Am ales pentru astăzi o temă asupra
unui
subiect stringent, dar neglijat
mereu, tema
drepturilor omului, subliniind de
această dată
tema drepturilor femeilor din
întreaga lume.
Încep prin a mă prezenta în fața
dumneavoatră, deși ne cunoaștem. Iată ceea ce aș voi
să vă spun nou despre mine în
conextul implicării mele în această problemă.
Împreună cu câteva persoane-femei din
comunitatea multi-etnică din
Montreal, persoane care avem activitate socială și culturală,
suntem protagonistele unui film care
a fost turnat în anul 2014, în cadrul activităților, de
către colectivul catedrei de
cinematografie,
cineaștii de la Universitatea UQAM -
Montreal, și care film va fi dat pubicității în septembrie, anul acesta.
Principala temă a acestui film este
promovarea drepturilor omului și modul în care
pătura femeilor în vârstă pot susține
această
cauză prin integrarea lor în
comunitatea montrealeză și în lupta pentru mai bine.
Acest film este suvenționat de
organismele implicate în aplicarea măsurilor pentru
drepturile omului, solicitându-se și
participante din rândul persoanelor care activează și în
cadrul activităților care au loc sub
egida Asociației Culturale Române; printre alte propu-
neri, am fost indicată și eu pentru a
face parte
din acest studiu social care va
apărea într-un
film documentar.
Între timp au fost luate în
considerare și
anumite conjuncturi favorabile din
trecutul activității mele. În anul 2000, m-am înscris în
cenaclul francez ,,Anneau poetique”,
care are
un mic istoric. Cu ocazia unui
concurs literar,
eu am sugerat ideea înființării unui
cenaclu
literar. Ideea mea a prins, eu fiind
considerată
și membru fondator al acestui
cenaclu. De atunci, acest cenaclu s-a maturizat mereu. Am
sărbătorit cu mult fast și mulţi
colaboratori din
Statele Unite împlinirea a 10 ani de
la înființarea lui. Pe parcurs au fost multe și frumoase
realizări, eu amintind aici doar cele
două antologii-plachete și o broșură festivă în care au
apărut, bineînțeles, și creații
de-ale mele.
Din 2002, Comunitatea multi-etnică
din
Arondismentul Cotes des neiges -
Montreal a
scos și o revistă: „Multivox”, în
limba franceză, unde și eu public cu regularitate. Revista
apare și pe hârtie și se poate citi
și pe internet.
Revista ,,Multivox” a suscitat o mare
audiență la organismele care coordonează activitățile sociale și culturale ale
acestui conglomerat montrealez în care conviețuim.
Mie personal mi se cer materiale
despre
viața mea, eu fiind o persoană care
am prins,
din păcate, al doilea război mondial,
la vârsta
de 11-15 ani, spre a descrie
propriile mele
percepții.
Această revistă intrând și în vizorul
cultural al organelor locale de guvernământ, a
deschis calea spre mai ample
manifestări stradale sub inițiativa ,,Progenesis”.
În acest mod am ajuns și personal, a
susține prin poezie, ocazional, aceste manifestări,
uneori fiind prezentă chiar și în
stradă, alături
de demonstranții pentru drepturile
omului.
În filmul despre care am vorbit mai
sus
veți vedea chiar o asemenea secvență.
Activând în acest sens, alte reviste
locale franceze au solicitat materiale de la cenaclul nostru francez și astfel
am devenit și eu,
încet, încet o activistă socială,
fără portofoliu,
făcând parte din lumea celor mulți, adică,
în
cazul de față, a celor multe
lucrătoare pentru
binele pe care mereu am dori să-l
întîlnim
peste tot.
Dacă eu nu aș fi avut tangență cu
acest
gen de activitate socială, această
carte pe care
vreau să v-o prezint, nu mi-ar fi
parvenit din
Italia.
Și cum noi, românii din Diaspora,
comunicăm tot timpul, vom vedea cum putem
sprijini și acest deziderat: ,,Lupta
împotriva violenței asupra femeilor”.
Mobilul acestei întâlniri este
prezentarea
cărții ,,LE API MORTE”, (în traducere
„Albinele moarte”), titlul alegoric sugerând viața
femeii.
Se știe că albina luncrătoare
trăiește
doar 20 de zile și apoi, frântă,
epuizată de
munca ei, moare. Alte albine
lucrătoare o cară afară din stup, cadavru nefolositor. Deci,
pierzându-și utilitatea, murind, ea
este dată afară, ca un balast nociv, de către alte albine lucrătoare, care vor
avea la rândul lor aceeași
soartă. În unele locuri de pe Terra
(și dorim să
fie cât mai puține), femeia are doar
un mare
drept, acela de a munci peste măsură
până la
epuizare, suportând în plus și
violența răsfrântă asupra ei sub diferite forme (și toate acestea până la
epuizarea ei totală fizic și psihic, când ultima ei șansă de a se elibera este
moartea, binefăcătoare, pentru ea, în
acest caz).
Condițiile pentru a vă prezenta
aceasă
carte s-au precipitat. Prietena mea,
o universitară, traducătoare poliglotă din Italia, doamna
Stancu Teodora, mi-a tradus mie și
unor colege de la Timișoara câteva poeme adresate
femeii. Pentru tematica lor, aceste
poeme au
fost incluse, în Italia, în această
carte a poetului Paolo Mele, prin acceptul și voința acestuia.
Imediat după desfășurarea alegerilor
pentru noul președinte al României,
la Timișoara, Comitetul de luptă pentru drepturile
omului a propus Moțiunea de la
Timișoara,
special pentru aplicarea și
respectarea articolului 8; a inițiat o perioadă de manifestări socio-culturale.
Alcătuit cu 25 de ani în urmă,
acest articol 8 a rămas fără nicio
rezolvare.
S-au desfășurat la Timișoara, timp de
16
zile, de la 25 noiembrie, Ziua care
sărbătorește
și invită la lupta contra violenței
împotriva femeilor, până la 10 decembrie 2014, manifestări
politico-social-culturale de
anvergură în cadrul
Asociației SPICC, emblema fiind:
,,Fii vocea
celor fără voce!”
Timișoara este un oraș multi-etnic și
multicultural care dorește să obțină
măcar pentru un an deptul la titlul de Capitală culturală
europeană așa cum a fost și
municipiul Sibiu.
Am primit mesaje din Timișoara, unde
cu această ocazie a fost lansată și Cartea ,,Le api
morte - Albinele moarte” și o casetă video,
ocazie la care s-au citit și poeziile
noastre, ale
originarilor din Timișoara.
Exprimându-mi interesul pentru
această
carte, traducătoarea-scriitoarea, a
discutat cu
autorul, care s-a declarat încântat
de faptul că
această carte va ajunge și în Canada,
printr-una
din semnatarele din carte, exprimând
drumul,
mesajul și importanța acestei cărți,
care consemnează adeziunea sentimentală la lupta pentru drepturile
Omului-femeilor.
În baza acestui eveniment s-a cerut
și un
supliment de cărți spre reeditare,
tot acelei edituri amintite, din România.
Deci, în acest istoric prezentat
dumneavoastră, se arată motivul pentru care am ajuns
să am în mână această carte ,,Le api
morte –
Albinele moarte”, tradusă în
întregime de către
Teodora Stancu și tipărită în Italia,
cuprinzând
poeziile d-lui Paolo Mele, dânsul
cerând și includerea poeziilor noastre gen manifest, tot în
varianta bilingvă româno-italiană.
În fiecare an, la data de 25
noiembrie,
se sărbătorește, începând de acum 5
ani, Ziua
internațională de luptă împotriva
violenței asupra femeilor. La această dată, de 25 noiembrie, a fost lansată la
Vicenza - Italia, această
carte, de către autorul ei,
scriitorul Paolo Mele,
vorbindu-se și despre mesajele
noastre - poezii, ale grupului timișorean, poezii incluse la
dorința sa în cartea „Albinele
moarte”.
Această mișcare mondială pentru
drepturile femeilor are mulți adepți în lume; președintele acestei Asociații
(Vicenza – ITALIA),
este Dl. Paolo Mele, un reputat
avocat din
Italia. Dânsul este Consilier
național și membru delegat național al Asociației Naționale
Marinai - Italia, totodată și
avocatul Marinei
venețiene. Este scriitor, poet,
publicist și un
luptător asiduu pentru drepturile
omului, fiind
extrem de solicitat.
La Vicenza funcționează un Comitet
director ,,Al Celor Patru”, al acestei lupte. Acest
comitet este compus din patru
persoane: președintele, avocatul Paolo Mele și trei doamne,
dintre care una este traducătoarea
poliglotă și
scriitoarea Teodora Stanciu, românca
noastră
din București.
Domnul Paolo Mele a absolvit studiile
la
Neapole, în 1976, are un fiu tot
avocat, tot un
Paolo Mele și preconizează, în
mărinimia sa, a
facilita înfrățirea Orașului
Timișoara cu Orașul
Vicenza din Italia.
După câte se știe, Vicenza a fost
aproape
în întregime înfrumusețată în secolul
al șaisprezecelea de către arhitectul, sculptorul Andrea Palladio (1508-1580),
născut la Padova,
dar care a trăit în Vicenza. Mai
dăinuiesc și
astăzi marile palate, marile lui
opere. Acest
oraș, Vicenza, este trecut în
întregime în patrimoniul UNESCO.
Pentru Timișoara cu vestigiile sale,
180
de obiective istorice, ar fi o
minunată înfrățire
și un minunat schimb de impresii de
cultură,
dar de fapt pe toate planurile și un
pas turistic
spre Italia, acest muzeu deschis
european. Poate unii zic: majoritatea vestigiilor valoroase ale
Timișoarei au fost ridicate în timpul
imperiului
Habsburgic; dar aceste persoane uită
că românii localnici și alte etnii au suportat impozitele
fiscale imense și robia muncii, din
fericire creatoare ale acestor valori, din acest colț de țară
îndelung înstrăinat de corpul Daciei
mame…
Cartea ,,LE API MORTE - ALBINELE
MOARTE” se desfășoară pe 60 de pagini
și
are poezii semnate de poeți din
Timișoara,
Cluj-Napoca, Serbia, Canada, Italia,
personalități cunoscute, Paolo Mele, Doina Drăgan,
Maiana Strungă, Rada Rajic Ristic,
Ionela Andrada Dobrei, Ana Caia, Titina Nica Țene,
Melania Rusu Caragioiu, Ioan Corneliu
Iovuță
și nu trebuie să o uităm pe
traducătoarea, cunoscătoare a multor limbi străine, Teodora
Stanciu.
Poeziile d-lui Paolo Mele sunt
romantice, uneori directe, concise sau persuasive, pline de înțelepciunea
experienței în activitatea sa
de avocat pentru drepurile omului, de
bărbat
demn, respectuos și ocrotitor al
fiecărei ființe
creată pe acest pământ. Unele poeme
sunt de o
mare sensibilitate, reușind să ne
inducă și nouă
sensul compasiunii, al adevărului.
Noi, societatea feminină, care
înfruntăm
atât de multe privațiuni spre a duce
sus și susține stindardul familiei sub multele lui aspecte,
conferit nouă, suntem profund
impresionate de
acest minunat ajutor din partea unei
mari personalități, care își exprimă sentimentul și de la
tribuna drepturilor și în poezie.
În realizarea năzuințelor noastre,
modeste dar atât de necesare familiei și societății, cerem, prin glasul acestei
Organizații și a celor
care o reprezintă, să fim respectate
ca om și să
ni se recunoască meritele. Astăzi, pe
lângă clasica noastră atribuție de adevărată îngrădire de
tip sclavă, kirche, kuche, kinder,
ieșim peste
tot în lume, suplinind muncile pe
care bărbatul, sacrificat în multele războaie, ar fi trebuit
să le poarte pe umerii săi. Cerem
sprijin, respect și colaborare și recunoașterea ființei noastre ca OM.
Această carte este și un îndemn spre
demnitatea fiecărui bărbat de a se
respecta pe
sine, în sensul că trebuie să dețină
spiritul
dreptății sociale, morale şi civice,
de a soluțio-
na problema privind micile sale
diferende de
viață cu femeia doar pe calea
dialogului, indiferent dacă se desface sau nu carul fmiliei respective. Se dă
în acest fel, o șansă femeii, -
acea albinuță care își împarte viața
între maternitate, familie, serviciu și exponent activ social.
Vă voi citi mult din această minunată
carte, scrisă de un reputat om și
avocat, pe
urmă vă voi citi și versuri care
susțin această
temă, din poeziile scrise de grupul
nostru de
femei care am îndrăznit să publicăm
din ceea
ce avem de spus la acest stringent
subiect.
Adaug la acestă prezentare în scris
doar
câteva spicuiri din cartea bilingvă,
pe dumneavoastră invitându-vă să o lecturați.
Motto:
,,C‟è qualcosa delle donne
che me le ha fatté amare
piu di quanto esse
siano reuscite ad amarmi”
,,Acel ceva din ființa femeilor
m-a făcut să le iubesc
mai mult decât ele
ar fi putut să mă iubească”
Prologul
,,În aceste pagini, puține la număr
și fără
indice, am transpus un nou semnificat
al durerii. O durere sonoră ca o tuse răgușită pe fundalul unei nopți de
insomnie. O durere surdă și
incomodantă, mai mare chiar decât
inima mea.
Acum este aici, printre albinele
moarte și alte
poezii pe care le-am scris și le
scriu când nu
pot, sau nu reușesc să fac nimic
altceva.
Și sper mereu că vor fi ultimele”.
Outsider
Prima poezie:
,,Orice iubire eternă
are sertarele ei
pline de lucruri și fleacuri.
parfumul tău déjà departe
gust rătăcit
în hrana timpului ”
Ultimul tren
din întâmplare
ca și orice adio
din întâmplare
în ultima stație
aglomerată de navetiștii îmbrățișați
și eu,
cu un singur bagaj, amintirea ta.
Acuma merg
printre ruinele cerului
cu intenția de a trece dincolo
dar fără să mai merg înainte
și în timp ce facem dragoste
fiecare cu singurătatea lui
eu te caut în depărtări.
Urmează o ploaie de poezii
binefăcătoare prin iubirea, calmul, căldura, decența, respectul dăruit mitului
,,prezent și trecut” - femeia.
Apoi, P.S.:
,,Te urmăresc cu privirea
dar după ce ai dat colțul
ești déjà o amintire…”
Fragmente din creația altor poeți:
Fragment din poemul semnat de Rada
Rajic Ristic, premiul I internațional
la sesiunea
de poezie de la SAVONA.
………………………………
Eu iubesc,
tu iubești,
el ucide,
noi iubim,
………………………………
Ucigașule, iartă-mă,
că nu pot să te chem altfel,
mergi însetat de răzbunare,
învăluit de ura fără iertare
și fără pic de conştiință,
idealizezi moartea,
te ridici împotriva iubitei tale,
și te transformi în judecător josnic
cu un verdict care
nu lasă recurs la viață…
…………………………………
Fragment din poeziile poetei Doina
Drăgan, din volumul ,,Stelata cale”:
,,Ecou”
……………………………..
Se aude aici… se aude acolo,
chiar dacă l-aș căuta
nu pot să-l găsesc.
Să-l prind, să-l ajung…
să-l depășec… ba da… este al meu
………………………………
Moment de destin.
Explozie de durere și întristare -
putea fi o explozie
de fericire și încântare.
Este atât de profundă o fotografie…
O fotografie… dar nu orice
fotografie…
Lucia purta rochie finuță
de mătase naturală,
de culoare verde închis,
și pupi roșii de trandafir la gât
Așa îi plăcea.
…………………………………
dar flori și îngeri
plutesc desupra ei
prăvălind piatra cea grea
peste care se lasă adânca tăcere…
Sunt inserate apoi și gingașele
poezii ale
poetelor:
Mariana Strungă
Ionela Andrada Dobrei
Melania Rusu Caragioiu
Titina Nica Țene
Ana Caia
În final, ,,dau cuvântul” unui poet
care
încheie prin catrenele sale acest
frumos omagiu, ,,Albinele moarte”, închinat perpetuei vieți a femeii.
Corneliu-Ioan Iovuță, din ,,Mic
dicționar, Epigramos”:
Fata morgana
Curcubeu ce luminează
O dorință arzătoare,
O speranță ce nu moare,
Dar mereu se-ndepărtează.
Femeia
Amestec foarte complicat,
Sens al vieții și speranță,
Ispită dulce și păcat,
Durere-n ultimă instanță…
În concluzie, cartea ,,ALBINELE
MOARTE - LE API MORTE” aduce elogiul vieții de
pretutindeni, coborând în sfere
concentrice până la cea mai mică fărâmă - omul, femeia, morala, respectul
vieții de lângă tine. Lupta socială și rivalitățile umane iscate de neajunsurile,
de cele mai multe ori economice, ocupă
un loc important în această carte. În
versurile
poeților sunt întâlnite aici toate
sentimentele
mari și pozitive descrise hiperbolic
și de ase-
menea micimile existenței (acestea
din urmă,
ar trebui eradicate).
Aceste penelări poetice, exprimări
fățișe
și șfichiuitoare, maxime - adevărate
silogisme,
implorări, ovațiuni și implicarea
atâtor poeți
provoacă întâi de toate o frământare
în sufletul
cititorului, chemând chiar la o
dezbatere mai
amplă, așa cum am procedat noi,
coautorii
acestei cărți, așezată într-un amplu
spațiu motivat social.
Prezentare susținută de
Melania Rusu Caragioiu
la ,,Clubul de aur”- Montreal,
22 ianuarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu