IOAN MICLĂU-GEPIANU:
Din culisele Olimpului!
Motto:
”...Eu, respect vorba lui Bogdan Suceavă,
de la revista Familia–Oradea, când zice:
”aștept cărți ceva mai vechi – cam de peste
600 ani, și în urmă încă publicate”.
Ioan Miclău-Gepianu
”...După ce Cronos îl înlătură pe Uranus
și devine el liderul Titanilor uriași, acesta își ia de nevastă pe sora lui,
Rhea, care va naște cinci copii: Hestia, Hera, Demeter, Hades, Poseidon.
Rhea este din nou însărcinată, dar, din
cauza lui Cronos, care asemenea lui Uranus, își devora fiii din gelozie pentru
a nu-și pierde întâietatea lui la supremație, aceasta se retrage pe Insula
Creta, pentru a-l naște pe următorul ei fiu, Zeus. Ca zeitate supremă, Cronos
era desigur peste tot, deci fără îndoială că Rhea nu avea cum se ascunde de
bărbatul ei! Ce este interesant însă, ca să observăm, ar fi acele deosebiri de
nume date zeităților! S-au făcut deseori multe confuzii , așa se face că și pe
acest zeu titan Cronos, l-am mai găsit sub numele
de
Cronus, așa credeam eu! Dar m-a lămurit cartea lui D.J.Conway, Magical,
Mystical Creatures, unde îl găsim pe Cronus cu nevasta lui, frumoasa nimfă
de Mare, Philyra, din care s-a
născut încă o grupă de Centauri, printre care Centaurul Nessus, era cel mai vestit și pârdalnic iubitor de femei. Acesta a
răpit-o chiar pe Deianira, nevasta
lui Hercule, la trecerea unui râu cu val volburos, numai că acest act i-a fost
de sfârșit zeului. Hercule cu o săgeată otrăvită îl omoară!
Uneori
Cronos mai este numit și Saturn. La alte popoare poartă alt nume, desigur după
specificul limbilor vorbite de acestea.
A doua zeitate, întradevăr interesantă,
este însăși Rhea, cea care îl naște pe Zeus, care va locui în Olimp.
Mai există o Rhea, de asemenea zeitate
dar și preoteasă la mânăstirea Vestei, din muntele Ares, despre care Cassius
Dio în cartea sa, Istoria Romană-I, o numește a fi fiică de rege latin-Numitor, și mama lui Romulus și Remus.
Se mai spune despre această Rhea că îi purta drag chiar Marte, zeul războiului,
fapt ce dovedește că încă mai sunt multe de descoperit în mitologiile lumii cu
atâtea zeități, unele identice, dar sub diferite denumiri, altele, cum se vede,
identice cu numele, dar diferite în timp și spațiu. Sau, cumulându-se toate bat
acelaș drum al istoriilor antice, arhaice!
Și acum să revenim la o nouă notare făcută
tot de Cassius Dio, fost Consul și istoric roman trimis al Senatului Roman în
Panonia Dacică, la Turnu Severin, chiar în alte părți ale lumii. El descrie cu aceste ocazii și din istoricul
Podului lui Traian, ridicat de romani, dar tot de romani fiind distrusă partea
de sus a podului (de Hadrian), din frica de a nu năvăli acum Dacii peste
romani, știută fiind iscusința Dacilor în războaie.
Iată ce mai spune în Istoria Romană-I, la pagina 36, frag.B6, Cassius Dio: ”Un oarecare erou Ianus, din timpurile de
demult, ca preț pentru felul cum l-a primit
și ospețit pe Cronos, a primit darul de a cunoaște viitorul și trecutul. Iată pentru ce romanii îl plăsmuiesc cu două
chipuri. După acest erou, ai au numit
luna Ianuarie și socot că anul începe cu această lună”.
Adică,
zeul Ianus are două chipuri, fețe opuse, cu una privește înspre trecut și
cu cealaltă înspre viitor. El mai este și zeul porților, ușilor, al arcadelor.
Astfel,
romanii deschideau și închideau porțile cetății, avându-l pe Ianus sculptat la
intrări. Când erau vremuri de război, romanii deschideau portile, iar în vreme
de pace erau închise! Zeul era numit și
”Ianus Pater”. Romanii îl asociază pe Ianus cu zeitatea etruscă ANI.
Se afirmă despre acest Ianus (după Macrobius
și Cicero) a fi zeul cal mai important al Pantheonului arhaic roman. Era
întotdeauna alăturat de Jupiter.
Auzim
tot de la aceste surse despre Ianus și Jana(Diana), ca fiind o pereche divină,
care se închină la Soare și la Lună! Diana era zeitate romană, purta
întotdeauna un arc de vânătoare. Ea era soră a zeului Apollo(cel al Troiei).
În mitologia greacă era numită Artemis.
Ianus era zeul cu cele mai multe nume și asocieri! Aceste tradiții străvechi,
cu închisul și deschisul porților, constituiau principalele momente ale multor
festivități și sărbători.
Despre
Porțile Împărătești, despre Porțile Raiului, vorbesc și până în ziua de azi
credințele și mitologiile lumii. Uimitor de observat, că în România, până în
ziua de azi, auzim de ”sărbătoarea
porților deschise”.
Reține și mitologia greacă un ”erou Iason”,
cel legat de o legendă a Argonauților
plecați în căutarea ”lânii de aur”, dar, desigur fiind unul diferit de ”eroul
Ianus” amintit de istoricul Cassius Dio.
Dar
să revenim la Cronos, Titanul cel tânăr, conducătorul Titanilor-Uriași, în ce
împrejurări a fost el ”ospețit” de Ianus al Romanilor? Și unde? În ce locuri?
Deci au cercetătorii încă teren destul pentru a fi desțelenit în lumea mitologiilor.
Nu fără importanță ar fi să observăm chiar și acel ”Program Comenius” conceput
de U.E- (Uniunea Europeană), din care se desprinde și o acțiune de refacere
ecologică, folosind ca titlu de proiect numirea de
”Ecogaia”(Gaia,
mama zeităților), proiect prezentat deja în curtea Liceului de Arte din Oradea.
Pe virtualul ziarului românesc ”Crișana.ro” din 2 nov.
2010,
se poate citi un ”Reportaj”semnat de Mariana Gavrilă, despre Peșterile din
cătunul Runcu(com.Roșia), care ”adăpostesc în adâncul lor urme de pas de om
vechi de 40.000de ani, bijuterii din aur și bronz, etc.
Curiozități
întradevăr, de notat și despre pasărea Phoenix, care exista încă din vremea
creării universului!
Având la îndemână publicația ”Berlitz –
Travel Guides – ediția 1988/1989, care tocmai Insulei Creta face reclamă
turistică, vorbește despre Muntele Dikti și muntele Idi, ambii legați de
istoria lui Zeus. Într-o peșteră din muntele Dikti (Dikteon cave) a fost locul
de naștere a zeului. Cât sepoate de clar, se arată cum ”marele zeu Cronos,
fiind avertizat că va fi înlăturat de un fiu al său”, începe să-i devore. Din
această cauză nevasta lui Rhea se duce în Creta, spre a-și salva fiul!”
Civilizatia
Minoană era înfloritoare, munții, dealurile și șesuriule Cretei erau surse de
multe bogății. Orașele Cnosos, Iraklion(Heraclea), Sitia și altele aveau
legături comerciale cu cele două
continente, între care se afla așezată. Palatele Minoane erau adevărate
frumuseți arhitectonice, cum era palatul Phaitos și Cnosos. Mitologia
minotaurului în Creta începe chiar
din
legenda lui Minos și al nevestei sale, regina Pasiphae, care a năascut acel
monstru, jumate om, jumate bou! Minos îl pune pe arhitectul său Daedalus să-i
construiască acel labirint, în care să tină această creatură.
Se
organizau lupte cu minotaurul, dar pe care nu-l putea învinge nimeni.
Atunci
veni Theseu, fiul regelui Atenei, de care se îndrăgosti Ariadne, fiica lui
Minos, iar aceasta îi dădu lui Theseu câteva sfaturi, astfel că acesta reușește
să ucidă minotaurul și să iasă teafăr din acel labirint.
Spuneam la începutul acestei scrieri faptul
că, după ce Cronos îl înlătură pe Uranus și devine el liderul Titanilor-Uriași,
își de nevastă pe Rhea care va naște 5 copii: Hestia, Hera, Demeter, Hades,
Poseidon.
Hestia
devine zeița care stăpânea vatra pe care se afla Cetatea Helis, cetatea veche a
Daciei unde domnea Sarmise-rege Soare, în nordul Daciei. Hestia devine
personajul istoric real, și rămâne în Istoria Dacică, asemenea unei pietre de
hotar. Romanii în cultura lor o numeau Zeița
Vesta. Aceștia în iubire de lumea
latină ce se întindea spre ei i-au ridicat și o mânâstire, Mânăstirea Zeiței Vesta, din
munții Ares ai Italiei.
Ne întâlnim apoi cu o a doua Rhea, căreea
latinii lui Numitor o numeau Ilya, și care devine călugăriță la Mânăstirea
Vestei. În toată constrângerea legilor mânăstirești, Ilya va naște acei doi
gemeni, Romulus și Remus, întemeietorii Romei de mai târziu.
În anii 2007 Anii Domnului, la București
a avut loc al VIII-lea - Congres de Dacologie, căruia i-am dedicat versurile
mele, sub titlul: Sarmise și Getuza
(Nunta Soarelui), publicată și în carte mea ”Scrieri în proză”-Vol.2,
scoasă la Editura ”Cuget Românesc”-2007.
Redau
unele din strofele poeziei:
-La a Hestiei* grădină, azi,
Sarmise-rege-Soare,
Și-a ales-o pe Getuza, cea a neamului
Get floare,
La Corona Montium”* s-o aducă de
mireasă,
Legând astfel daco-geții veșnic de
aceeași casă!
*
Însăși Hestia din Helis ținând mâna
lui Sarmise,
Zâmbind Soarelui Coronei, Zeului
Zalmoxe-i zise:
”Zeu cu vieți din veșnicie, eu la
tine fac rugare,
De-azi, Getuza cea din Hemus, cea a
neamului Get floare,
Învoiește-o să dea mâna cu
Sarmise-rege-Soare!”
*
Așa grăi Zeița, - iar Zeul i-a
răspuns:
”Rugarea ta cea bună pe Munte a
ajuns! Bine-ai venit Getuza,
Cetate nouă dau, scriu vremuri
glorioase la Sarmisegetuza!”(...)
*
În
nuvela mea ”Fiica zeiței Vesta”, scrisă cu mai mulți ani în urmă, mă frământa
gândul, cum devenise Hestia dacică, Vesta la Latini, și încă cu o mânăstire
religioasă? Fapt ce însemna neapărat o deplasare a Zeiței în zonele Italiei de
azi! Cred sincer că DACIA are o Istorie din care s-au născut multe noi Istorii,
fiind o înaintemergătoare în istoria omenirii!
Ioan Miclău-Gepianu
Australia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu