CARTE NR. 1.
NOI POEZII PATRIOTICE,
antologie comentată, de Florin
Grigoriu
CE-MI DORESC EU, MIE
Mircea Constantin Jurebie
Ce-mi doresc eu, mie, maică
Românie,
Țara mea sărmană, tristă, sărăcită,
De această falsă, rea democrație,
Când parcurgi prezentul goală,
vlăguită?
Vreau să-nceapă ziua cântând
imnul țării,
Visul să-l îngâne, poposind în
noapte,
Să-l repete-ntr-una necuprinsul
zării,
Cerul să-l îmbrace în sublime
șoapte.
Vreau să ne conducă numai
patrioții,
Care să iubească ce iubesc
românii,
Nu stingheri de glie, nu
dușmanii, hoții!
Pe sfânta credință n-o ardă
păgânii!
Vreau ca în biserici să-mi spun
rugăciunea,
Nepândit de oameni cari slujesc
doar răul
Și propagă-n lume spaima și minciuna,
Când rânjesc o lege-n care urlă
hăul!
Să nu mă comande proștii,
veneticii,
Ce ne invadară, imigrând la noi,
Șmecheri de duzină, ce-și plătesc
complicii,
Și aruncă-n cruce cu drăcesc
noroi!
Să ne lase-n pace, cu sfaturi,
străinii,
Căci simțim otrava scursă din
cuvinte,
Când lovesc în dogme, blestemând
creștinii
Cu șerpească limbă și perfidă
minte!
Vreau, ca-n alte vremuri,
pomenind străbunii,
Să creștem copiii, cum ne-au spus
Părinții,
Să cinstim bătrânii-n
clipa-nțelepciunii,
Ce ne-o hărăzesc în liniștea lor
Sfinții!
Vreau să se-ntregească vechile
hotare,
Să dispară ura în neagră umbrire,
Să fie-o lumină binefăcătoare,
Să inunde inimi valuri de iubire!
Cu tăceri pioase să-mpletesc
speranța,
Că trăiești de-apururi, tu, în veșnicie!
Să nu-ți pierzi nădejdea, nici
exuberanța,
Asta îmi doresc eu, maică
Românie!
Note literare - Florin Grigoriu:
Poemul de Mircea Constantin Jurebie, este publicat în pagina 3, a
revistei ieșene ”Scârț!”, la rubrica ”România la răscruce”, a Societății literar-umoristice Academia Liberă Veche
Păstorel –Iași, în luna Noiembrie 2020, Anul IX, Nr. 101. Mulțumesc
scriitorului profesor Nicușor Constantinescu, pentru că mi-a dăruit recent
această revistă.
Poemul este o interpretare a realităților social-politice de astăzi, o
dorință puternică de bine național și personal, pe linie eminesciană, la 153 de
ani (cum nimic nu s-a schimbat din anul 2020, azi 3 aprilie 2021, la 154 de
ani) de la apariția, la 2 aprilie 1857, în revista din Oradea ”Familia”, a lui
Aron Pumnul, a poeziei ” CE-ȚI DORESC
EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE”,
de MIHAI EMINESCU.
Recitiți și vedeți fluența versurilor, tăria argumentelor, realizarea
artistică, puernica forță emotivă, ceea ce dovedește existența unui poet de
valoare. Nu este o parodie sau o pastișă, ci un poem de sine stătător, pe linie
eminesciană, demnă de orice nouă antologie și vrednică de știut de întreaga
nație, dar nu înainte de a fi recitită, memorată, poezia eminesciană. Nu știu,
spun așa, spre a fi delicat, dacă poemul eminescian este în manualele școlare
și dacă în universități se studiază, dat fiind faptul că de-o vreme asistăm la
minimalizarea oricăror valori naționale, sfinte.
De acea este necesară o nouă școală, o nouă programă școlară etc. și recitirea
clasicilor români și a celorlalți scriitori, precum și a celor de azi, precum
MIRCEA CONSTANTIN JUREBIE, revistele literare de azi, inclusiv cele ieșene,
orădene, sibiene, craiovene, constănțene, bârlădene, ori din Târgu-Jiu, Timișoara,
Deva, Brașov, Baia Mare, Satu Mare, Vaslui, Focșani, Buzău, București, din tot
arealul unde sunt scriitori care scriu românește (și aici includ și pe cei din
Chișinău, Cernăuți, Uzdin, cum și revistele românești din Australia, Canada,
Italia, Israel, Statele Unite ale Americii...)
Readucem aici, pe această interfață electronică a oglinzii mondiale,
cuprinsul și ultimele pagini 75-78, din cartea anului1938, editată la Sibiu, de
Așezământul Cultural ASTRA, antologia de Ion Breazu și Ion Chinezu,
POEZII PATRIOTICE:
CUPRINSUL
1. Prefaţă ............................................................3
2. Imnul Naţional, de Vasile Alecsandri.............5
3. Deşteaptă-te Române, de Andreiu Mureşanu 6
4. Imnul Astrei, de Andreiu Bârseanu................8
5. Limba românească, de G. Sio n ...................10
6. La patrie, de A. Sihleanu................................11
7. Cântecul străinătăţii, de Gh. Creţeanu............11
8. Mama lui Ştefan cel Mare, de D. Bolintineanu . 13
9. Hora Unirii, de Vasile Alecsandri..................15
10. Ţara, de Vasile Alecsandri 16
11. Doina, de Mihai Eminescu...........................19
12. Dumnezeul nostru, de I. Al. Lapedatu.........21
13. Ţara mea, de I. Neniţescu............................23
14. Pe-al nostru steag, de Andreiu Bârseanu .. 25
15. Patriei mele, de Andreiu Bârseanu 26
16. Un falnic glas, de Andreiu Bârseanu 28
17. Trei culori, de Ciprian Porumbescu............30
18. Cântec, de Gh. Coşbuc..............
.. . 31
19. Sus inima, de Gh. Coşbuc
32
20. Cântec, de Gh. Coşbuc 33
21. Spadă şi credinţă, de Gh. Coşbuc
35
22. Graiul neamului, de George
Coșbuc 36
23. Scut şi armă, de Gh. Coşbuc .
38
24. Oşteanul şi drapelul, de Gh. Coşbuc..39
25. Rugămintea din urmă, de Gh. Coşbuc..44
26. Balada strămoşilor, de Al. Davila.....44
27. La arme, de St. O. Iosif.....................46
28. Zece Maiu, de P. Cerna.....................48
29. Pământ sfinţit, de Gh. D. Buzdugan 50
30. Limba noastră, de Al. Mateevici.......51
31. Plugarii, de Octavian Goga...............53
32. Cântecul muncii, de Octavian Goga..56
33. Patria română, de M. Dragomirescu..58
34. Cu noi e Dumnezeu, de I. U. Soricu .59
35. Psalm, de I. U. Soricu 60
36. Unui frate mai mic, de Ştefan Bălceşti....62
37. Ţara mea, de Vasile Militaru ........
63
38. Noi n'avem morţi, de Zaharia Bârsan .....64
39. Neam valah, neam al meu, de Aron Cotruş . 65
40. Horia, de Aron Cotruş 67
41. Cântecul lui Horia, de un poet necunoscut 68
42. Doina Iancului, de un poet necunoscut
70
43. Marşul lui lancu, prelucrare după C. Negruzzi 77
xxxxx
Datorinţele bunului -român.
I. C e e s t e A s o c i a ţ i u n e a ” A s t r a “ ?
E cea mai mare şi cea mai veche socie-
tate românească din Ardeal, pentru răspân -
direa culturii în sânul poporului român.
II. Ce a făcut şi va face Asociaţiunea ?
1. A ajutat în timpuri grele, cu burse, tinerii
români la învățătură de carte şi de meserii.
— 2. A înfiinţat o bibliotecă centrală în Sibiu.
— 3. A înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând
mai ales lucruri făcute de harnicele ţărance
române, dar şi alte celea.
— 4. A ţinut zeci de mii de conferenţe poporale
la sate şi la oraşe.
— 5. Ea a înfiinţat cursuri pentru analfa-
beţi (neştiutori de carte).
— 6. A înfiinţat bănci poporale şi cooperative.
— 7. A tipărit, în zeci şi zeci de mii de exemplare,
cărţi de învăţătură şi petrecere pentru popor. —
8. Tipăreşte revista „Transilvania“.
— 9. A înfiinţat despărţăminte,
cercuri culturale, biblioteci poporale
la sate.
— 10. A ajutat construirea de Case naţionale.
— 1:1. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii cu şcoală mai mare (de către
Secţiile „Astrei“ din Cluj).
III. Ce trebue să facă orice Român bun?
1. Să se înscrie membru la Asociaţiune
(membru fondator 1003 Lei, membru pe viaţă
500 Lei, membrii activi 50 Lei).
— 2. Cărturarii cu ştiinţă de carte mai multă
să aboneze revista „Transilvania“ şi să cumpere
cărţile tipărite de Secţiile „Astrei“.
Aceştia, şi apoi lumea dela sate să cumpere
broşurile din Biblioteca
poporală a „Asociaţiunii“ (fiecare coală de tipar
de 16 pag. 1 Leu, 50 coale cu;800 pag. 50 Lei)
Să iubiţi Asociaţiunea „Astra“ — cetitori
români ai acestei cărţulii!
Dacă iubiţi Asociaţiunea aceasta, să ştiţi
că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu-
turora!
„Astra“ vrea o ţărănime sănătoasă, de-
şteaptă, vrednică, cu gospodării înfloritoare,
cu încrederea într’un viitor strălucit.
Calea „Astrei“ duce spre mântuire!
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo-
rale“ sunt următoarele:
Nr. 239. Zile Mari. Conferenţe pentru
sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mai,
8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Decemvrie, de Horia
Teculescu.
Nr. 240—241. Zile Mari. Conferenţe pentru
sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mai,
8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Decemvrie, de Gh.
Beniog şi Aurel Radu.
Nr. 242. Cărturari români. Biografii de
Ion Agârbiceanu. Material de utilizat şi la
conferenţe.
Nr. 243. Calendarul pentru popor al Aso-
ciațiunii, pe anul 1938, întocmit de Horia
Petra Petrescu.
Nr. 244. Din durerile Maramureşului,
piesă în 3 acte şi două tablouri, de George
E. Racoți, trad. de Cornelia Dr. Şofel.
Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală în
3 acte, de Sabin G. Trufia.
Nr. 246. Fire de nalbă, povestiri, de
Sabin G. Trufia.
*
Și un poem din Biblioteca pentru
toți, Editura de Stat pentru Literatură și Artă,, 1956, tiraj 25.000 exemplare
”Poeții ”Contemporanului”, ediție îngrijită (plus o notă asupra ediției, și
scurte biografii) de Gh. Vărzaru, prefață editura, 12 autori, 324 pagini.
MOȘII
Nicolae Beldiceanu
Cofiți, străchini și ulcele,
Înșirate stau la porți,
Și-n cofiți, lumânărele;
Azi e ziua celor morți.
Morții azi au masă mare.
Pe săraci morții hrănesc;
Curge vinul prin pahare,
Morții azi benchetuiesc.
Dar în timp ce fiecare
Face pentru morții săi,
Astă milă trecătoare,
Ce se uită de cei răi,
Mai sunt morți uitați de lume;
Nime la ei se gândesc:
La morminte fără nume,
Al meu vers eu dăruiesc.
1873
Nicolae Beldiceanu (conform notei din carte și alte surse) a trăit între 26
octombrie 1845/4, născut fiind la Preuțești/ Suceava, și 1896, decedând la 3 februarie,la
Iași. A studiat la Fălticeni și Iași, a fost subprefect de județ, profesor la
Fălticeni, Botoșani și Iași, iar ca arheolog a descoperit stațiunea străveche
de la Cucuteni. A debutat la Iași în revista ”Convorbiri literare” și a
publicat mult poezii în revista ”Contemporanul” (Iași,1881 - 1891), precum și
în revista ieșeană ”Arhiva”(1880 -1891)-istorie, ”Evenimentul” (Iași, 1893) - publicistică.
În 1893 a publicat volumul său ”Poezii”, anterior tipărind, în 1885, la Iași ”Antichitățile
de la Cucuteni” și în 1888, ”Epitaful de la Bunești ”.
Din familia Beldiceanu este și prozatorul N. N. Beldiceanu (15 mai 1881,
Rădășeni/ Suceava-9 iunie 1923, Iași), autor și al piesei ”În întuneric”,
jucată la Teatrul Național din București, în stagiunea 1918-1919. Acum suntem
efectiv în întuneric la teatru, unde nu se mai joacă nimic, fiind toată țara
într-un carnaval grotesc, cu măști. F.G. 3 aprilie 2021.
Drept care spun: Recitiți poezia scrisă de Mircea Constantin Jurebie și
scriitorii români de ieri și de azi, unii numiți și mai sus!
Postare pe 3 aprilie 2021
*
EU ȚÂN CU ION
de Ștefan SÂNGEORZAN, Feldru
Io n-am nimic cu Klaus, nici cu Friț
Să șad-aici cât vreu, dacă-s cuminți...
Însă eu știu de la bunici, de la părinți
Că dacă vrei în viață să îți fie bine
Apoi trebe s-alegi pe cei de lângă tine
Șî tăt așa mi-o zâs șî buna
De asta țân cu Ion întătdeauna.
Io n-am nimic cu Ștrul, ori Arafat
Daʼ buna și cu buna m-o-nvățat
Că ei o fost la sapă, la cosât
O fost la săcerat șî la căpăluit
Iar bunu o țânut șî coarnele la plug
Da niciodată nu a tras în jug
Apoi șî io de trebe, mască port
Da niciodată botniță, că nu suport.
Io n-am nimic cu Mikloș, chiar mi-i drag
Așa cu cizme lungi și cu nădrag
Daʼ de îmi trebe lampă, naftă cu feștilă
Apo io nu mărg la ei, eu mărg la Mihăilă
Că mi-i vecin șî de el nu mă las
Ba cînd mă duc la el beu ș-un ginars
De-a-ceia eu vă spun fără de sâlă
Eu tătdeauna țân cu Mihăilă.
Io la femei vă zâc, nu mă pricep
Dar, dacă trebe musai să aleg
Io n-am nimic nici cu Clozet, ce-i de-a luʼ Căcărău
Nici cu Clotild, franțuza ce grăiește rău
Da io țân cu Ioana, Măria ori cu Ana
Că tăt așa le-o zâs la buna șî la mama
Șî chiar de unele-s udemereu
Eu țân mereu cu neamul meu.
Ș -a noști copii-s printre străini
Da-s duși la muncă, nu să cred stăpâni
Însă la noi tăte-s cu susu-n jos
De vine un străin șî-i îmbrăcat frumos
Noi, răpide îl punem drept în cap la masă
Iar el ne scoate mintenaș din casă
De aia tătdeauna țân
Cu Ion, Vasâle și Florin.
Ce-am scris aicea pe hârtie
Nici vorbă, nu-i o poezie
Că io nu-s Eminescu sau Coșbuc
Daʼ câteodată-mi vine șî m-apuc
Să scriu în râme pe feisbuc
Am scris mai rău, că io-s țăran
Din Feldru, de-a lu Sângeorzan
De nu vă place, nu citiți
Da io țân cu Ion șî nu cu Friț!
Ștefan SÂNGEORZAN, Feldru
Comentariu:
Acest poem a apărut pentru
mine și mulți alți cititori prima dată în revista sârguinciosului cărturar din
Strehaia, Vasile Vulpașu, în ”Perseide literare”, supliment cultural-literar al
gazetei ”Informația de Strehaia”, în octombrie 2020. Despre cele două
publicații din Mehedinți, cum și despre altele, rămân dator a vorbi și a scrie.
În șase strofe rimate și
ritmate, poemul transmite cu umor o întreagă înțelepciune a românului
ospitalier, credincios în păstrarea învățăturilor strămoșești, de a fi bun cu
cei năpăstuiți, care îți cer ajutor, cu trecătorii pe drumul din fața casei, cu
ostenitorii într-o oarece lucrare, de exemplu de zidire a unei biserici, a unei
școli, cu zugravii și iconarii care și exercită meseria în diverse locuri, cu
neguțătorii care își desfac marfa în târguri, oboare sau strigând pe drum, cu
învățații și cei pricepuți întru arme, fie de aceași obârșie sau străini, dar
care ajută la păstrarea a tot ce ai mai scump: Țară, Credință, Grai, Lege,
adică Valori materiale și spirituale realizate în timp.
Și ceea ce este important se
adaugă în text, că lucrul acesta este valabil și pentru ceilalți: să țină cu
Neamul lor, întru binele tuturor, pentru că toți sunt copiii lui Dumnezeu,
chiar dacă știu sau nu știu, dacă o cred sau nu.
O întreagă filozofie a Ființei românești în șase strofe...
Pe lângă cee spuse, mai adaug, recunoașterea faptului că există între noi
și alții, mai buni ca noi, sau aproape la fel, un Ion, un Vasile, un Florin, un
Mihăilă, o Ană, o Marie, o Ioană, dar și alții mult mai aparte, iar autorul
numește doar doi reprezentanți ai Românismului Creator: Eminescu și Coșbuc,
într-o spunere firească a lucrurilor așezate așa cum trebuie să fie.
Dincolo de toate acestea, se afirmă și cugetarea ”De nu vă place, nu
citiți!” - știut fiind că nu poți fi la fel întru totul cu ceilalți din preajmă
și mai de departe, dar fiecare trebuie să-și vadă de drumul său în viață, de
”citirea” sa, a sufletului său, a credinței lui, a vieții neamului său.
În ziua aceasta, a Domnului, este bine să fim împăcați și, urmându-I sfaturile,
pildele, învățăturile directe și indirecte, precum și Legile, Poruncile date
într-un trecut foarte îndepărat sau foarte aproape de noi, timpii coexistând în
noi și în preajmă, să ne bucurăm că suntem.
Iată câteva lucruri pentru care citesc și recitesc și postez, cu drag,
această poezie, de Ștefan SÂNGEORZAN,
din Feldru, comună din județul Bistrița-Năsăud.
Adaug aici și un poem de trei
versuri, de Florin Grigoriu, pentru, cum se zice, prieteni și cunoscători:
În față ”La Drept”
magnolii înflorite –
vor face ...pere?
4 aprilie 2021
P. S. Pentru a nu supăra pe nimeni, spun că în 1989, înainte de...plecarea
elicopterului, Președintele N. Ceaușescu afirmase că schimbarea regimului
dictatorial se va face, în ciuda dușmanilor țării, ”Când va face plopul pere”,
iar studenții bucureșteni au agățat pere în plopi...
Și tot, spre a nu supăra pe nimeni, spun că nu știu de ce facultățile,
inclusiv cele de Științe Juridice, și școlile sunt închise în vremea noastră...
Pentru cei care ”nu fac politică”, scriu varianta... fără politică, a
textului de mai sus:
În față ”La Drept”
magnolii înflorite –
fără botniță.
4 aprilie 2021
*
Se va afișa/ posta mâine
Sânge
de berbec într-o ară, spre vest
Viorel
Gongu
Cum trişti aţi fost, cu mine dimpreună,
Când am păşit în lume, nou născut,
De-acum vă bucuraţi, s-a rupt o strună,
Prea-ntinsă în vibraţii, şi pe scut
M-oţi duce înspre Ţara fără lună.
Am fost rătăcitor, ca o cămilă,
Soldat, civil, şomer sau pensionar,
Şaman, poet, găină sau acvilă,
Solomonar, adesea colăcar,
Plin de noroc dar...fără nicio pilă.
Din spice adunate de-o fecioară,
Când voi păşi spre casa fără dor,
Colacul de ţărână, copt în pară,
Nu voi să aibă cruce, raze doară
Să poarte cercul magic, şi-n decor
Pe-un braţ de vinii, un berbec, spre
seară,
Să-mpodobiţi cu lumânări, pe corn
Şi sângele fierbinte-n zi de vară
Să-l sloboziţi, ca iarna fumu-n horn,
Spre vest, în palma humei, într-o ară.
Şi noaptea toată-n cântece şi jocuri
Să luminaţi cu chiot bucuros,
Să-nchipuiţi dorinţe-n limbi de focuri,
Vărsând din sticle stropi de vin, pe
jos,
Căci eu voi rătăci spre alte docuri.
Din comentariile de pe
4 prilie pe internet, când a fost postat poemul:
Ajută-mă :ară e papagal sau a ara ?
Viorel Gongu,
către Aluna Radu Constantinescu
Termenul ară, ca substantiv este un regionalism din sud și
derivă din arătură, aici în sensul de groapă în urma unei brazde trase.
SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Persoană care are noțiuni de astronomie,
care face calendare și prevestește vremea. 2. Persoană cu pretinse puteri
supranaturale, care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale;
p. gener. vrăjitor. la daci nașterea nu era un motiv de bucurie, moartea ,
da!COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc
(călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. un alt obicei
străvechi era acela ca la moartea unui solomonar să i se facă colac din spice
de grâu adunate de fecioare sau de femei pe care le-a iertat Dumnezeu. cercul
și razele cu care era înscrustat colacul sunt tot obiceiuri dacice. Viniile,
coarde de viță uscate, erau pat pentru sacrificarea ritualică a
berbecului(țapul ispășitor de acolo se trage!) și coarnele animalelor jertfite
erau împodobite cu flori și lumânări de ceară. la final fac referire tot la
daci, cei care însoțeau mortul cu dans și joc, ei înșiși râzând în clipa
morții, în pragul noii vieți1
Îmi place...comentariul! Dincolo, de gluma prietenească, este un
poem bun, bunuț, foarte bun, pe care vreau să-l public într-o revistă, căreia
nu-i fac reclamă, dar există. Și cu comentariul tău, mâine, pe saitul meu,
adăugând la rându-mi câteva cuvinte de ce poemul este aparte și departe de
ceața care ne înconjoară.
E sălbatică, șamanică...
Florin Grigoriu, 4 aprilie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu