Infinitului Dan Şalapa, o dalie al Drobetei Turnu-Severin

IISUS DE CUVINTE MAI PRESUS CU PRINCIPII COMUNE

Infinitului Dan Şalapa, o dalie al Drobetei Turnu-Severin

~*~

Avem istoria, în lumea cu singurață,

ne-avem totul conştiință, responsabilitate şi adecvat,

în culori şi valori, un risc asumat,

un firesc a cântecului românesc

şi un ce mult ce îmi doresc,

să nu mă îmbolnăvesc şi să nu mor dor de dor,

în ceea ce-mi doresc, în viteză maximă: inimă română: natural şi național monumental cu respect, infinit a ceea ce am iubit valoros şi plus Hristos,

că în idee reuşita mi cheie la brâu de femeie-zee, supravețuire, cu omenie,

în proces dinamic de primenire

cu viață înbunătățită, artă a succesului, în arta, cu arta scrisului, suflet G.Coşbuc din sufletul  neamului şi, că se poartă la modă în vogă pe cont propriu cu orgoliu,

în modul cu existență şi de rezistență, fizic,

în biserica sufletului,

în dragoste şi de poveste aprofundat ca aur cenuşiu stecurat

cu nevoi ca după noi potopul: cuvântul să ne fie revendicativ o responsabilitate de invidiualizare personală, cu situația rezolvată, în perspectiv creativ de şcoală de dincolo de şcoală de lei paralei cu iubire peveeticală mai scriind o filă, că-i foarte importat să fii de caracter şi inteligent asigurându-te atent de siguranță apolitic ipotetic,

că din tren nu se coboră neglijent şi nu-ți uiți bunurile, binele,

nu-ți uiț tern, în tren,

perfect infinit al pământului, că pe imensa tablă de şah al pământului sunt costuri, un real al binelui, cosmos

şi frumos luminos a dragului,

de forțe cu noblețe cu nevoile provita cu performanțe, în dialog permanent cu echilbru fiind cu lgistică şi lucru demn consolidând tehnologii şi strategii cu principii de Biblii,

a ceea ce suntem bijureria lui Dumnezeu-Hristos

care ne-a intuit şi făurit ca Veronica lui Horlău, o fată a padurii cu sufletul ascuns pentru Dragomir să mă conceapă puternic, Dragomir: găsindu-şi în ea puterea şi vederea ca eu: fetus, să ies din uterul ei ca floarea de colț pe stei

ca Iisus întru Iisus, de cuvinte mai presus

ca să mă nască lumina luminii cu inima caldă de mamă, pe arcă, barcă,

ca căprioară, să mă nască sub smochinul, dudul de lângă drum, care mi-a dat dar din dar rai pentru cuvânt, ca pomnițar,

frunza şi, pomnița cu fotosinteza cu ideea, îmulțirea, în dar pusă în valoare şi culoare,

sub care Dumnezeu m-a născut ca îmulțit, în har, să mă nasc şi să am habar,

în grai, de ceea ce suntem iubire,

în direcția cea bună ca pro- candidat la fericire,

pentru a mă înfrăți ca Eminescu înțelepciunea neamului,

cu făt-frumosul Hristos al libii române, răsărit de soare: pace şi pâine-liturghie,în holda omenescă de spice

ca să mă sudez cu credința-profesiune de credință, conştiință şi talent autentic, o forță, arimetică, în mântuirea de a fi cu drept la înviere,

că nimuc nu-i

prea mult, în veste şi poveste, în cult, nu mult, dar nici puțin lucru dodoloță, cu lustru şi maistru,

în profeția, că, în noi e lumina, bucuria Arghezi, de România,

în univers cu vers şi sens, doamne ajută, Domine, în ruigbii şi dans,

că tragi-comico-ironic-politic, prinde snob contur fără sens,

că nu suntem cuprinşi, învinşi, în dans,

în universul univers, cu sens a vieții şi tinereții ierbii limba română,

cu vers, că-s dezinfectat imun la"corona-virus",

îmbrăcat de haina Iisus,

al cumințeniei acuşi-Brâncuşi

printre mii de oameni om pro-oameni ca-n gara cu mii de călători grăbiți,

în situații-ecuații cu rezoluții neplăcute de revoluții ce ne lefăie corupții,

să te sărute pe la mare cu tii, mamă ce de Jii, mii !

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE