22 iunie 1941-2020. 79
ani
Ion Măldărescu
21 Iunie 2020
Aflaţi, ca
întotdeauna, la intersecţia intereselor marilor imperii, România n-a avut de
ales. Aliaţii tradiţionali erau preocupaţi de propria soartă, iar România
fusese lăsată pradă rapturilor teritoriale din anul 1940:
- Urmare a
anexei secrete a Pactului Molotov Ribbentrop din 23 august 1939, ultimatumurile
din 26-28 iunie ale U.R.S.S. ne-au răpit Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul
Herţa. Occidentul a tăcut !
- Dictatul
de la Viena din 30 august 1940 a trecut sub ocupaţia Ungariei nord-vestul
Transilvaniei, după care au urmat masacrele: „Nyilaskeresztes” (Crucile cu
şăgeţi), „A Rongyos Gárda” (Garda Zdrenţăroşilor), „A Turáni vadászok” (Vânătorii turanici), „A
Székely Határőr Hadosztály” (Divizia secuiască de frontieră) şi alte hoarde ale
„amiralului fără flotă”. Ungaria nu şi-a cerut niciodată scuze pentru
atrocităţile săvârşite. Dacă Românul Ion Antonescu este, în continuare,
interzis în Ţara Lui, mai nou, criminalul de război Albert Wass - ucigaş de
români - este pe cale de a fi reabilitat în România de către Tribunalul Braşov.
- Tratatul
de la Craiova din 7 septembrie 1940 a obligat cedarea Cadrilaterului (judeţele
Durostor şi Caliacra), Bulgariei. Occidentul a tăcut! Ion Antonescu -
Conducătorul Statului a încercat să reîntregească hotarele Ţării, dar mai marii
planetei au hotărât altfel. La 23 august 1944, în plin conflict militar, un
rege de decor a trădat Armata şi a predat inamicului, ca plocon, pe comandantul
de facto al Armatei. Ce-a urmat, se cunoaşte.
La 22 iunie 1941 a început Războiul pentru
Reîntregire Naţională. Ordinul generalului Ion Antonescu
„Ostaşi,
V-am
făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la
biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de
pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte,
lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele
româneşti de totdeauna.
Ostaşi,
Vă ordon:
treceţi Prutul!
Sdrobiţi
vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului
pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a
Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.
Ostaşi,
Plecaţi azi
pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare, ca să cuprindeţi cu jertfa voastră
ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că
veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi
vrednici de trecutul românesc.
Ostaşi,
Înainte! Să
luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor
voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui
Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre
cu gândul ţintă la Dumnezeu. Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a
Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a
căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna
umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.
Ostaşi, La
luptă! Cu Dumnezeu înainte!”
Acest mesaj
va dăinui peste veacuri, chiar dacă duşmanii românilor vor altceva! Aşa cum am
mai spus, Mareşalul Ion Antonescu şi Ordinul său au devenit legende... şi cu
legendele nu te poţi juca!
N-a fost să
fie după voia noastră. Unii acuză că Armata Română a trecut Nistrul. Da! Nu
trebuia să traversăm Stepa Calmucă, nici să ajungem la Stalingrad alături de
Wehrmacht, dar nici în Ungaria şi Cehoslovacia, alături de Armata Roşie n-aveam
ce căuta. Cum n-aveam ce căuta nici în fosta Iugoslavie, Afganistan, Africa sau
unde sunt trimişi cei care mai însemnă încă Armata Română. Răspunsul e unul
şingur: aceleaşi legi aspre ale războiului ne-au obligat să trecem Nistrul, dar
şi graniţa de vest a Ţării sau, peste ani, alte destinaţii, ca slugi ale
intereselor străine României. Nu puţini s-au întors în sicrie. Pentru cine?
Pentru ce?
După ce a
făcut pact cu diavolul şi şi-a văzut sacii-n căruţă Occidentul ipocrit şi ne-a
livrat printr-o notiţă lui Stalin. Astăzi, la aproape opt decenii de la
începerea războiului de dezrobire, România are statut de colonie corporatistă
sub ocupaţie militară străină. Ţara şi-a pierdut suveranitatea, iar Occidentul
reprezentat de Bruxelles tratează românii ca cetăţeni europeni de rangul 7. Ne
vrea doar bogăţiile, nu şi oamenii, practicând descompunerea
caudenhove-kalergiană prin metisarea populaţiei.
Trăim sub o
dictatură mai nocivă decât cea de sub ocupaţia sovietică: „dictatura răului
absolut”
„În zilele
noastre a-ţi iubi ţara este aproape un delict! Cu cât uiţi mai repede şi mai
ireversibil trecutul care-ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi identitatea.
[…] Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenuşie, fără trecut, deci
fără viitor? Stupida trufie de-a şterge din memoria oamenilor trecutul va duce
mai devreme sau mai târziu la dispariţia noastră ca neam. Asta vrem?”[2].
Românii
încearcă să supravieţuiască sub o dictatură mai nocivă decât cea de sub
ocupaţia sovietică, o dictatură sub care românii sunt umiliţi în propria ţară,
o dictatură care a împărţit românii în tabere, asmuţindu-i unii împotriva
celorlalţi, dictatura „răului absolut”, cum spunea Gheorghe Buzatu. Dictatorul
a declanşat cu bună ştiinţă şi rea intenţie războiul româno-român, Ţara e
vândută, bună parte a bogăţiilor date pe gratis şi nici copiii copiilor noştri
nu vor putea achita datoriile postdecembriste, care s-au scurs în seifurile
băncilor străine sau au luat calea junglei financiare din Insulele Cayman. Până
şi Dumnezeu se vrea izgonit din casele noastre, dar nu vor reuşi.
Tara e
condusă de cine nu trebuie: Şeful statului - marionetă de conjunctură a mai
multor păpuşari - nu e Român! Şeful Guvernului nu e Român! Şeful S.R.I. nu e
Român! Avocatul poporului nu e Român! Fostul şef al S.I.E. nu era Român! Şeful
C.N.A.D. nu e Român! Şeful I.N.S.H.R. nu e român (şi nu scoate o vorbă despre
reabilitarea criminalului Albert Wass - asasin de români şi evrei)! În ţara
unde străinii deţin puterea, e un semn că acolo colcăie mafia globalistă,
minciuna şi genocidul!
„Unde
sunteţi românii mei?”, ar fi spus măritul sfânt Ştefan cel Mare?
Ultimele
sale cuvinte au fost: „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci
până la adânci bătrâneţe că România n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea
şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în
veacul vecilor”[1].
Ambasadorii
unor state occidentale tropăie peste regulile diplomatice stabilite prin
Convenţia de la Viena, iar Parlamentul, Şeful statului şi Guvernul iau poziţia
struţului. Ba îi şi încurajează. Într-o astfel de democraţie, implementată şi
hrănită cu tancuri Abrams, sicrie zburătoare F16, rachete şi drone, dictatorii
autohtoni fără minte ne decid soarta. Cum noi, ca popor, nu încercăm să ne
trezim anticorpii utili neutralizării acestor „microbi canceroşi ai
dictaturii”, vom aştepta mult şi bine să trăim omeneşte în propria ţară.
Din
nefericire, încă nu a apărut Omul, ROMÂNUL care să prezinte încredere şi căruia
să-i dăm ascultare la comanda „Români, La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”. Dar
citând replica din finalul filmului recent interzis de cretinismul alienării
globaliste, „Gone With the Wind” (Pe aripile vântului), realizat în anul 1939,
„… şi mâine e o zi!”.
Dea Domnul
să nu fie prea târziu.
Aranjament
grafic - I.M.
--------------------------------
[1] Adaptare după Barbu Ştefănescu
Delavrancea - „Apus de soare”.
[2]
https://www.descopera.ro/dnews/15052731-pe-cine-supara-istoria-romanilor-scrisoarea-lui-dinu-c-giurescu-in-zilele-noastre-a-ti-iubi-tara-este-aproape-un-delict
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu