vineri, 26 iunie 2020

Adrian Botez - CHEMAŢI VISELE LA VORBITOR - PARTEA 1




DINTRE POEZIILE LUI ADRIAN BOTEZ – PARTEA 1


~*~



CHEMAŢI VISELE LA VORBITOR

chemaţi visele la vorbitor – şi spuneţi-le
că eu – în adâncul temniţei – mor

să-şi caute – tot printre cei cu înspinată

coroană – stăpân: să uite
din mine – tot ce nu
am sângerat să rămân
***

PLÂNGERE CĂTRE DUMNEZEU

ce să facem – Doamne – cu suferinţa şi cu moartea
cu păsările care zboară doar noaptea
ce să facem cu trupul – când i s-a prelins inima
ce să facem cu ziua – când simţim că e ultima?

prea multe lăsaşi – Doamne – să se zvârcolească-n
sfântul văzduh şi să se
războiască întru putere:

cântarul lumii se strică
chiar toate-ale totului când se ridică
spre lumină: trebuie puţină
asprime şi plivire
altfel degeaba  -  Doamne – ai trudit la nemărginire
***

VENEŢIA

în palate s-au tolănit şerpii
trăgând peste ei masca petalelor

pe tăişul punţii aleargă
zeiţe nebune

din smoala apelor răzbat
ochii amanţilor înecaţi:
sumedenii perle

a ieşit din adâncuri – gânditor
diavolul – privindu-şi – pe deget
inelul de doge
***

VAGABOND AL LUMII

mâinile mi se scufundă în buzunare
ca-n peştera lui Aladin

trec pe străzi: ninsoarea pufului de salcâm
pâlpâie coroane – fierbinţi şi zburatice – în jurul frunţii mele:
Rege Zdrenţăros al Marilor
Dispariţii şi Pagube
***

DRUM CU CAVALERI

venit-am din Arhipelag – sub
aceeaşi flacără-a Morţii să stau – cu
inepţii Cavaleri ai Apocalipsului

imperial drum: să stingi – rând pe rând
sub surzenia apei – insulele
care s-au depărtat mistic – una de alta – pentru
a închipui hieroglifa cântată a
nemărginirii

când vei trăi – într-o altă viaţă
Apocalipsul -  acum doar visat
îţi va părea plictisitor şi-ntunecat – blestem
prea des încercat
*

geometrie perfectă – Aerul: lumină retezată
cu sabia
fumegă muntele de tămâie:
numai îngerii mai pot aici să-ntârzie
*
se-ncaieră caii
strănută craii
când fâlfâie luna prin cântecul de leagăn al zeilor

salvaţi cavalerii –
turnirul serii
a-n-ceput cu-o greşeală de lance în pieptul Furtunii

culeg melci de zale
funingini astrale
înfundă coşul respirării domestice de vise

plângi don Quijote –
plânsul pe note
umple de sânge palmele-aplauzelor

Selenarei Curţi
*
Ierusalime – cavalerii zgurii
clăditu-te-au în visele din Nord:
când călărim pe racii graşi ai urii
eşti când cetate – când ceţos fiord
***

CĂTRE DON CERVANTES

pe Deşiratele – cu-nverşunare voi călări – până când
sumbrul Sfinx îmi va zâmbi

nu cavaleri m-au ciopârţit – ci
pietroaie de râu – Cuvintele

aşteptaţi – aşteptaţi laşilor
mă voi scula şi voi rosti un trăsnet
păsări şi furtună voi isca
voi face să fulgere stele – pe trupul
Potirului

aşteptaţi -  aşteptaţi laşilor
am prins în menghinea braţelor – zilele
va fi lumină sau disperare – după cum Eu voi porunci
pe saltimbanci i-am înhămat la morile de vânt
Arborele Cuvântului şi-a scuturat cenuşa peste lume

am ascuns anotimpurile sub piatra inelului
marea: cerşetoare încântătoare – la
porţile trufaşelor stânci

sfinţenia mea e-n toate cărţile – risipite pe
mese de joc

îndeletnicirea de căpetenie a degetelor:
pipăie mistice goluri – între
lună şi soare


sunt din neamul regilor norilor – şi ai
mărilor
nestatornice: sclava cea mai de preţ a
haremului meu
valurile – ghemuri de suspin: le sacrific
eternităţii

făptura mea princiară se îmbată măreţ
la toate ospeţele uitării

de aceea -  sunt de o politeţe desăvârşită
în faţa morţii
***

LÂNCED NEAM AL AURULUI

lânced neam al aurului: Bizanţ
mă-ntorc la incendiul mistic al
Crucii

nu-mi ajung apele – pentru-a
pluti până la Tine: iau cerurile-n piept – se termină şi
cerurile – şi Tu-mi ceri – fără contenire – înainte
să navighez – spre
de nimeni bănuitul
VID


şi  doar din neam de Sfinţi Matrozi
m-am tras spre lagunele Cerului:
o zdreanţă din naufragiul cântecului
va pluti veşnic peste mările mele
peste îngheţatele mele suflări

un vierme face vocalize în inima catargului
măsor cu valul – cât mai e
până la Ithaca

comori de aur lânced – incendii
nestemate – mă cheamă stăpân
gnom sacru – proteja-voi focul acestor boli
cumplite ale pământului – voi coborî
mai adânc în somn – minerale suferinţele – fulgerând
sălbatic – ale întunericului

o rază măcar – nu voi lăsa să străbată spre voi
degenerate – vlăguite odrasle – ale
ipocritei lumine a Soarelui

mi s-a întins – pe mantie – incendiul
Crucii

El m-a ales ca trăsnet – herald puterii
m-a smuls din praful gloatei – şi
m-a-nchinat Durerii

m-a aşteptat sub minunări să gem
mi-a pus
pe frunte – mir: Steaua din Bethlehem
***

LICORNUL

Licornul blând
Coboarã sfânt
Dintre pãduri
De dumnezei

E tot flãmând
De duh şi cânt
Şi trece rar
Pe la smarald

Licorn tãcut
Coboarã scut
Peste virginul
Prinţ din tei

E tot amurg
Walkirii curg
Spre câmpuri pline
De eroi

Sub cornul dalb
Nebun hidalg
Scuturã pomi:
Cad dulcinei

Licorn din lunã
Arme sunã:
Iubiri – rãzboi
Suie în mit

Îngenuncheaţi
Fraţi cruciaţi:
Aţi fost aleşi
Paznici la Graal

Arhangheli grei
Sunteţi tustrei
Chemaţi la cer:
E-ospãţ de zei

Licorn de pazã
Ia în vazã
Pe cei ce-ajung
Prin rãstigniri
La Sfântul Duh
***

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

Plângându-L pe Iisus – un copil
Adormi la ferestrã:şi-L vãzu pe Ucis
Plutind lin – lebãdã sângerie
Scurgându-se-n cântecul ultim – spre
Lac

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate
Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre
Orbitoare Grãdinã

Şi copilul – în vis – o porni spre
Eternele dimineţi – iar
Când s-a trezit – nu mai avea
Nicãieri de ajuns
***

PRIGOANĂ DE DOINĂ

Lacrimă de păsări
Fir de busuioc
Cuvântaţi în plaiul
Fără de noroc

Florile-n puhoaie
Lujere de cai
Scapătă-n poveste
Şi în joc de nai

Vodă al dumbrăvii
E bolnav de cântec
Brazdele-ndurării
Au luat duh în pântec

Leşinată-i zarea
Mâini de Făt-Frumos
Dezmiardă-n descântec
Mugurii de jos

Doamne al vestirii
Lin scrânciob de cer
Buciumele firii
Ferecă-le-n fier

Se-aud hoarde-n tropot
Sughiţând oştiri
Fauni fără minte
Jefuiesc iubiri

O – mărite Doamne
Pajişti se-ncruşesc
La uşa luminii
Nu mai nimeresc

Nu lăsa copitei
Raiul ca o pradă
În pieptul ispitei
Să proptim o spadă

Să-mpletim din raze
Răului hotar
Focul de arhangheli
Să intre-n cântar

În patria vremii
Vuiesc covălii:
Râvnind paradisuri
Să dăm bătălii

Împotrivă-s neguri
Satana-i monarc –
Mută struna lirei
În coardă de arc

Doamne al minunii
Ce începi să sângeri –
Schimbă raza lunii
În legiuni de îngeri

Lenevită-n tihne
Grohăie-omenirea:
Bici de foc şi vifor
Trimite-i iubirea

Cavaleri de stihuri
Se prăval pe-altare –
Umplu gura beznei
Cu-a doua născare
***

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

Sudori de înger bem în veac
Însărăcindu-l pe sărac
Şi din potir şi din aripă
Ne-agonisim în cer risipă

Scoici când se răstignesc – nu mint:
Tainic învie-n mărgărint –
Spăşirea sevei înspinate:
Naramzele încoronate

O – lină vină de lumină
Neistovit vis de GRĂDINĂ:
În sânge slovenim amurg –
Din noi în Tine toate curg

Fiece deget e-o Golgotă
Şi – fremătând din notă-n notă –
Stârnim furtună-n mâna dreaptă:
În pumn e FULGERAREA-FAPTĂ


*
Albesc de har copacii-n munţi
Arhangheli fac – din spade – punţi
Din vizuini – spre Empireu
E alfabet de Dumnezeu

Păstori de raze – Miel de Foc
Plauri de lumi fără soroc
Zenituri şi entelehii
Asfixieri de elegii

Logos Divin – Perfectă Rimă
Spre epopee se înclină
Şi stele toate – fir cu fir
Se-ntorc în inima-Potir
*

frânţi în genunchi pe-un strop de rouă
şoptim feţele lunii – două:
căci între fulgere şi beznă
zării din Iuda doar o gleznă

spre răsărit Ierusalim
din cavalerii câţi venim
nu se zăreşte-n cavalcadă
decât o înfocată SPADĂ
***

IOSIF DE-ARIMATEEA

Veghind smerit şi singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Şi în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin să se-nchine cucii

L-am tras  de sub osândă – L-am îmbrăcat în taină
Şi pentru ochii lumii – zăbranic I-am dat haină:
Nimeni nu ştie însă – Iosif  de-Arimateea
Că-i paznic încercării de-a sângera Ideea
***

OTRAVA RAIULUI

şi-a semănat chiar Dumnezeu grădina
cu vii havuze de amărăciune
din care  -  însetaţi  -  sorb îngerii lumina
crezând că-i un nou foc de rugăciune

dar aripile li se zbat agonic
şi-şi uită firea vastă  -  dumnezeie:
cucuta frângerii îşi face-ncet lucrarea
şi îngerii simt miros de femeie
***

GLORII BIZANTINE

în pulberi vei afla soarta măririi
de mlaştini e cuprins Augusteonul :
toţi împăraţii prefăcut-au tronul
în cuib de-odihnă unde-şi petrec somnul
negrele scorpii şi cameleonul

durerea strânsă-n dungi de diademe
plânge-ntre mirţi  -  pe malul Propontidei  -
viscol de oşti  -  ce frământat-au theme
azi doar luciri de val sunt  -  şi trireme
trec peste ele gustul aguridei

a fost odată ca-n poveşti trufaşe
au fost nebune visuri dumnezee :
au mai rămas doar albe stânci golaşe
strigătu-n noapte-al  Păsării Vrăjmaşe  -
pe fund de ape  -  tainice camee
***

SIHĂSTRIA VORONEŢULUI

unde stelele-şi coboară  -  lin  -  lumina din Cuvânt
între munţi  -  păduri şi vânt
atingând pământ c-un gând:
îngere de colilie
răsărit-a sihăstrie!

cât o iesle  -  cât un prunc
cât pe vale  -  cât pe runc
stă-ntre apele cereşti  -  rugăciuni dumnezeieşti
luminând pustia:
sihăstria

păpădie  -  primăvară
cu urgia se măsoară
dintre ierni răzbate-n vară  -
lacrimi  -  zâmbet de fecioară
slăvind zării măiestria:
sihăstria

miez de noapte ce rodeşte
când Hristos spre ea priveşte:
nu sufla prea tare  - Doamne
n-o clinti nici dintre toamne  -
vei învârteji-o-n vânt
şi pe-o pală de lumină
iar în raiuri o să vină!
vis de floare de sulfină
sfios arde veşnicia  -
sihăstria

e atât amar pe lume  -
o -  Iisuse împărate!
doar nădejdea sihăstriei
doar icoana Sân' Măriei
dulce rugăciune-n strune
zăboveşte de păcate!
*
Dumnezeul de lumină  -  preoţilor stâncii mute
printre cetine le ţese
fir de patrafir:
dinspre-amiază către munte
întristând poieni de aer
se clădesc altar şi frunte
cetelor de îngeri

ce-ţi rămâne  -  suflet singur?
să culegi lanul de frângeri
să te rogi
să sângeri
*
ars de stele  -  scris de fluturi
mă desprind din luturi
şi spre Tine vin  -  Iisuse
de gând să mă scuturi!
***

E-AICI UN RAI CE NU-L PUTEŢI PRICEPE

e-aici un rai ce nu-l puteţi pricepe
lumini de mai în veşnicia firii
cu herghelii a' iepelor sirepe
din Empireu pogoară zei uimirii

e-aici şi cântec – sfântă încântare
dar şi descântec zânelor iubirii
săgeată pajuri dincolo de zare
albine-şi viersuiesc în miere Mirii

din piscuri aspre – din pădurea tainei
se-nalţă către ceruri mir de suflet
Frumos şi Bine vin într-un răsuflet

iar Crist 'i-mbracă-n mântuirea hainei
...peste valahi trec ape de văpaie
să ardă-istorii – dorul să-l răsaie
***

ŢĂRANII MEI

ţărani şi-au pus cămăşi de sărbătoare
cum crinul alb grăit-a cu Hristos:
curatul lor dumnezeiesc mă doare
îngerii mă cutreier' pân' la os

se duc în moarte cum la sfânta liturghie
se duc pe îndelete şi smeriţi:
ei ştiu că între lumi nu e frânghie
că viii şi cu morţii-s fericiţi

e-atâta linişte pe masa cu lumine
sicriele sunt tronuri de-mpăraţi
neamul acesta liniştit tot vine

umplut-au cerul Craii din Carpaţi
...ţăranii mei – stăpânii de moşie
nu mor: veghează totul sfânt să fie!
***

ION – PATRIA MEA

Balada Kog-a-Ion-ului/”Capul lui Zalmoxis

-de unde creşteţi voi – smaraldelor-esmeraldelor
ierbii?
-din  - umile – călcâiele lui
Ion...
-şi voi – ametiste-ale florilor de
cicoare şi nu-mă-uita – de
unde...?
-din – închişi – întru supremul
extaz – ochii lui
Ion  - Alexandrinul Caldeeanul şi
Atotînfloritul
Dac... Ion-Gemenii[1]...
-dar voi – pădurilor  - cucilor şi privighetorilor – dar şi
voi – căpăţânoşilor
munţi...de unde aţi crescut?
-din căpăţâna bolovănoasă dar şi din
pletele care cântă – precum
subpământene
Ilene-Cosânzene  – ...din căpăţâna şi din pletele
pretutindeni întinse şi
revărsate – rădăcinoase - ale lui
Ion...
-...şi voi – mărilor – înspumaţilor
pescăruşi – voi
oceanelor fără măsură ori număr...?
-noi...din visele – noi
din gândurile de
dincolo de zările timpului – ale lui
Ion...
-şi-atunci izvoarele...?
-da - sunt lacrimile de fericire – iscate de
sub pământ – de acei ochi închişi ai lui
Ion – care visează – visează
înfriguraţi şi-nverşunaţi
visează - de dincolo de orişice
viaţă ori moarte...
-...dar sângele – sângele
amarnic sângele rubinelor – care se
rostogolesc meree  – precum
volburile-ntr-una-nmulţite ale
amurgului – precum în cer aşa şi
pre sub pământ – prin
inimile noastre – precum şi prin
aureolele serafilor...?
-oh – sunt sânge din sângele tatălui nostru
Ion...

...Ioane – Slăvit Martir  - Răstignitule din
Constelaţiile Subpământului - stai
rogu-te  -  acolo – Unul şi
Dezmărginit – culcat în nenumărate bătălii de
cucernice àrmii – bătălii de
valaho-arhangheli (de la Sarmizegetusa – Rovine – Podu
Înalt – Valea Albă – Călugăreni - Finţa-Roşcani...şi până la
Oarba de Mureş...)  - şi-apoi înviat drept în
Poarta Lui Dumnezeu – stai acolo Ioane  – Chitule
Blândule: nu te grăbi a te
mişca – pentru că tu eşti singurul meu
sfânt – tu eşti
patria mea – rădăcină de
stea...
***

PATRIA MEA

să nu-ndrăzneşti să te caţări pe
munţii mei – dacă nu eşti în stare să vezi
curgând – pe toţi versanţii lor – orbitor
sânge de
îngeri – în miezul
zilei

să nu-ndrăzneşti să păşeşti pe
pământul de cristal
mântuit - al
câmpiilor mele – dacă nu eşti în stare şi
încă nu vrei -  să te
scufunzi – până deasupra de creştet – în
oceanele de furie extatică ale
martirilor mei

să nu-ndrăzneşti să scoţi o
vorbă – despre strămoşii mei – despre
dumnezeul meu - dacă nu eşti în stare să te
răstigneşti  - de bună-voie şi
cu bucurie cerească - pe
Stejarul-Zeu (stârnit furtunos din afundul
pământului meu - de
Vijelia Iubirii
Mistice)...

să nu-ndrăzneşti să te-apleci şi să
bei din izvoarele şi pâraiele văilor
mele – dacă nu eşti în stare să tremuri smerit de
toate minunile grele  - sărutând în ele întreg
Iconostasul de Seară al
Hristosului Primăverii
mele


...să nu care cumva să-ndrăzneşti! – altfel
toate fulgerele stelelor vor
cădea peste tine  - şi te-or arde de
viu – până când nu va mai rămâne din tine decât o
şoaptă miloagă – o rugăciune încenuşată-n
şoaptă – prin care însuţi să ceri– cu
gura şi gâtlejul tău
nevăzute – Atotputernicului şi
Ielelor mute - să te preschimbe în cea mai umilă
făptură de gâză – fâşâind sfioasă – ba chiar
înfricoşată – grozav tremurând la
umbra vreunui fir de
firavă iarbă...

...de acolo – din beznenele buruienii - vei
auzi  - în genuni - cum ciclopic trosnesc
rădăcinile de oase-nsângerate ale
munţilor - ale
câmpilor şi apelor
mele  – toate fiind
cu totul alte lumi şi
istorii şi osii şi
binecuvântate planete
sfinte – vizibile numai din
raiuri şi din pioase rămăşiţe de
minte...

de acolo – de sub umbra cuminte a
ierburilor – îţi
vei începe călătoria spre Înaltul
Pol al Uluirii - călătoria prin care-i vei
cunoaşte şi vedea – „faţă către faţă şi
Duh către Duh” –  de la trăsnet de pisc - până la
noptaticul stuh - pe strămoşii
mei – cei
care ţin pe sfânta-le spinare  - şi
iarbă şi munte şi
mare...

...îi vei cunoaşte
îndeaproape şi străluminat – pe strămoşii mei şi
pe Împărat – pe strămoşii mei cei din
firi - toţi
îngeri şi martiri...

... de acolo – de sub umbra cuminte a
ierburilor – îţi vei începe
călătoria-ntru Mire – adică
de-a le-nvăţa şi-a le
ştire (cu palmele şi
tălpile-acum arse-n piroane!) – pe toate-ale mele
icoane – şi crucile
învierii – cu tot cu patrafirele
primăverii...

strămoşi  -  vremi barbare - icoane de
martiri  - turme de
stele şi  năzdrăvane
mioare – precum şi stâlpii de Lună – de
Măiestre şi
Soare – vor veni  -  toate  -  peste tine să te
măsoare   - ca să renaşti într-o
floare

spre a te
recunoaşte  - toatele aste se vor
scurge sublim – precum mirul şi
lumina de Paşte – de pe
fruntea fulgerată de
viaţa-nviată (adică de pe
fruntea învăpăiat înspinată) a
Patriei mele

se vor scurge sudorile Ei
apoteotic fulgerate - până peste
sudorile spaimelor frunţii tale-n dreptate – sudori – deocamdată
lingând ca-n
amuşinare de fiară - o frunte fără nicio
tiară - frunte joasă  - neştiutoare şi de
ursitori blestemată

...sudorile tale - prelinse noros
noroios şi trândav - peste
buzele gurii celei scrâşnind vineţi
spiriduşi – peste buzele gurii tale - celei
mestecând măcinând  încă-năuntru
nerodnicele cenuşi

...gura ta - care
nimic nimănui nu poate încă a-i
mărturisi  - îngăima ori a-i
spune – pentru că buzele-i sunt
îngrozite  - înnebunite şi
mute  (vădanele
strune!)  - de
atâta cotidiană  - împrospătată de
veci şi firească
Minune

...să nu care cumva să-ndrăzneşti – nimic
să-ndrăzneşti! - dacă a Patrie sfântă a mea
nu vei şti să te răstigneşti!
***

Adrian Botez

  





[1] -Cele Două Chipuri/Întruchipări Zalmoxiene (fundamentale!) : Apollon/Soarele şi Artemis/Luna (numiţi şi „Gemenii Pribegi”).






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu