ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 91 - 100 text și interpretarea autorului

SONETOTERAPIE 91

- text și interpretarea autorului -

14 iunie 2020

UNDE  MI-E  MAMA?

~*~

- Unde mi-e mama? Unde-i este locul?

Pe înţelept copilul îl descoase.

Şi i-a răspuns, cu vorbele-i mieroase:

- În ţara-n care mai domneşte focul.

Trist a rămas vlăstarul. Stânci hidoase

Apar în zare. - Unde mi-e norocul?

Se-ntreabă pruncul, prelungindu-şi jocul.

- Pe-un ţărm în care dorm oştiri de oase.

Ca să te-nalţi şi piscul să te ţină,

Ucide Taurul în noi pitit,

Zdrobeşte şarpele ce o să vină

Si-ţi vei găsi măicuţa! L-a privit.

Bătrânul devenise o lumină.

A tremurat în ram şi a pierit.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonet 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 92

- text și interpretarea autorului -

TAINICĂ ZĂBAVĂ

~*~

În orice staul pruncul sfânt se naşte

Pe fânul proaspăt, tainică zăbavă.

Se va alege grâul copt de pleavă

Şi-n jurul casei mielul blând va paşte.

Câte-un Irod va picura otravă,

Răpind sfinţirea adunată-n moaşte,

Supuşi ostaşi trimişi spre-al recunoaşte

Nu-l vor vedea în jur de-atâta slavă.

Trei magi spre iesle blând îngenunchează

Nădăjduind să frângă un blestem.

De-asupra noastră suie-n veci o rază,

Aprinde-n noi speranţa ce-o avem.

În gând curat un veşnic foc veghează

Şi fiecare sat e-un Betleem.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 93

- text și interpretarea autorului -

PE ȘUBREZITE NAVE

~*~

Neliniștea s-a cuibărit în minte.

Pe tronul zilei clipa vrea s-abdice,

Agonizând sub ropot de alice,

Scuipate-n jur din ruginite flinte.

Nu-i nimeni împrejur să se implice,

Să-mi apere dorința mea fierbinte

De a păși curat spre înainte

Chiar de-aș simți pe trup plesniri de bice?

Nu mai am timp de contemplări trândave.

Cuprind genunchii orelor supus,

Cerşesc iertare ornicelor grave

Şi îmbrăcat în straiul meu de mus,

Mă-ntorc târziu pe şubrezite nave,

Să prind un fulger care n-a apus.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 94

- text și interpretarea autorului (în spectacol cu Gaudeamus Quartet)

ALTARE DE IEDERĂ

~*~

Apele mari vor potopi câmpia,

S-or prăvăli gemând eliberate,

Vor frânge umbre în zadar vegheate,

Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.

Râuri de foc vor pârjoli palate,

Vor linge buza norilor şi glia,

Dar n-or surpa din locul ei vecia

Iubirii mele îndelung visate.

De eşti un zid, ţi-oi ridica altare

De iederă ţesând veşmânt regal;

De eşti o poartă voi intra-n uitare,

Să-ţi simt răcoarea-n trup robit pe mal,

Ca să rămâi în mine ca o mare

Cu ţărmuri blânde şi năvalnic val.

~*~

("Tăcerea clipei,Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 95

- text și interpretarea autorului-

CAMERA TĂCERII

~*~

În camera adăpostind tăcerea

Ajung târziu, râvnind spre înălţare.

Păşesc apoi prin vămile murdare

Sperând s-ating în zare învierea.

Un vagabond cerșește-n continuare,

Bețivul gustă fericit plăcerea,

Iar târfele se dau, visând averea

Unui bănuț, pe-o brumă de uitare.

Trist somnambul, rămas în nefiinţă,

Nu dibuiesc drumeagul de nomazi

Spre tainic loc de viaţă şi putinţă.

N-am regăsit vigoarea între brazi.

Tâşnind în lume fără conştiinţă,

Trăiesc în ieri şi nu-l mai ştiu pe azi.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 96

-text și interpretarea autorului-

STRATURI DE PRAF

~*~

Straturi de praf din cosmice ţinuturi

S-au pus pe luciul mobilei de-acasă.

Inspir căznit şi frica mă apasă,

Dar nu apuc să-mi pun la geamuri scuturi.

Cu greu găsesc ceva de pus pe masă.

Mai am doar cana smulsă dintre ciuturi

Şi-un colţ de pâine de la începuturi,

Să-mi ostoiască patima rămasă.

Ascund un gând cu taina lui deplină,

Dar colbul îl acoperă-nrăit.

Adorm târziu strivit sub grea rugină

Şi mă trezesc mereu nefericit.

Ca să-mi deschid fereastra spre lumină,

Atâtea vămi mai am de biruit.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005, modificat)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 97

-text și interpretarea autorului-

TĂCEREA CLIPEI

~*~

lângă mare

Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia

S-a scurs din vene năucite vinul,

Iar flinta verii a scuipat veninul

De fierbinţeală, amuţind vecia.

Aruncă ziua către stânci seninul,

Oprind din zborul tandru păpădia,

Clipeşte stins din minaret geamia,

Îşi plâng delfinii înspre larguri chinul.

Cuprinsul palmei peste pietre frige

Şi soarele e doar un veşted disc.

A prins sirena mărilor să strige

Cioplind din albul val un obelisc.

Sămânţa serii în nisip se-nfige

Şi mierla-şi varsă patima din plisc.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 98

-text și interpretarea autorului-

INTRI ÎN CASĂ

~*~

Intri în casă. De felină-i pasul,

Ca şi cum seara s-a oprit în tindă.

Te urmăreşti fugar într-o oglindă.

Se-opreşte limba ce-mi măsoară ceasul.

Pe chipul tău largi umbre se perindă;

Îţi potriveşti cu-nstrăinare glasul;

În pieptul meu s-a rătăcit impasul

Neliniștii ce vrea să mă cuprindă.

Apoi tăcerea…  Mă priveşti în faţă

Şi-n golul unei clipe te auzi:

„Nu te iubesc!”…. Făpturi rânjind în ceaţă

Mă sorb pustii, cu ochii lor cei cruzi!

Curg lacrimi mari pe-obrajii fără viaţă.

De secole şi astăzi mai sunt uzi.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005, modificat)

https://youtu.be/P7-OSGnjxt8

Adrian Munteanu

SONETOTERAPIE 99

-text și interpretarea autorului-

FEMEIA SE ADMIRĂ ÎN OGLINDĂ

~*~

Femeia se admiră în oglindă.

Mari cearcăne întunecă privirea.

Cu fard spoieşte râsul şi trăirea

Şi-o mască vrea pe suflet să îşi prindă.

Însângerate buze scriu uimirea

De-a izbuti splendoarea să aprindă

În trupul ei făcut ca să întindă

Pe chip străin deliciul şi iubirea.

Enorme gene false se răsfaţă,

Veşmintele şi-a-mpestriţat grăbit.

I-am spus deschis că-i numai o paiaţă,

Dar m-a făcut gunoi neisprăvit,

Căci în oglinda ce-o avea în faţă

Doar frumuseţea ei a zăbovit.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 100

-text și interpretarea autorului-

STĂPÂN PE UNIVERS

~*~

“dacă aţi avea credinţă cât un bob de

muştar, aţi muta munţii din loc“

Iisus

Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul!

Ce rost am eu în lumea asta largă,

Ce val din mine stânca o s-o spargă,

Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul?

Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă

Invidia. Să-i pregătesc arestul

În care nu-şi mai poate scrie testul

Tremurător în carne, ca o vargă.

Să smulg Trufia spornică-n risipă

Şi Îndoiala să o prind din mers,

Chiar de se zbate răscolit şi ţipă;

Să mă citesc în spaţiul unui vers.

Destul ar fi să cred în mine-o clipă.

Aş deveni stăpân pe univers.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

În orice colț de lume v-ați afla, vă invit să ascultați în direct, în fiecare zi, de luni până vineri, la ora 18,30, ora Romaniei, UN SONET ROMÂNESC, accesând RADIO TÂRGU MUREȘ.

Autor și interpret ADRIAN MUNTEANU

Adrian Munteanu

https://adrianmunteanu.ro

https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/Adrian Munteanu