Suflarea iubirii
~*~
Din inimă liniile tristeţii îţi ţâşnesc, ştii că nu le poţi îndoi,
departe, speranţa pierdută îşi duce notele reci.
În visul tău, asculţi un cântec
bântuit de umbre nefericite
de-o rafinată durere,
priveşti pendulul din perete
cum îşi poartă, implacabil, mişcarea
spre stânga şi dreapta,
spre lumină şi întuneric,
spre tine şi mine,
spre întrebări şi răspunsuri pe care
va trebui să le cauţi
şi să le regăseşti în călătoria ta.
Să fugi, să te sperii, să cânţi frumuseţea
în care vei pătrunde? Alegerea îţi aparţine.
Prin umbrele serii rătăceşti, lacrimi sărate ţi se
preling,
cu fiecare strat de rugină
desprins,
înaintezi prin ploaie şi prin miresmele cerului.
În geana ochilor, stelele
licăresc în noapte.
Inutil strigi, valuri asurzitoare
sparg solitudinea ţărmurilor.
Nu ştii de sunt lacrimile cerului
sau ale tale,
prin spaţiile furtunii continui să mergi,
calci pe nisipul udat de valuri.
În jur, presărate prin spumă,
scoici visătoare îşi aşteaptă
perechea perlei închise,
în urmă laşi paşii pierduţi prin ceaţa infinitului.
Secat ţi-e izvorul inimii, închizi ochii,
o mare de şoapte te-mpresoară.
Aştepţi o minune, suflarea Luminii.
În faţă sunt eu,
cea aşteptată printre atâtea iluzii,
noapte de noapte.
În faţă sunt eu,
cea cunoscută-n vise şi realitate,
uşor deschizi ochii, întinzi braţele,
de dincolo de timp simţi
aroma florilor de câmp.
În faţă sunt eu,
cea auzită-n suflet – apa ta vie.
Departe e noaptea, departe durerea,
departe furtuna şi golul,
departe
ţipătul ascuţit al pescăruşilor…
Un cântec răsare
dintre nălucile topite.
E glasul meu.
O bucurie caldă te-nvăluie, creşte,
rostogolindu-se
pe-albastrul cerului,
încălzit de primele raze de soare.
În faţă sunt eu, Adevărul din tine
– lumina, speranţa, iubirea –.
~*~
30 septembrie 2013
IRINA LUCIA
MIHALCA
***
SUFLAREA IUBIRII de Ben Todica,
versuri IRINA LUCIA MIHALCA
https://www.youtube.com/watch?v=FSmNXMAbyfI&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw
https://youtu.be/FSmNXMAbyfI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu