IRINA LUCIA MIHALCA - Povestea din inima noastră

Povestea din inima noastră

~*~

– Când eşti lângă mine sunt fericit,

apoi mă rătăcesc,

caut să te simt,

alerg după tine! – îmi spui.

Simţi ploaia, iubitule?

Picăturile ei

emit semnale de dragoste,

curg dintr-un vas în altul,

din cer în pământ

şi dinspre pământ în cer,

ca şi cum ne-am plimba,

ţinându-ne de mână cu Universul.

– Povestea din tine este cea care

mă aduce în zorii lumii tale,

fiecare clipă e un mister,

un strigăt mă cheamă, din depărtări,

ca un ecou

pe care l-am auzit cândva.

– Nu mi-au fost arătate aripile de vultur,

dar cu tine, aproape, orice tulburare

se preface-n linişte.

Mă-ncântă fiecare respiraţie

a trupului din sufletul tău,

cu teamă şi sfială te păstrez în mine!

Acolo m-ai adus prin atingere,

vas curat al vindecării,

cu mine mergi pe-acele ape adânci.

– Sunt ca şi tine, acel căutător

de umbre şi mistere,

unde voi pleca, prea departe, de tine?

Dacă mă voi sui în cer

te voi vedea acolo,

dacă voi locui la marginile pământului,

mă veghezi de acolo! - îmi spui.

Pe malurile apelor tale, inima mea

se-apleca ca nişte sălcii

spre care ne-ndreptăm povestea,

acolo, în taină, ne vom simţi

unduirea inimilor noastre.

– E suficient că mă porţi cu tine

atât cât doreşti,

vom cunoaşte libertatea.

Ai intrat în mine şi ţi-ai găsit un loc

care era, de fapt, al tău,

oricât aş fugi de tine, vei fi şi acolo.

Ferice de cei ce văd şi cred,

dar mai ferice

de cei care nu văd şi cred!

~*~

4 ianuarie 2013

IRINA LUCIA MIHALCA