelegere a cauzelor psihopatologice generatoare de
decizii psihopolitice care au condus în final la genocid şi democid. Aici la
nivelul acestui studiu sau realizat doar indentificarea şi evidenţierea unor
tulburări de personalitate (şi somatice) care au condus în final la conturarea
predispoziţiei subiectului Stalin către
acte criminale iar mai apoi la punerea acestora în act la nivel de masă.
Limitele
studiului
Datorită
economiei reduse a acestei lucrări nu am putut aborda pentru vârstele
maturităţii la acest subiect următoarele subdimensiuni clinice: analiza
facies-ului în diferite contexte semnificative, analiza mimică,
microexpresiile, gesturile, ori limbajul utilizat de subiect în situaţiile
critice, decizionale sau cu încărcătură emoţională semnificativă prezentate în
filmele de epocă. De asemenea nu au fost studiate credinţele şi valorile
subiectului luat în studiu. Acest studiu se doreşte a fi unul orientativ ca
reper indicator a unor noi cercetări şi precizez că nu prezintă în mod
exhaustiv şi certificat ştiinţific dimensiunile psihosomatice complexe şi
complete. De asemenea acest studiu nu face propagandă politică pro sau contra
unei dimensiuni doctrinare sau ideologice. Este printre alte concluzii şi un
punct de vedere strict personal şi în fapt nu discriminează voit nici o
entitate din câmpul realităţii analizate. Elementele analizate şi prezente în
studiul de faţă reprezintă doar o reinterpretare psihoistorică şi psihoclinică
a contextelor deja prezentate de bigrafii menţionaţi mai sus.
Recomandări
Datorită
unor perioade de dezvoltare neprielnice sau a unor evenimente de viaţă
traumatizante, a unor boli psihice ori în alte cazuri a unor particularităţi
psihoemoţionale accentuate, unii oameni pot învăţa sau dezvolta credinţe false
pe care le investesc cu girul adevărului personal, iar aceste „peceţi-imagine”
sau idei dominante îi însoţesc discret sau manifest toată viaţa. Aceste
credinţe ascunse sunt adeseori disimulate în interiorul psihicului unor
indivizi şi uneori prin rigiditatea convingerilor apărute pot dezvolta un
potenţial heterodistructiv sau autodistructiv. Cu privire la acest subiect
realitatea ne arată că şi în actualitate la fel ca şi altădată în general
oamenii de stat sunt protejaţi de legi relative şi regulamente instituţionale
interioare contradictorii tocmai pentru a nu fi supuşi unor examinări
psihologice concrete de tip profiling. Existenţa unor posibile caracteristici
mentale de orientare deviantă nu poate fi evidenţiată şi probată în structura
personalităţii decât în urma unor examinări şi evaluări organizate minuţios în
sistem profiler. Evaluările psihologice în sistem profiler trebuie să aibă un
caracter obligatoriu pentru oamenii de stat înaintea depunerii candidaturilor
pentru ocuparea funcţiilor de decizie şi demnitate publică deoarece screning-ul
psihiatric este neconcludent şi nu se referă decât la problemele de
disfuncţionalitate psihică.
De ce orice
student sau angajat este obligat la o testare psihocaracterială iar oamenii de
stat nu sunt obligaţi? Dacă pe viitor se doreşte menţinerea sistemului
democratic ca un modus vivendi ideal pentru o societate liberă eu cred că este
absolut necesar şi obligatoriu evaluarea în sistem „profiler” a tuturor
liderilor politici, militari precum şi a tuturor magistraţilor din justiţie
înainte de posibilele candidaturi profesionale ale acestora pentru a nu se
afirma ulterior că se încearcă sabotarea şanselor în alegeri.
Este şocant
să înţelegem că dacă la un moment dat Stalin ar fi beneficiat de o evaluare
psihologică iar mai apoi de o psihoterapie individuală cu o durată de măcar
două săptămâni şi eventual combinată cu adminstrarea de anxiolitice şi ceva
neuroleptice, s-ar fi simţit cu mult mai bine şi astfel nu ar mai fi dispărut
de pe harta umanităţii 50 de milioane de oameni.
Trebuie să
conştientizăm că modelul psihoclinic de bază întâlnit la Stalin se poate
reîntâlni extramuros la fiecare pas pe stradă (între 0,5-2,5% din populaţia
generală) iar istoria se poate repeta fără probleme dacă în fruntea statelor
democratice ajung oameni neverificaţi psihologic şi ideologic.
Bibliografie:
- Chaliand, G., Blin, A., subcap.
Stalin sau teroarea de stat în Istoria terorismului din antichitate până la
Daesh. Editura Polirom 2018.
- Montefiore, S,S., Tânărul Stalin,
Polirom, Iaşi, 2015. Crestomaţie de texte utilizată în analiza de caz.
- Montefiore, S,S., Stalin. Curtea
Ţarului Roşu. Polirom, Iaşi, 2015. Crestomaţie de texte utilizată în analiza de
caz.
- Montefiore, S,S., Bew, I.,
Frampton, M., Monştri. Cele mai malefice personalităţi istorice de la Nero la
Osama Bin Laden,Editura Litera, Bucureşti, 2013.
- Hlevniuk, V, O., Stalin o nouă
biografie a unui dictator Editura Litera, Bucureşti, 2017, p.36.
- Jues, J.P., Caracterologia. Cele 10
sisteme de bază. Editura Teora, 2006. p.47, 96, 97.
- Johnson, Paul., Stalin. Unul din
marii monştri ai istoriei Editura Humanitas, Bucureşti, 2014, p.40.
- Osiceanu, Maria-Elena.,
Personalitate şi personaj. Particularităţi ale interacţiunii dinamice. Editura
MEGA, Cluj-Napoca, 2014.
- Allport, W. G., Pedagogia secolului
XX. Structura şi dezvoltarea personalităţii. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
- Ionescu, G., Tulburările
personalităţii Editura Asclepios, Bucureşti, 1997. p. 80
Ciorbea, Iulia., Enache, Rodica.,
Claudia, Sălceanu., subcap. Evaluarea clinică în abordarea cognitiv
comportamentală în Evaluarea psihologică aplicată Editura Trei, Bucureşti,
2015.p.200-201.
- Duvac, I., Analiza comportamentală.
Dimensiune definitorie în procesul de evaluare. Curs de formare continuă.
IntellPsy Psychological Profiler.
- Zlate, M., Fundamentele Psihologiei
Editura Polirom, 2009, Bucureşti, p.261, 262.
- Romilă, A., coord. şt. DSM-IV –TR
Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti, 2003.
- Leonhard, K., Personalităţi
accentuate în viaţă şi literatură. Editura Enciclopedică Română, Bucureşti,
1972.
- Atkinson, R., Povestea vieţii.
Interviul Editura Polirom, Bucureşti, 2006. p.19, 21, 24.
- Petru,A., Alexandrescu, F., Personalitate
şi comunicare. Sinteze. Tactici de influenţă interpersonală Editura Licorna,
1999. p.28, 29, 33, 58.
- Barocco, M., Criminali în serie
Editura Prietenii Cărţii, Bucureşti, 2008 p. 68, 72.
DSM-V., Manual de diagnostic şi
clasificare statistică a tulburărilor mintale Editura Calisto, Bucureşti, 2016
- Fulaş, Iuliana., Portretul
psihologic al unui conducător:primar/preşedinte.art net. consultat la
15.10.2019.
- Coja, I., Stalin - Cine a fost, cum
a murit. Sursa net.
- Bouchoux, Jean-Charles., Perverşii
narcisici sau violenţa invizibilă. Cine sunt? Cum acţionează? Cum ne protejăm?
Editura Philobia, Bucureşti, 2019.
Autorii mai sus citaţi-crestomaţie de
texte utilizate în analiză.
Bibliografie web:
www.gandul.info/magazin/adevarata-cauza-a-mortii-lui-iosif-vissarionovici-stalin-istoricii-dezmint-teoriile-conspiratiei-10664903.
Wikipedia, Iosif Visarionovici
Stalin.
www.ro.scribd.com/doc/20485928/Manual-de-Diagnostic-A-DSM-IV
www.ro.wikipedia.org/wiki/Cultul_personalit%C4%83%C8%9Bii_lui_Stalin.
www.ro.wikipedia.org/wiki/Biroul_politic_al_Comitetului_Central_al_Partidului_Comunist_al_Uniunii_Sovietice.
[7] DSM IV – Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale ediţia a-IV- a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie. Acum este în vigoare DSM- V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu