„TALANTUL SCRIITORULUI
ROMÂN DE PRETUTINDENI”
Autor Ligya Diaconescu,
Editura „Olimpias”,
Galați, 2019
Cu bucurie, fiind în Canada, mi-a sosit prin
bunăvoința Domnișoarei Doctor Andrada- Victoria Diaconescu, Antologia „Talantul
Scriitorului Romnân de Pretutindeni”. Domnia sa, în timpul liber, lucrează sub
mâna mamei, scriitoarea, poeta, Directoarea Festivității noastre dragi „Limba
Noastră cea Română”, Doamna Ligya Diaconescu.
Domnișoara Doctor Andrada lucrează pentru
probleme de secretariat, pentru Revista STARPRESS România, Canada, USA. Este un
volum mare de muncă, lucrându-se în același timp cu multe zeci de
autori-creatori, tipografie, prezență la lansări de carte= Antologii. Participă
la multe Simpozioane însoțind-o pe Doamna Ligia Diaconescu și la zilele de
înmânare sau de primire a unor premii. Adaug, felicitând-o și pe Domnișoara
Doctor Andrada pentru distincțiile primite.
Întrucât Doamna Ligya Diaconescu este și
pictor de icoane și mult donator pentru mănăstiri, din timp se mai alocă și
vizitării mănăstirilor și participării la unele serbări religioase care au loc
în incinta lăcașurilor sfinte și mai nou și la lucrările desfășurate de un
cenaclu de arte, pictură, fondat de curând tot de Doamna Ligya Diaconescu. Este
deci necesar un mare cuantum de energie tinerească, dar Domnișoara Andrada sacrifică
această energie și timp pentru aceste cauze sociale, notorii.
După ce am mulțumit pentru faptul de a mă găsi
în posesia acestei Antologii, mă gândesc la noi, românii de pretutindeni.
Conjunctura urmărilor celui de al doilea război mondial asupra României a avut
și încă are urmări de o mare diversitate și trăire istorică.
În genele noastre iliro-traco-getice există
poezia vieții, o mare mobilitate spirituală și dragostea de glie și a tot ce
ține de aceasta, credință, limbă, neam, tradiție. NIci un român nu a plecat,
părăsind glia sfântă, uitând de locul în care s-a născut. Dorind și reușind să
se întoarcă, aducând în bagajul său influența altor culturi, fonduri spre a-și
construi un cuib arătos, mapa bine garnisită cu diplome și calificări și o viziune
mai spiritualizată despre viață. Această viziune este aceea pe care a luat-o cu
sine plecând de acasă, dar a îmbunătățit-o cu acel rafinament al speculațiilor
de toată natura, speculații- flashuri de inteligență, în sensul bun al
cuvântului și care îl ajută pe un individ de a trăi mai ușor, de a munci mai
rațional și mai eficient și de fapt, tot ce ne dorim și tot ce știm în acest
sens.
Niciodată nu au sosit atât de „dense” în
pagină, Antologiile, precum aceasta de față, foarte mulți scriitori dorind să
prindă un loc, dat faptul că se stabilise de la început un anumit număr de
pagini. S-a recurs la varianta micșorării literei de tipar și iată-ne ajunși a
ne vedea prezenți, noi, cei admiși (se știu criteriile), în această, carte a
valorosului nostru talant”.
Și m-am întrebat de ce, oare? Răspunsul nu
trebuia așteptat, fiindcă fiecare scriitor are o inspirație, un duh propriu, o
conversație proprie cu muzele, iar talantul, precum cel biblic, presupune ce
facem noi cu acest imens dar, cum în primim, cum îl ținem, cum îl creștem ca pe
un lăstar și cum din rămurelele lui împărtășim și altora. Iată de ce este atât
de important să vedem în această antologie – ad hoc – ce amprentă a pus fiecare
pe comoara, pe talantul său.
Toțì autorii din această Antologie sunt
cunoscuți în lumea literelor, fiecare fiind stăpânul propriului său Pegas, cu
panașul respectiv. Dar cum ar fi un mare păcat de a nu lărgi aria cunoașterii
talantului fiecăruia din cei incluși și în acest volum și de data aceasta, am
scris cu multă aplecare câteva rânduri esnțiale din care se desprinde doar
talantul din acest moment, nu îngropat, ci foarte grăitor, al fiecărui autor,
doar unul din mulțimea de talanți ale celor de față.
La lecturarea acelor mici rânduri, scrise de
mine, talantul cuprins în articolul scriitoruli respectiv, răsare cu irizația
lui stelară. Și pentrucă nu sunt atât de multe exemplare din Antologia aceasta,
câți doritori sunt de a o cunoaște, această scurtă penelare a mea incită pe cei
cărora le-a fost semnalată această prezentare, de a căuta din nou opera
scriitorului ales, spre a completa mica mea informație, citind, iar mult, din
autorul respectiv, dorind să mai afle alt și alt talant.
Materialul de față este pentru mine foarte
necesar în ocaziile de lansare a Antologiilor- culegeri magistrale, care rămân
valabile întotdeauna de aci înainte și sunt mereu binevenite. Mi-a venit ideea,
de data aceasta să încep întâi prezentarea creațiilor scriitorilor prozatori.
Proza fiind o gândire poetică mai amănunțită și mai la îndemâna noastră decât
poezia, în sensul că este mai curgătoare, mai explicită și mult mai încărcată
de noțiuni culturalizatoare, autorul inserând multe divagații, care ne
îmbogățesc în același timp și cunoștințele.
Vorbind eu mult, aci, spre lauda scrierilor în
proză, vă rog să vă amintiți și despre genialitatea poeziei și de sentimentele
adânci care ne învăluie citind o poezie. Faptul că am început cu prezentarea
celei de a doua părți a Antologiei „PROZA”, este pentru mine mai practic și am
să vă mărturisesc, de ce…
În viață am învătat mereu, uneori din ceeace
experimentam, alteori din cele auzite sau citite Și legat de cazul de față am
aplicat zicala, Rezolvă mai întâi partea dificilă a unei probleme”. Profesorul
meu de la disciplina, Organizarea muncii”, Dr. Ioan Martin, pentru noi, Moș
Martin”, repeta acest sfat la începutul fiecărui curs. Și avea de ce, fiindcă
organizarea muncii este cheia succesului, rezultatul muncii efectuate. Repeta
mereu argumentele, multe, între care energia fizică și psihică a individului,
din primele ore ale zilei.
Vă rog să nu
credeți că plăcerea mea de a citi întâi creațiile în proză, înseamnă că le
consider mai dificile, ci faptul că sunt mult mai dense decât poeziile și sunt
pagini întregi, încheiate, care, toate, cer citire migăloasă și îndelungată
spre stbilirea exactă a talantului respectiv. Dar mulțumesc prozatorilor din
această Antologie pentru uiversalitatea și ineditul subiectelor alese, sau
inspirației reușite de moment, pe care dânșii au avut-o.
----------
*
MELANIA RUSU CARAGIOIU, Montreal,
Canada
„Scrisoare de… suflet”
Longevitatea
este un dar, dar în același timp este și o mare de încercări prin care trece
persoana în cauză, autoarea. Din 1974 puiblicista, poeta, scriitoarea Melania
Rusu Caragioiu scrie mereu. În, Scrisoarea de… suflet”, epistola modernă de
față – mesaj electronic – autoarea trimite prietenei sale doar facsimilele
răspunsului despre premiul internațional al Revistei, La Pologne”, manuscrisul
care a adus acel premiu rămânând ca o dovadă a acestei premieri, la redacția
revistei. Este un premiu internațional de la o revistă dintr-o țară socialistă,
în acele timpuri, pusă la index, pentru lejerități care nu plăceau comunismului
imperios român, orientat ideologic rusofil.
SECȚIUNEA POEZIE
Secțiunea
„POEZIE” din acest volum „Antologia Talantul…”, ne aduce în fața ochilor și în
suflet un tot, un florilegiu de sentimente, ca un buchet de flori. Dar cum
florile au multe culori și multe înfățișări, tot astfel sunt și poeziile
noastre pe care vă rugăm să le lecturați cu aceeași pasiune precum ați lecturat
și paginile de proză, mai ales că unii sautori excelează atât în poezie cât și
în proză.
Vom trece acum la găsirea talantului:
MELANIA RUSU CARAGIOIU, Montreal,
Canada.
Pentrucă eu
am povestit o întâmplare din viața mea, folosind pentru acel subiect și versul
și relatarea în proză, iată că îmi găsesc aci continuarea povestirii prin
balada închinată bunicului meu, Moș Porfir Siniteanu – poreclit „Americanu”,
despre care deja am povestit. Din baladă
reiese dragostea de vatra străbună a acestui român, care a renunțat împreună cu
familia lui la ademenirea de a părăsi pământul străbun. Această învățătură îmi
folosește și mie ca nepoată de a păstra în țară apartamentul meu și bucățelele
de pământ moștenite.
*
MELANIA RUSU CARAGIOIU,
Montreal, Canada & Timișoara,
România
În acest
volum: „Antologia, Talantul…”, autoarea Melania Rusu Caragioiu alege din reația
sa o pagină de baladă, întâmplare petecută aievea în familia sa. Mobilul acelei
balade este dragostea de glie. Bunicul său, un țăran ardelean, dârz, din Zona
României plină de iobagi, învecinată cu Pusta Panonică, sub stăpânire
austro-ungară, se decide să plece, prin 1907, pentru o perioadă scurtă în
America de Nord, pentru a da familiei sale un minim de bani pentru existență.
El este captivat de viața nouă și ademenit să emigreze din România. În sufletul
lui se dă lupta între dorința înstrăinării și dragostea de glie. În cele din
urmă este biruitoare dragostea de locul unde s-a născut, deși fiind asuprit și
trăind în crunta sărăcie. Poeta îmbracă haina povestitorului și într-o baladă
prinde schițat, secvențe de existență, sentimente și aspectele satului și a
oamenilor impilați de jugul monarhiei străine. Tentațiile de a părăsi țara unt
mari, mai ales la dorința fiilor și ficelor curioși și doritori de un trai mai bun,
dar soața-maica bătrână, îi zice acea picătură de adevăr decisivă pentru
horărârea lui de a nu pleca definitiv:, Să-mi stric eu rostul meu, din
sat?!!!”: Frază-(vers), care pentru noi vorbește ca o sută de argumente, primul
fiind acela de a nu se dezlipi de acel loc niciodată, decât prin moarte,
oricâte suferințe ar mai fi de îndurat sub stăpânirea străină. Poeta Melania
Rusu Caragioiu mărturisește prin faptul că nu si-a, înstrăinat casa și pământul
din România, respectul pentru acel crez al familiei sale, de a nu se deslipi de
glie oricât de aurită ar fi altă parte a lumii.
————————————–
Melania RUSU CARAGIOIU
Redactor șef
cultural STARPRESS
Montreal,
Canada
29 mai 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu