duminică, 21 iunie 2020

Ion Măldărescu - 22 iunie 1941-2020. 79 ani




22 iunie 1941-2020. 79 ani
Ion Măldărescu
21 Iunie 2020

Aflaţi, ca întotdeauna, la intersecţia intereselor marilor imperii, România n-a avut de ales. Aliaţii tradiţionali erau preocupaţi de propria soartă, iar România fusese lăsată pradă rapturilor teritoriale din anul 1940:
- Urmare a anexei secrete a Pactului Molotov Ribbentrop din 23 august 1939, ultimatumurile din 26-28 iunie ale U.R.S.S. ne-au răpit Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Occidentul a tăcut !
- Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a trecut sub ocupaţia Ungariei nord-vestul Transilvaniei, după care au urmat masacrele: „Nyilaskeresztes” (Crucile cu şăgeţi), „A Rongyos Gárda” (Garda Zdrenţăroşilor),  „A Turáni vadászok” (Vânătorii turanici), „A Székely Határőr Hadosztály” (Divizia secuiască de frontieră) şi alte hoarde ale „amiralului fără flotă”. Ungaria nu şi-a cerut niciodată scuze pentru atrocităţile săvârşite. Dacă Românul Ion Antonescu este, în continuare, interzis în Ţara Lui, mai nou, criminalul de război Albert Wass - ucigaş de români - este pe cale de a fi reabilitat în România de către Tribunalul Braşov.
- Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 a obligat cedarea Cadrilaterului (judeţele Durostor şi Caliacra), Bulgariei. Occidentul a tăcut! Ion Antonescu - Conducătorul Statului a încercat să reîntregească hotarele Ţării, dar mai marii planetei au hotărât altfel. La 23 august 1944, în plin conflict militar, un rege de decor a trădat Armata şi a predat inamicului, ca plocon, pe comandantul de facto al Armatei. Ce-a urmat, se cunoaşte.
La  22 iunie 1941 a început Războiul pentru Reîntregire Naţională. Ordinul generalului Ion Antonescu

„Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.

Ostaşi,

Vă ordon: treceţi Prutul!

Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi,

Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare, ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.

Ostaşi,

Înainte! Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu. Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

Ostaşi, La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”

Acest mesaj va dăinui peste veacuri, chiar dacă duşmanii românilor vor altceva! Aşa cum am mai spus, Mareşalul Ion Antonescu şi Ordinul său au devenit legende... şi cu legendele nu te poţi juca!

N-a fost să fie după voia noastră. Unii acuză că Armata Română a trecut Nistrul. Da! Nu trebuia să traversăm Stepa Calmucă, nici să ajungem la Stalingrad alături de Wehrmacht, dar nici în Ungaria şi Cehoslovacia, alături de Armata Roşie n-aveam ce căuta. Cum n-aveam ce căuta nici în fosta Iugoslavie, Afganistan, Africa sau unde sunt trimişi cei care mai însemnă încă Armata Română. Răspunsul e unul şingur: aceleaşi legi aspre ale războiului ne-au obligat să trecem Nistrul, dar şi graniţa de vest a Ţării sau, peste ani, alte destinaţii, ca slugi ale intereselor străine României. Nu puţini s-au întors în sicrie. Pentru cine? Pentru ce?

După ce a făcut pact cu diavolul şi şi-a văzut sacii-n căruţă Occidentul ipocrit şi ne-a livrat printr-o notiţă lui Stalin. Astăzi, la aproape opt decenii de la începerea războiului de dezrobire, România are statut de colonie corporatistă sub ocupaţie militară străină. Ţara şi-a pierdut suveranitatea, iar Occidentul reprezentat de Bruxelles tratează românii ca cetăţeni europeni de rangul 7. Ne vrea doar bogăţiile, nu şi oamenii, practicând descompunerea caudenhove-kalergiană prin metisarea populaţiei.

Trăim sub o dictatură mai nocivă decât cea de sub ocupaţia sovietică: „dictatura răului absolut”

„În zilele noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea. […] Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?”[2].

Românii încearcă să supravieţuiască sub o dictatură mai nocivă decât cea de sub ocupaţia sovietică, o dictatură sub care românii sunt umiliţi în propria ţară, o dictatură care a împărţit românii în tabere, asmuţindu-i unii împotriva celorlalţi, dictatura „răului absolut”, cum spunea Gheorghe Buzatu. Dictatorul a declanşat cu bună ştiinţă şi rea intenţie războiul româno-român, Ţara e vândută, bună parte a bogăţiilor date pe gratis şi nici copiii copiilor noştri nu vor putea achita datoriile postdecembriste, care s-au scurs în seifurile băncilor străine sau au luat calea junglei financiare din Insulele Cayman. Până şi Dumnezeu se vrea izgonit din casele noastre, dar nu vor reuşi.

Tara e condusă de cine nu trebuie: Şeful statului - marionetă de conjunctură a mai multor păpuşari - nu e Român! Şeful Guvernului nu e Român! Şeful S.R.I. nu e Român! Avocatul poporului nu e Român! Fostul şef al S.I.E. nu era Român! Şeful C.N.A.D. nu e Român! Şeful I.N.S.H.R. nu e român (şi nu scoate o vorbă despre reabilitarea criminalului Albert Wass - asasin de români şi evrei)! În ţara unde străinii deţin puterea, e un semn că acolo colcăie mafia globalistă, minciuna şi genocidul!

„Unde sunteţi românii mei?”, ar fi spus măritul sfânt Ştefan cel Mare?

Ultimele sale cuvinte au fost: „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe că România n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”[1].

Ambasadorii unor state occidentale tropăie peste regulile diplomatice stabilite prin Convenţia de la Viena, iar Parlamentul, Şeful statului şi Guvernul iau poziţia struţului. Ba îi şi încurajează. Într-o astfel de democraţie, implementată şi hrănită cu tancuri Abrams, sicrie zburătoare F16, rachete şi drone, dictatorii autohtoni fără minte ne decid soarta. Cum noi, ca popor, nu încercăm să ne trezim anticorpii utili neutralizării acestor „microbi canceroşi ai dictaturii”, vom aştepta mult şi bine să trăim omeneşte în propria ţară.

Din nefericire, încă nu a apărut Omul, ROMÂNUL care să prezinte încredere şi căruia să-i dăm ascultare la comanda „Români, La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”. Dar citând replica din finalul filmului recent interzis de cretinismul alienării globaliste, „Gone With the Wind” (Pe aripile vântului), realizat în anul 1939, „… şi mâine e o zi!”.

Dea Domnul să nu fie prea târziu.

Aranjament grafic - I.M.

--------------------------------
[1] Adaptare după Barbu Ştefănescu Delavrancea - „Apus de soare”.

[2] https://www.descopera.ro/dnews/15052731-pe-cine-supara-istoria-romanilor-scrisoarea-lui-dinu-c-giurescu-in-zilele-noastre-a-ti-iubi-tara-este-aproape-un-delict







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu