Memento ( Pentru mama, de la Vincentiu )

Memento

( Pentru mama, de la Vincentiu )

~*~

Cândva era o mamă ce-şi aştepta copilul ca să vină

şi se uita, şi se uita în zare, doar, doar apare,...

soarele apunea, zilele deveneau balerine,

flăcăul zăbovea undeva, se spăla pe trup cu lacrimi de soare,

cu rouă de stele-primenele ca să crească,

să devină bărbat reputat...

Cândva era o mamă care-ar fi plecat la fiul ei pe ploaie,

pe vânt, pe ninsoare, pe arşiţă ori pe lintiţă,...

Azi nu mai vine să despoaie porumbul de pe foc,

din casa nimănui, îl lasă hai-hui în casa domnului,

îl lasă pe fiecare să-şi vadă de-ai lui.

Cândva era o bunică ce venea dimineaţa

cu o ulcică plină cu lapte de capră roşcată ca o fată tigrată,

o strachină dintr-un amalgam de pământ alb, galben şi roş,

cu o figură de cocoş pictată, plină de mămăligă fluidă,

de parc-ar fi fost o hlamidă de-a strachinei şugubeţe

şi-o lingură de lemn scobită într-o frunză cât o meduză.

Cândva era o bunică ce zâmbea precum

zâmbeşte soarele zorilor şi florilor,

o bună ce-avea fruntea brăzdată de gânduri,

aşa cum plugul de umbre lasă dâre

pe câmpul desţelenit de primăvară

şi mai avea acea bătrână mâini crăpate până la sânge,

pe care le oblojea cu râsete şi chiote

de-ale nepoţilor-pitulici, de-ale nepoatelor-pitulice

care veneau verile să petreacă năstruşnic la vatra străbunilor,

pe culmile dorului şi pe cărările pline de vise.

-o-

Scrisoare mamei

(în amintirea mamei mele, Lucia Măgărin, născută Ioța)

*

Vin iară, azi, la tine - mamă, cu gândul...

Chiţelele băgrinilor mă-ndeamnă

Să stau pe prispa satului,

S-ascult concertul greierilor

care în amurg te cheamă.

Pustiu e satul fără tine mamă,

Pustie-i vatra şi-am umplut cofiţa

cu lacrimile care mă îndeamnă,

din când în când, să îţi deschid portiţa.

Vin iară, azi, la tine - mamă, cu gândul...

~*~

DORINA MAGARIN

[1]Poezie publicată în revista „Nord Literar”, Baia Mare, anul XVII, nr. 6 (193), iunie, 2019, p. 12