CATALIN AFRASINEI - ,,aux grands hommes la patrie reconnaissante”

,,aux grands hommes la patrie reconnaissante”

~*~

eu cred că beethoven a compus eroica

pentru piata universității

și pentru poporul meu

o simfonie însângerată

trăită la mari altitudini de jurnaliști

care nu au știut niciodată

ce-nseamnă să mergi-n vacanța de vară

desculț prin iarba fiarelor

totul devenind o neagră legendă

avantajând ușor țara mea

înecată-n sânge pe scara

pe care urcă și coboară Dumnezeu

din dragoste de viață

precum și din voința oarbă de a trăi

am purces la o călătorie fără țărmuri

baricadați în biblioteca invadată eroic

de revoluția franceză

punând politicos la dispoziție

ghilotina marilor adevăruri

neînțelepciunea gânditorilor

morți cu gavroche în brațe

la banca de sânge a artelor

trăind în cea mai feroce barbarie

pentru care nu există procese

ori logică a bunului simț

adăstăm pe această coloană a infinitului

tăindu-ne brațele cusute de Maica Domnului

și degetele pipăindu-le îndărătnic

pe harta decapitării

de filosofia criminală a mediocrității

valorile ce ne duc pe plaja împânzită

de negre alge de negri lotuși

locuită de buddha fără înțelepciunea mantrelor

platon?nu!eminescu? nu!binele?

nu! Dumnezeu? nu!

,,mama ei de cultură care ești la universitate!’’

marx, engels, lenin și stalin

singurii distribuitori de anticuvinte

pour le mal roumain

bocitoarele purtau turbane roșii

desfăcându-le iluzoriu prin zădărnicia universal

atârnându-le de gardurile ahtiate de comunism

pentru toți cei care au murit și nu au uitat

pentru toți cei care nu se vor răzgândi

pentru toți cei care nu vor putea uita

~*~

CATALIN AFRASINEI

(din volumul intitulat Primești cartonașul roșu când suferi de înalta boală, editura PIM, Iași, 2011;  prefața: Ioan Baban)