Adio!
Am visat-o
azi noapte pe Sonja, contabila de la fabrica în care am lucrat 12 ani. Acolo
m-am accidentat și am ieșit la pensie. Ea m-a angajat și mi-a fost un prieten
de drum în fabrică până acum câteva săptămâni când a murit de o boală grea,
care a îmbătrânit-o și uscat-o în mai puțin de un an, încât era de
nerecunoscut. Am vizitat-o în spital cu câteva luni în urmă, împreună cu soția.
I-am dus un buchet de flori și am schimbat câteva cuvinte. Am apreciat-o foarte
mult ca profesionist și ca om, soție, mamă a doi copii. Se mândrea de fată, Bronte, care era asistentă pe salvare și de băiat, Griffin inginer mecanic, amândoi excepțional
crescuți. În vacanțe, ca studenți au lucrat în fabrică sub supravegherea mea.
De origine, ea e din Germania. Soțul ei, Peter, e constructor de case și el om
harnic și tăcut. Loial Sonjei.
Azi noapte
eram în spatele fabricii. Nu știu ce căutam, când ea a apărut îngrijorată și
m-a cheamat să trec prin garniturile de tren. Fabrica se transformase acum
într-o gară mare, nod de cale ferată. Mă țin după ea, tot urcând și coborând.
Mă simt obosit, dar observ că după mine aleargă doi câini. Unul alb și flocos,
un fel de Poodle și, al doilea micuț ca o Chihuahua, cu blăniță alb/negru și lins
ca o pisică. Cel mic e foarte vesel și, în timp ce cel alb șade și mă privește
de pe ciment, eu încercând să închid ușa vagonului pe dinăuntru îl văd pe cel
mic cum sare pe scări în sus, gata să intre înăuntru, însă alunecă pe trepte și
se duce de-a berbeleacul de la vreo doi metri înălțime, în timp ce eu închid
ușa îngrijorat și mă trezesc.
Sonja era
îmbrăcată în negru cu o haină lungă de ploaie, din fâș. Astfel arăta ca acum
câțiva ani în urmă, o femeie foarte frumoasă și plină de respect. Sonja James a
avut o minte lucidă până în ultima clipă. Ultima comvorbire telefonică am
avut-o cu câteva zile înainte de a muri, cand mi-a dat ultimile sfaturi cu
privire la polița mea de asigurare împotriva accidentului.
La
înmormântarea ei, nu am putut merge din cauza Covitului. Să fie acest vis
luatul meu la revedere?
Sonja a fost
motorul fabricii, un exemplu drept de admirat și, totodată de invidiat la
SPEEDIE.
A lucrat până în ultimile clipe ale vieții.
Odihnește-te în pace!
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu