*
LICORNUL
Licornul blând
Coboarã sfânt
Dintre pãduri
De dumnezei
E tot flãmând
De duh şi cânt
Şi trece rar
Pe la smarald
Licorn tãcut
Coboarã scut
Peste virginul
Prinţ din tei
E tot amurg
Walkirii curg
Spre câmpuri pline
De eroi
Sub cornul dalb
Nebun hidalg
Scuturã pomi:
Cad dulcinei
Licorn din lunã
Arme sunã:
Iubiri – rãzboi
Suie în mit
Îngenuncheaţi
Fraţi cruciaţi:
Aţi fost aleşi
Paznici la Graal
Arhangheli grei
Sunteţi tustrei
Chemaţi la cer:
E-ospãţ de zei
Licorn de pazã
Ia în vazã
Pe cei ce-ajung
Prin rãstigniri
La Sfântul Duh
***
PLÂNGÂNDU-L
PE IISUS
Plângându-L pe Iisus – un copil
Adormi la ferestrã:şi-L vãzu pe Ucis
Plutind lin – lebãdã sângerie
Scurgându-se-n cântecul ultim – spre
Lac
Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate
Lumini – guri de peşteri – strãpungând
spre
Orbitoare Grãdinã
Şi copilul – în vis – o porni spre
Eternele dimineţi – iar
Când s-a trezit – nu mai avea
Nicãieri de ajuns
***
PRIGOANĂ
DE DOINĂ
Lacrimă de păsări
Fir de busuioc
Cuvântaţi în plaiul
Fără de noroc
Florile-n puhoaie
Lujere de cai
Scapătă-n poveste
Şi în joc de nai
Vodă al dumbrăvii
E bolnav de cântec
Brazdele-ndurării
Au luat duh în pântec
Leşinată-i zarea
Mâini de Făt-Frumos
Dezmiardă-n descântec
Mugurii de jos
Doamne al vestirii
Lin scrânciob de cer
Buciumele firii
Ferecă-le-n fier
Se-aud hoarde-n tropot
Sughiţând oştiri
Fauni fără minte
Jefuiesc iubiri
O – mărite Doamne
Pajişti se-ncruşesc
La uşa luminii
Nu mai nimeresc
Nu lăsa copitei
Raiul ca o pradă
În pieptul ispitei
Să proptim o spadă
Să-mpletim din raze
Răului hotar
Focul de arhangheli
Să intre-n cântar
În patria vremii
Vuiesc covălii:
Râvnind paradisuri
Să dăm bătălii
Împotrivă-s neguri
Satana-i monarc –
Mută struna lirei
În coardă de arc
Doamne al minunii
Ce începi să sângeri –
Schimbă raza lunii
În legiuni de îngeri
Lenevită-n tihne
Grohăie-omenirea:
Bici de foc şi vifor
Trimite-i iubirea
Cavaleri de stihuri
Se prăval pe-altare –
Umplu gura beznei
Cu-a doua născare
***
CÂNTECUL
CAVALERILOR ROUREI
Sudori de înger bem în veac
Însărăcindu-l pe sărac
Şi din potir şi din aripă
Ne-agonisim în cer risipă
Scoici când se răstignesc – nu mint:
Tainic învie-n mărgărint –
Spăşirea sevei înspinate:
Naramzele încoronate
O – lină vină de lumină
Neistovit vis de GRĂDINĂ:
În sânge slovenim amurg –
Din noi în Tine toate curg
Fiece deget e-o Golgotă
Şi – fremătând din notă-n notă –
Stârnim furtună-n mâna dreaptă:
În pumn e FULGERAREA-FAPTĂ
*
Albesc de har copacii-n munţi
Arhangheli fac – din spade – punţi
Din vizuini – spre Empireu
E alfabet de Dumnezeu
Păstori de raze – Miel de Foc
Plauri de lumi fără soroc
Zenituri şi entelehii
Asfixieri de elegii
Logos Divin – Perfectă Rimă
Spre epopee se înclină
Şi stele toate – fir cu fir
Se-ntorc în inima-Potir
*
frânţi în genunchi pe-un strop de rouă
şoptim feţele lunii – două:
căci între fulgere şi beznă
zării din Iuda doar o gleznă
spre răsărit Ierusalim
din cavalerii câţi venim
nu se zăreşte-n cavalcadă
decât o înfocată SPADĂ
***
IOSIF
DE-ARIMATEEA
Veghind smerit şi singur sub spintecarea
Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care
s-a scurs
Şi în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin să
se-nchine cucii
L-am tras de sub osândă – L-am îmbrăcat în taină
Şi pentru ochii lumii – zăbranic I-am
dat haină:
Nimeni nu ştie însă – Iosif de-Arimateea
Că-i paznic încercării de-a sângera
Ideea
***
E-AICI
UN RAI CE NU-L PUTEŢI PRICEPE
e-aici un rai ce nu-l puteţi pricepe
lumini de mai în veşnicia firii
cu herghelii a' iepelor sirepe
din Empireu pogoară zei uimirii
e-aici şi cântec – sfântă încântare
dar şi descântec zânelor iubirii
săgeată pajuri dincolo de zare
albine-şi viersuiesc în miere Mirii
din piscuri aspre – din pădurea tainei
se-nalţă către ceruri mir de suflet
Frumos şi Bine vin într-un răsuflet
iar Crist 'i-mbracă-n mântuirea hainei
...peste valahi trec ape de văpaie
să ardă-istorii – dorul să-l răsaie
***
ŢĂRANII
MEI
ţărani şi-au pus cămăşi de sărbătoare
cum crinul alb grăit-a cu Hristos:
curatul lor dumnezeiesc mă doare
îngerii mă cutreier' pân' la os
se duc în moarte cum la sfânta liturghie
se duc pe îndelete şi smeriţi:
ei ştiu că între lumi nu e frânghie
că viii şi cu morţii-s fericiţi
e-atâta linişte pe masa cu lumine
sicriele sunt tronuri de-mpăraţi
neamul acesta liniştit tot vine
umplut-au cerul Craii din Carpaţi
...ţăranii mei – stăpânii de moşie
nu mor: veghează totul sfânt să fie!
***
ION –
PATRIA MEA
Balada
Kog-a-Ion-ului/”Capul lui Zalmoxis”
-de unde creşteţi voi –
smaraldelor-esmeraldelor
ierbii?
-din
- umile – călcâiele lui
Ion...
-şi voi – ametiste-ale florilor de
cicoare şi nu-mă-uita – de
unde...?
-din – închişi – întru supremul
extaz – ochii lui
Ion
- Alexandrinul Caldeeanul şi
Atotînfloritul
Dac... Ion-Gemenii[1]...
-dar voi – pădurilor - cucilor şi privighetorilor – dar şi
voi – căpăţânoşilor
munţi...de unde aţi crescut?
-din căpăţâna bolovănoasă dar şi din
pletele care cântă – precum
subpământene
Ilene-Cosânzene – ...din căpăţâna şi din pletele
pretutindeni întinse şi
revărsate – rădăcinoase - ale lui
Ion...
-...şi voi – mărilor – înspumaţilor
pescăruşi – voi
oceanelor fără măsură ori număr...?
-noi...din visele – noi
din gândurile de
dincolo de zările timpului – ale lui
Ion...
-şi-atunci izvoarele...?
-da - sunt lacrimile de fericire –
iscate de
sub pământ – de acei ochi închişi ai lui
Ion – care visează – visează
înfriguraţi şi-nverşunaţi
visează - de dincolo de orişice
viaţă ori moarte...
-...dar sângele – sângele
amarnic sângele rubinelor – care se
rostogolesc meree – precum
volburile-ntr-una-nmulţite ale
amurgului – precum în cer aşa şi
pre sub pământ – prin
inimile noastre – precum şi prin
aureolele serafilor...?
-oh – sunt sânge din sângele tatălui
nostru
Ion...
...Ioane – Slăvit Martir - Răstignitule din
Constelaţiile Subpământului - stai
rogu-te
- acolo – Unul şi
Dezmărginit – culcat în nenumărate
bătălii de
cucernice àrmii – bătălii de
valaho-arhangheli (de la Sarmizegetusa –
Rovine – Podu
Înalt – Valea Albă – Călugăreni -
Finţa-Roşcani...şi până la
Oarba de Mureş...) - şi-apoi înviat drept în
Poarta Lui Dumnezeu – stai acolo
Ioane – Chitule
Blândule: nu te grăbi a te
mişca – pentru că tu eşti singurul meu
sfânt – tu eşti
patria mea – rădăcină de
stea...
***
PATRIA
MEA
să nu-ndrăzneşti să te caţări pe
munţii mei – dacă nu eşti în stare să
vezi
curgând – pe toţi versanţii lor –
orbitor
sânge de
îngeri – în miezul
zilei
să nu-ndrăzneşti să păşeşti pe
pământul de cristal
mântuit - al
câmpiilor mele – dacă nu eşti în stare
şi
încă nu vrei - să te
scufunzi – până deasupra de creştet – în
oceanele de furie extatică ale
martirilor mei
să nu-ndrăzneşti să scoţi o
vorbă – despre strămoşii mei – despre
dumnezeul meu - dacă nu eşti în stare să
te
răstigneşti - de bună-voie şi
cu bucurie cerească - pe
Stejarul-Zeu (stârnit furtunos din
afundul
pământului meu - de
Vijelia Iubirii
Mistice)...
să nu-ndrăzneşti să te-apleci şi să
bei din izvoarele şi pâraiele văilor
mele – dacă nu eşti în stare să tremuri
smerit de
toate minunile grele - sărutând în ele întreg
Iconostasul de Seară al
Hristosului Primăverii
mele
...să
nu care cumva să-ndrăzneşti! – altfel
toate fulgerele stelelor vor
cădea peste tine - şi te-or arde de
viu – până când nu va mai rămâne din
tine decât o
şoaptă miloagă – o rugăciune
încenuşată-n
şoaptă – prin care însuţi să ceri– cu
gura şi gâtlejul tău
nevăzute – Atotputernicului şi
Ielelor mute - să te preschimbe în cea
mai umilă
făptură de gâză – fâşâind sfioasă – ba
chiar
înfricoşată – grozav tremurând la
umbra vreunui fir de
firavă iarbă...
...de acolo – din beznenele buruienii -
vei
auzi
- în genuni - cum ciclopic trosnesc
rădăcinile de oase-nsângerate ale
munţilor - ale
câmpilor şi apelor
mele
– toate fiind
cu totul alte lumi şi
istorii şi osii şi
binecuvântate planete
sfinte – vizibile numai din
raiuri şi din pioase rămăşiţe de
minte...
de acolo – de sub umbra cuminte a
ierburilor – îţi
vei începe călătoria spre Înaltul
Pol al Uluirii - călătoria prin care-i
vei
cunoaşte şi vedea – „faţă
către faţă şi
Duh către Duh” – de la trăsnet de pisc - până la
noptaticul stuh - pe strămoşii
mei – cei
care ţin pe sfânta-le spinare - şi
iarbă şi munte şi
mare...
...îi vei cunoaşte
îndeaproape şi străluminat – pe
strămoşii mei şi
pe Împărat – pe strămoşii mei cei din
firi - toţi
îngeri şi martiri...
... de acolo – de sub umbra cuminte a
ierburilor – îţi vei începe
călătoria-ntru Mire – adică
de-a le-nvăţa şi-a le
ştire (cu palmele şi
tălpile-acum arse-n piroane!) – pe
toate-ale mele
icoane – şi crucile
învierii – cu tot cu patrafirele
primăverii...
strămoşi
- vremi barbare - icoane de
martiri
- turme de
stele şi
năzdrăvane
mioare – precum şi stâlpii de Lună – de
Măiestre şi
Soare – vor veni -
toate - peste tine să te
măsoare
- ca să renaşti într-o
floare
spre a te
recunoaşte - toatele aste se vor
scurge sublim – precum mirul şi
lumina de Paşte – de pe
fruntea fulgerată de
viaţa-nviată (adică de pe
fruntea învăpăiat înspinată) a
Patriei mele
se vor scurge sudorile Ei
apoteotic fulgerate - până peste
sudorile spaimelor frunţii tale-n
dreptate – sudori – deocamdată
lingând ca-n
amuşinare de fiară - o frunte fără nicio
tiară - frunte joasă - neştiutoare şi de
ursitori blestemată
...sudorile tale - prelinse noros
noroios şi trândav - peste
buzele gurii celei scrâşnind vineţi
spiriduşi – peste buzele gurii tale -
celei
mestecând măcinând încă-năuntru
nerodnicele cenuşi
...gura ta - care
nimic nimănui nu poate încă a-i
mărturisi - îngăima ori a-i
spune – pentru că buzele-i sunt
îngrozite - înnebunite şi
mute
(vădanele
strune!)
- de
atâta cotidiană - împrospătată de
veci şi firească
Minune
...să
nu care cumva să-ndrăzneşti – nimic
să-ndrăzneşti!
- dacă a Patrie sfântă a mea
nu vei
şti să te răstigneşti!
***
Adrian
Botez
[1] -Cele Două Chipuri/Întruchipări Zalmoxiene
(fundamentale!) : Apollon/Soarele şi
Artemis/Luna (numiţi şi „Gemenii
Pribegi”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu