duminică, 4 aprilie 2021

Florin Grigoriu - NOI POEZII PATRIOTICE

 

                                                                                                                                                                foto: IL


CARTE NR. 1.

NOI POEZII PATRIOTICE,

antologie comentată, de Florin Grigoriu

 

 

CE-MI DORESC EU, MIE

Mircea Constantin Jurebie

 

Ce-mi doresc eu, mie, maică Românie,

Țara mea sărmană, tristă, sărăcită,

De această falsă, rea democrație,

Când parcurgi prezentul goală, vlăguită?

 

Vreau să-nceapă ziua cântând imnul țării,

Visul să-l îngâne, poposind în noapte,

Să-l repete-ntr-una necuprinsul zării,

Cerul să-l îmbrace în sublime șoapte.

 

Vreau să ne conducă numai patrioții,

Care să iubească ce iubesc românii,

Nu stingheri de glie, nu dușmanii, hoții!

Pe sfânta credință n-o ardă păgânii!

 

Vreau ca în biserici să-mi spun rugăciunea,

Nepândit de oameni cari slujesc doar răul

Și propagă-n lume spaima și minciuna,

Când rânjesc o lege-n care urlă hăul!

 

Să nu mă comande proștii, veneticii,

Ce ne invadară, imigrând la noi,

Șmecheri de duzină, ce-și plătesc complicii,

Și aruncă-n cruce cu drăcesc noroi!

 

Să ne lase-n pace, cu sfaturi, străinii,

Căci simțim otrava scursă din cuvinte,

Când lovesc în dogme, blestemând creștinii

Cu șerpească limbă și perfidă minte!

 

Vreau, ca-n alte vremuri, pomenind străbunii,

Să creștem copiii, cum ne-au spus Părinții,

Să cinstim bătrânii-n clipa-nțelepciunii,

Ce ne-o hărăzesc în liniștea lor Sfinții!

 

Vreau să se-ntregească vechile hotare,

Să dispară ura în neagră umbrire,

Să fie-o lumină binefăcătoare,

Să inunde inimi valuri de iubire!

 

Cu tăceri pioase să-mpletesc speranța,

Că trăiești de-apururi, tu, în veșnicie!

Să nu-ți pierzi nădejdea, nici exuberanța,

Asta îmi doresc eu, maică Românie!

 

 

Note literare - Florin Grigoriu:

Poemul de Mircea Constantin Jurebie, este publicat în pagina 3, a revistei ieșene ”Scârț!”, la rubrica ”România la răscruce”, a Societății  literar-umoristice Academia Liberă Veche Păstorel –Iași, în luna Noiembrie 2020, Anul IX, Nr. 101. Mulțumesc scriitorului profesor Nicușor Constantinescu, pentru că mi-a dăruit recent această revistă.

Poemul este o interpretare a realităților social-politice de astăzi, o dorință puternică de bine național și personal, pe linie eminesciană, la 153 de ani (cum nimic nu s-a schimbat din anul 2020, azi 3 aprilie 2021, la 154 de ani) de la apariția, la 2 aprilie 1857, în revista din Oradea ”Familia”, a lui Aron Pumnul, a poeziei   ” CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE”,

de MIHAI EMINESCU.

Recitiți și vedeți fluența versurilor, tăria argumentelor, realizarea artistică, puernica forță emotivă, ceea ce dovedește existența unui poet de valoare. Nu este o parodie sau o pastișă, ci un poem de sine stătător, pe linie eminesciană, demnă de orice nouă antologie și vrednică de știut de întreaga nație, dar nu înainte de a fi recitită, memorată, poezia eminesciană. Nu știu, spun așa, spre a fi delicat, dacă poemul eminescian este în manualele școlare și dacă în universități se studiază, dat fiind faptul că de-o vreme asistăm la minimalizarea oricăror valori naționale, sfinte.

De acea este necesară o nouă școală, o nouă programă școlară etc. și recitirea clasicilor români și a celorlalți scriitori, precum și a celor de azi, precum MIRCEA CONSTANTIN JUREBIE, revistele literare de azi, inclusiv cele ieșene, orădene, sibiene, craiovene, constănțene, bârlădene, ori din Târgu-Jiu, Timișoara, Deva, Brașov, Baia Mare, Satu Mare, Vaslui, Focșani, Buzău, București, din tot arealul unde sunt scriitori care scriu românește (și aici includ și pe cei din Chișinău, Cernăuți, Uzdin, cum și revistele românești din Australia, Canada, Italia, Israel, Statele Unite ale Americii...)

Readucem aici, pe această interfață electronică a oglinzii mondiale, cuprinsul și ultimele pagini 75-78, din cartea anului1938, editată la Sibiu, de Așezământul Cultural ASTRA, antologia de Ion Breazu și Ion Chinezu,

 

POEZII PATRIOTICE:

CUPRINSUL

1. Prefaţă ............................................................3

2. Imnul Naţional, de Vasile Alecsandri.............5

3. Deşteaptă-te Române, de Andreiu Mureşanu 6

4. Imnul Astrei, de Andreiu Bârseanu................8

5. Limba românească, de G. Sio n ...................10

6. La patrie, de A. Sihleanu................................11

7. Cântecul străinătăţii, de Gh. Creţeanu............11

8. Mama lui Ştefan cel Mare, de D. Bolintineanu . 13

9. Hora Unirii, de Vasile Alecsandri..................15

10. Ţara, de Vasile Alecsandri                           16

11. Doina, de Mihai Eminescu...........................19

12. Dumnezeul nostru, de I. Al. Lapedatu.........21

13. Ţara mea, de I. Neniţescu............................23

14. Pe-al nostru steag, de Andreiu Bârseanu .. 25

15. Patriei mele, de Andreiu Bârseanu              26

16. Un falnic glas, de Andreiu Bârseanu          28

17. Trei culori, de Ciprian Porumbescu............30

18. Cântec, de Gh. Coşbuc..............  .. . 31

19. Sus inima, de Gh. Coşbuc                 32

20. Cântec, de Gh. Coşbuc                      33

21. Spadă şi credinţă, de Gh. Coşbuc      35

22. Graiul neamului, de  George Coșbuc  36

23. Scut şi armă, de Gh. Coşbuc       .     38

24. Oşteanul şi drapelul, de Gh. Coşbuc..39

25. Rugămintea din urmă, de Gh. Coşbuc..44

26. Balada strămoşilor, de Al. Davila.....44

27. La arme, de St. O. Iosif.....................46

28. Zece Maiu, de P. Cerna.....................48

29. Pământ sfinţit, de Gh. D. Buzdugan 50

30. Limba noastră, de Al. Mateevici.......51

31. Plugarii, de Octavian Goga...............53

32. Cântecul muncii, de Octavian Goga..56

33. Patria română, de M. Dragomirescu..58

34. Cu noi e Dumnezeu, de I. U. Soricu .59

35. Psalm, de I. U. Soricu                        60

36. Unui frate mai mic, de Ştefan Bălceşti....62

37. Ţara mea, de Vasile Militaru ........     63

38. Noi n'avem morţi, de Zaharia Bârsan .....64

39. Neam valah, neam al meu, de Aron Cotruş .  65

40. Horia, de Aron Cotruş                              67

41. Cântecul lui Horia, de un poet necunoscut  68

42. Doina Iancului, de un poet necunoscut    70

43. Marşul lui lancu, prelucrare după C. Negruzzi  77

xxxxx

 

Datorinţele bunului -român.

I. C e  e s t e  A s o c i a ţ i u n e a ” A s t r a “ ?

 

E cea mai mare şi cea mai veche socie-

tate românească din Ardeal, pentru răspân -

direa culturii în sânul poporului român.

II. Ce a făcut şi va face Asociaţiunea ?

1. A ajutat în timpuri grele, cu burse, tinerii

români la învățătură de carte şi de meserii.

— 2. A înfiinţat o bibliotecă centrală în Sibiu.

— 3. A înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând

mai ales lucruri făcute de harnicele ţărance

române, dar şi alte celea.

— 4. A ţinut zeci de mii de conferenţe poporale

la sate şi la oraşe.

— 5. Ea a înfiinţat cursuri pentru analfa-

beţi (neştiutori de carte).

— 6. A înfiinţat bănci poporale şi cooperative.

— 7. A tipărit, în zeci şi zeci de mii de exemplare,

cărţi de învăţătură şi petrecere pentru popor. —

8. Tipăreşte revista „Transilvania“.

— 9. A înfiinţat despărţăminte,

cercuri culturale, biblioteci poporale

la sate.

— 10. A ajutat construirea de Case naţionale.

— 1:1. Ajută tipărirea unei biblioteci

pentru cărturarii cu şcoală mai mare (de către

Secţiile „Astrei“ din Cluj).

III. Ce trebue să facă orice Român bun?

1. Să se înscrie membru la Asociaţiune

(membru fondator 1003 Lei, membru pe viaţă

500 Lei, membrii activi 50 Lei).

— 2. Cărturarii cu ştiinţă de carte mai multă

să aboneze revista „Transilvania“ şi să cumpere

cărţile tipărite de Secţiile „Astrei“.

Aceştia, şi apoi lumea dela sate să cumpere

broşurile din Biblioteca

poporală a „Asociaţiunii“ (fiecare coală de tipar

de 16 pag. 1 Leu, 50 coale cu;800 pag. 50 Lei)

Să iubiţi Asociaţiunea „Astra“ — cetitori

români ai acestei cărţulii!

Dacă iubiţi Asociaţiunea aceasta, să ştiţi

că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu-

turora!

„Astra“ vrea o ţărănime sănătoasă, de-

şteaptă, vrednică, cu gospodării înfloritoare,

cu încrederea într’un viitor strălucit.

Calea „Astrei“ duce spre mântuire!

Ultimele numere ale „Bibliotecii popo-

rale“ sunt următoarele:

Nr. 239. Zile Mari. Conferenţe pentru

sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mai,

8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Decemvrie, de Horia

Teculescu.

Nr. 240—241. Zile Mari. Conferenţe pentru

sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mai,

8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Decemvrie, de Gh.

Beniog şi Aurel Radu.

Nr. 242. Cărturari români. Biografii de

Ion Agârbiceanu. Material de utilizat şi la

conferenţe.

Nr. 243. Calendarul pentru popor al Aso-

ciațiunii, pe anul 1938, întocmit de Horia

Petra Petrescu.

Nr. 244. Din durerile Maramureşului,

piesă în 3 acte şi două tablouri, de George

E. Racoți, trad. de Cornelia Dr. Şofel.

Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală în

3 acte, de Sabin G. Trufia.

Nr. 246. Fire de nalbă, povestiri, de

Sabin G. Trufia.

 

*

Și un poem din Biblioteca pentru toți, Editura de Stat pentru Literatură și Artă,, 1956, tiraj 25.000 exemplare ”Poeții ”Contemporanului”, ediție îngrijită (plus o notă asupra ediției, și scurte biografii) de Gh. Vărzaru, prefață editura, 12 autori, 324 pagini.

 

 

MOȘII

Nicolae Beldiceanu

 

Cofiți, străchini și ulcele,

Înșirate stau la porți,

Și-n cofiți, lumânărele;

Azi e ziua celor morți.

 

Morții azi au masă mare.

Pe săraci morții hrănesc;

Curge vinul prin pahare,

Morții azi benchetuiesc.

 

Dar în timp ce fiecare

Face pentru morții săi,

Astă milă trecătoare,

Ce se uită de cei răi,

 

Mai sunt morți uitați de lume;

Nime la ei se gândesc:

La morminte fără nume,

Al meu vers eu dăruiesc.

 

 

1873

Nicolae Beldiceanu (conform notei din carte și alte surse) a trăit între 26 octombrie 1845/4, născut fiind la Preuțești/ Suceava, și 1896, decedând la 3 februarie,la Iași. A studiat la Fălticeni și Iași, a fost subprefect de județ, profesor la Fălticeni, Botoșani și Iași, iar ca arheolog a descoperit stațiunea străveche de la Cucuteni. A debutat la Iași în revista ”Convorbiri literare” și a publicat mult poezii în revista ”Contemporanul” (Iași,1881 - 1891), precum și în revista ieșeană ”Arhiva”(1880 -1891)-istorie, ”Evenimentul” (Iași, 1893) - publicistică. În 1893 a publicat volumul său ”Poezii”, anterior tipărind, în 1885, la Iași ”Antichitățile de la Cucuteni” și în 1888, ”Epitaful de la Bunești ”.

Din familia Beldiceanu este și prozatorul N. N. Beldiceanu (15 mai 1881, Rădășeni/ Suceava-9 iunie 1923, Iași), autor și al piesei ”În întuneric”, jucată la Teatrul Național din București, în stagiunea 1918-1919. Acum suntem efectiv în întuneric la teatru, unde nu se mai joacă nimic, fiind toată țara într-un carnaval grotesc, cu măști. F.G. 3 aprilie 2021.

Drept care spun: Recitiți poezia scrisă de Mircea Constantin Jurebie și scriitorii români de ieri și de azi, unii numiți și mai sus!

 

Postare pe 3 aprilie 2021

 

*

EU ȚÂN CU ION

de Ștefan SÂNGEORZAN, Feldru

 

Io n-am nimic cu Klaus, nici cu Friț

Să șad-aici cât vreu, dacă-s cuminți...

Însă eu știu de la bunici, de la părinți

Că dacă vrei în viață să îți fie bine

Apoi trebe s-alegi pe cei de lângă tine

Șî tăt așa mi-o zâs șî buna

De asta țân cu Ion întătdeauna.

 

Io n-am nimic cu Ștrul, ori Arafat

Daʼ buna și cu buna m-o-nvățat

Că ei o fost la sapă, la cosât

O fost la săcerat șî la căpăluit

Iar bunu o țânut șî coarnele la plug

Da niciodată nu a tras în jug

Apoi șî io de trebe, mască port

Da niciodată botniță, că nu suport.

 

Io n-am nimic cu Mikloș, chiar mi-i drag

Așa cu cizme lungi și cu nădrag

Daʼ de îmi trebe lampă, naftă cu feștilă

Apo io nu mărg la ei, eu mărg la Mihăilă

Că mi-i vecin șî de el nu mă las

Ba cînd mă duc la el beu ș-un ginars

De-a-ceia eu vă spun fără de sâlă

Eu tătdeauna țân cu Mihăilă.

 

Io la femei vă zâc, nu mă pricep

Dar, dacă trebe musai să aleg

Io n-am nimic nici cu Clozet, ce-i de-a luʼ Căcărău

Nici cu Clotild, franțuza ce grăiește rău

Da io țân cu Ioana, Măria ori cu Ana

Că tăt așa le-o zâs la buna șî la mama

Șî chiar de unele-s udemereu

Eu țân mereu cu neamul meu.

 

Ș -a noști copii-s printre străini

Da-s duși la muncă, nu să cred stăpâni

Însă la noi tăte-s cu susu-n jos

De vine un străin șî-i îmbrăcat frumos

Noi, răpide îl punem drept în cap la masă

Iar el ne scoate mintenaș din casă

De aia tătdeauna țân

Cu Ion, Vasâle și Florin.

 

Ce-am scris aicea pe hârtie

Nici vorbă, nu-i o poezie

Că io nu-s Eminescu sau Coșbuc

Daʼ câteodată-mi vine șî m-apuc

Să scriu în râme pe feisbuc

Am scris mai rău, că io-s țăran

Din Feldru, de-a lu Sângeorzan

De nu vă place, nu citiți

Da io țân cu Ion șî nu cu Friț!

Ștefan SÂNGEORZAN, Feldru

 

 

Comentariu:

Acest poem a apărut pentru mine și mulți alți cititori prima dată în revista sârguinciosului cărturar din Strehaia, Vasile Vulpașu, în ”Perseide literare”, supliment cultural-literar al gazetei ”Informația de Strehaia”, în octombrie 2020. Despre cele două publicații din Mehedinți, cum și despre altele, rămân dator a vorbi și a scrie.

În șase strofe rimate și ritmate, poemul transmite cu umor o întreagă înțelepciune a românului ospitalier, credincios în păstrarea învățăturilor strămoșești, de a fi bun cu cei năpăstuiți, care îți cer ajutor, cu trecătorii pe drumul din fața casei, cu ostenitorii într-o oarece lucrare, de exemplu de zidire a unei biserici, a unei școli, cu zugravii și iconarii care și exercită meseria în diverse locuri, cu neguțătorii care își desfac marfa în târguri, oboare sau strigând pe drum, cu învățații și cei pricepuți întru arme, fie de aceași obârșie sau străini, dar care ajută la păstrarea a tot ce ai mai scump: Țară, Credință, Grai, Lege, adică Valori materiale și spirituale realizate în timp.

Și ceea ce este important se adaugă în text, că lucrul acesta este valabil și pentru ceilalți: să țină cu Neamul lor, întru binele tuturor, pentru că toți sunt copiii lui Dumnezeu, chiar dacă știu sau nu știu, dacă o cred sau nu.

O întreagă filozofie a Ființei românești în șase strofe...

Pe lângă cee spuse, mai adaug, recunoașterea faptului că există între noi și alții, mai buni ca noi, sau aproape la fel, un Ion, un Vasile, un Florin, un Mihăilă, o Ană, o Marie, o Ioană, dar și alții mult mai aparte, iar autorul numește doar doi reprezentanți ai Românismului Creator: Eminescu și Coșbuc, într-o spunere firească a lucrurilor așezate așa cum trebuie să fie.

Dincolo de toate acestea, se afirmă și cugetarea ”De nu vă place, nu citiți!” - știut fiind că nu poți fi la fel întru totul cu ceilalți din preajmă și mai de departe, dar fiecare trebuie să-și vadă de drumul său în viață, de ”citirea” sa, a sufletului său, a credinței lui, a vieții neamului său.

În ziua aceasta, a Domnului, este bine să fim împăcați și, urmându-I sfaturile, pildele, învățăturile directe și indirecte, precum și Legile, Poruncile date într-un trecut foarte îndepărat sau foarte aproape de noi, timpii coexistând în noi și în preajmă, să ne bucurăm că suntem.

Iată câteva lucruri pentru care citesc și recitesc și postez, cu drag, această poezie, de Ștefan SÂNGEORZAN, din Feldru, comună din județul Bistrița-Năsăud.

 

Adaug aici și un poem de trei versuri, de Florin Grigoriu, pentru, cum se zice, prieteni și cunoscători:

În față ”La Drept”

magnolii înflorite –

vor face ...pere?

 

 

4 aprilie 2021

 

P. S. Pentru a nu supăra pe nimeni, spun că în 1989, înainte de...plecarea elicopterului, Președintele N. Ceaușescu afirmase că schimbarea regimului dictatorial se va face, în ciuda dușmanilor țării, ”Când va face plopul pere”, iar studenții bucureșteni au agățat pere în plopi...

Și tot, spre a nu supăra pe nimeni, spun că nu știu de ce facultățile, inclusiv cele de Științe Juridice, și școlile sunt închise în vremea noastră...

Pentru cei care ”nu fac politică”, scriu varianta... fără politică, a textului de mai sus:

În față ”La Drept”

magnolii înflorite –

fără botniță.

 

 

4 aprilie 2021

 

*

Se va afișa/ posta mâine

Sânge de berbec într-o ară, spre vest

Viorel Gongu

 

Cum trişti aţi fost, cu mine dimpreună,

Când am păşit în lume, nou născut,

De-acum vă bucuraţi, s-a rupt o strună,

Prea-ntinsă în vibraţii, şi pe scut

M-oţi duce înspre Ţara fără lună.

 

Am fost rătăcitor, ca o cămilă,

Soldat, civil, şomer sau pensionar,

Şaman, poet, găină sau acvilă,

Solomonar, adesea colăcar,

Plin de noroc dar...fără nicio pilă.

Din spice adunate de-o fecioară,

Când voi păşi spre casa fără dor,

Colacul de ţărână, copt în pară,

Nu voi să aibă cruce, raze doară

Să poarte cercul magic, şi-n decor

 

Pe-un braţ de vinii, un berbec, spre seară,

Să-mpodobiţi cu lumânări, pe corn

Şi sângele fierbinte-n zi de vară

Să-l sloboziţi, ca iarna fumu-n horn,

Spre vest, în palma humei, într-o ară.

 

Şi noaptea toată-n cântece şi jocuri

Să luminaţi cu chiot bucuros,

Să-nchipuiţi dorinţe-n limbi de focuri,

Vărsând din sticle stropi de vin, pe jos,

Căci eu voi rătăci spre alte docuri.

 

Din comentariile de pe 4 prilie pe internet, când a fost postat poemul:

Aluna Radu Constantinescu

Ajută-mă :ară e papagal sau a ara ?

 

Viorel Gongu, către Aluna Radu Constantinescu

Termenul ară, ca substantiv este un regionalism din sud și derivă din arătură, aici în sensul de groapă în urma unei brazde trase. SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Persoană care are noțiuni de astronomie, care face calendare și prevestește vremea. 2. Persoană cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrăjitor. la daci nașterea nu era un motiv de bucurie, moartea , da!COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. un alt obicei străvechi era acela ca la moartea unui solomonar să i se facă colac din spice de grâu adunate de fecioare sau de femei pe care le-a iertat Dumnezeu. cercul și razele cu care era înscrustat colacul sunt tot obiceiuri dacice. Viniile, coarde de viță uscate, erau pat pentru sacrificarea ritualică a berbecului(țapul ispășitor de acolo se trage!) și coarnele animalelor jertfite erau împodobite cu flori și lumânări de ceară. la final fac referire tot la daci, cei care însoțeau mortul cu dans și joc, ei înșiși râzând în clipa morții, în pragul noii vieți1

 

Grigoriu Florin

Îmi place...comentariul! Dincolo, de gluma prietenească, este un poem bun, bunuț, foarte bun, pe care vreau să-l public într-o revistă, căreia nu-i fac reclamă, dar există. Și cu comentariul tău, mâine, pe saitul meu, adăugând la rându-mi câteva cuvinte de ce poemul este aparte și departe de ceața care ne înconjoară.

 

Aluna Radu Constantinescu

E sălbatică, șamanică...

 

Florin Grigoriu, 4 aprilie 2021







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu