Dragii
mei enoriași!
Credința lor. În Duminica a II-a din
Post este rânduită Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum(Marc., II, 1-12).
Povestirea e simplă: în timp ce Mântuitorul era într-o casă arhiplină de
lume, patru oameni au venit aducând pe un pat un om bolnav, ,,slăbănog”,
probabil un om paralizat. Fiindcă le-a fost imposibil să intre pe ușă, au urcat
pe casă, au desfăcut acoperișul și au introdus patul cu bolnavul în camera unde
era Iisus. El nu s-a supărat de acest gest atât de curajos, ci, văzând
credința lor, a zis slăbănogului: iertate îți sunt păcatele tale! După o scurtă discuție cu
cei ce cârteau, a revenit și i-a spus bolnavului: ,,Iertate îți
sunt păcatele tale! Ia-ți patul tău și umblă!” Și îndată bolnavul –a sculat, și-a
luat patul și a plecat.
Cele
mai multe interpretări și comentarii la acest text s-au referit la puterea
dumnezeiască a Mântuitorului, la credința celor ce au învins toate piedicile
până au ajuns la Hristos, fapt pentru care nu au rămas nerăsplătiți.
În
rândurile ce urmează aș zăbovi puțin asupra cuvintelor: ,,Văzând
credința lor!” Pe cât de simple, pe atât de profunde și pline de adevăr și învățătură
pentru noi toți.
Bolnavul
din Sfânta Evanghelie nu se roagă. Nici nu ni se spune că el a dorit să vină la
Mântuitorul. Poate că era inconștient, poate că era prea bolnav, poate că era
un necredincios. Credința puternică a fost în sufletul celor patru însoțitori
ai bolnavului. Nu ni se spune dacă aceștia erau părinți, bunici, frați, copii,
vecini, prieteni sau oameni plătiți ca să-l transporte pe cel bolnav.
Indiferent în ce relație erau cu
bolnavul, cei patru sunt de admirat pentru credința lor tradusă în faptă.
Trebuia o credință puternică, neîndoielnică, o credință în stare să mute și
munții din loc, ca să ducă un bolnav pe targă până la locul unde se afla Domnul
și apoi să urce pe casă cu bolnavul, să desfacă acoperișul casei și să
introducă targa/patul în camera unde era Iisus. Trebuie să remarcăm faptul că
în Orientul Apropiat nu se făceau casele cu acoperișuri ca ale noastre. Din
cauza căldurii foarte mari, acoperișurile la case erau plate, aproape drepte,
așa încât proprietarii puteau dormi pe acoperișul casei, acolo fiind mai
răcoare. De obicei aceste acoperișuri
aveau și o deschizătură cu oblon. Pe acolo se putea urca și coborî în cameră cu
ajutorul unei scări. Probabil pe un astfel de oblon a fost coborât și bolnavul,
nu a fost nevoie să spargă tavanul.
Mântuitorul
vindecă bolnavul ,,văzând credința lor”, adică a însoțitorilor. Bolnavul
vindecat își ia patul și pleacă, fără să mulțumească măcar. Dacă în cazul celor zece leproși
Mântuitorul și-a manifestat amărăciunea că doar unul s-a întors să-I
mulțumească din zece vindecați, de data aceasta nu-i reproșează bolnavului că
nu i-a mulțumit. Probabil I-au mulțumit însoțitorii, care au rămas cu Iisus în
cameră, nu ni se spune că au plecat și ei.
Înțelegem
din această istorioară nu numai că Mântuitorul era Dumnezeu adevărat și făcea
minunile cu puterea Lui dumnezeiască, dar și faptul că rugăciunile făcute
pentru aproapele nostru sunt ascultate. Aproapele nostru este tatăl, mama,
bunicul, bunica, fratele, sora, fiul, fiica, alte rude, vecini, consăteni,
colegi de serviciu, cunoscuți, necunoscuți, orice om din lume, in indiferent de etnie, limbă, culoare, zonă geografică,
religie chiar. Într-un cuvânt, aproapele nostru este orice om din lumea
aceasta. Mai mult, aproapele nostru este și cel plecat în lumea de dincolo.
Toți suntem creația lui Dumnezeu, toți suntem ai lui Dumnezeu, adoptați ca fii
ai Lui prin jertfa pe cruce a Mântuitorului. Toți suntem fiii lui Dumnezeu și
frați între noi.
Poate
aproapele nostru este bolnav trupește,
poate are un handicap fizic, poate trece printr-un mare necaz, nevoie sau
suferință; poate aproapele nostru este robit de o patimă, precum beția,
desfrâul, jocurile de noroc, consumul de droguri, mânia, lăcomia, lenea,
avariția, zgârcenia și multe altele. Poate aproapele nostru este necredincios,
poate este ateu, poate este adeptul unor credințe false și periculoase, poate
este adeptul unor practici imorale. Poate a săvârșit un păcat greu, precum
uciderea; poate a fost condamnat pe nedrept; poate este în pragul unui examen care-i va marca tot
restul vieții, poate este în multe alte situații deosebit de grele, când crucea
vieții îi devine insuportabilă și este gata să se prăbușească sau chiar s-a
prăbușit sub ea. În calitate de creștini, de fii adoptivi ai lui Dumnezeu, în
calitate de oameni, avem datoria sfântă să-l ajutăm pe cel prăbușit de lângă
noi cu ce putem. Un ban al nostru poate să-i ajute să-și cumpere o pâine, o
haină, un medicament, să meargă la un medic, să-și plătească o datorie fără ca
să i se ia casa. Cei patru din Evanghelia citată nu știm dacă-i dăduseră
bolnavului bani sau haine sau mâncare. Știm însă că-i dăduseră ceva din puterea
lor, din voința lor, din știința lor și din credința lor. Îl duseseră la Marele
Medic, trecuseră peste toate greutățile și impedimentele și ajunseseră cu el
până la Dumnezeu ca să-i caute sănătatea. Nu știm dacă bolnavul era credincios,
dar suntem convinși că însoțitorii erau convinși că Domnul Hristos este
Dumnezeu adevărat, singurul în tare să-i redea sănătatea bolnavului lor și
pentru a ajunge la El nu precupețesc nici osteneală, nici timp, nici credință,
nici rugăciune.
Câți
dintre noi găsim o asemenea forță în noi ca să ne străduim pentru însănătoșirea
trupească și sufletească a semenilor noștri? Minunea cu slăbănogul din Sfânta
Evanghelie ne asigură că nimic nu rămâne fără de răspuns la Dumnezeu. El nu
este nepăsător la rugăciunea mamelor pentru întoarcerea copiilor lor pe
cărările vieții și ale mântuirii, când aceștia o apucă pe drumul pierzării; nu
este nepăsător față de rugăciunile soțului/soției pentru salvarea familiei de
la destrămare, când unul dintre cei doi o apucă pe drumuri greșite; nu este
nepăsător față de rugăciunile fierbinți și stăruitoare pentru ajutorul
semenilor noștri. Asemenea rugăciuni sunt pietre de temelie pentru viața morală
a celui ce le face, sunt fapte de milostenie sufletească și trupească, dar sunt
și mângâiere, și balsam, și salvare pentru cel cuprins în rugăciune.
Câți
dintre noi găsim o asemenea forță să ne rugăm pentru cei plecați dintre noi care,
ca oameni, nu s-au pregătit suficient în lumea aceasta pentru întâlnirea cu
Dumnezeu dincolo. Rugăciunile și faptele
bune ale celor de aici pot scoate din fundul iadului pe cei de dincolo. Jertfa
și Învierea Mântuitorului a devenit puntea care face legătură între cele două
lumi, dar și între cele două stări din lumea de dincolo. Mântuitorul Însuși a
fost în iad și a scos pe cei drepți de acolo, rugăciunile noastre în numele lui
Hristos Cel răstignit și înviat pot scoate pe cei dragi ai noștri la lumină.
Pentru credința lor a vindecat Mântuitorul pe
slăbănogul din Sfânta Evanghelie, pentru credința noastră și pentru rugăciunile
sfinților vindecă de bolile trupești și sufletești pe semenii noștri pe care
noi îi ajutăm cu rugăciunile noastre,
iartă păcatele și mântuiește pe cei plecați dintre noi, mai ales dacă
rugăciunile noastre sunt garnisite din plin și cu fapte bune. Sfânta Evanghelie
citată ne dă curaj, ne întărește credința, ne asigură că Mântuitorul Iisus
Hristos este cu noi. Cu El împreună nimic nu este imposibil, nimic nu este
pierdut. Așa au crezut însoțitorii slăbănogului și au reușit, așa trebuie să
credem și noi și atunci nici crucea vieții noastre, nici a celor din jurul
nostru nu va mai fi imposibil de dus.
Aceasta
este învățătura Mântuitorului, aceasta este învățătura Bisericii, aceasta este
speranța noastră. Biserica însăși se roagă pentru noi toți și pentru toată
lumea. Toate slujbele ei, toate rugăciunile și cântările ei, întreaga Sfântă
Liturghie nu este decât o stăruitoare rugăciune pentru fiecare dintre noi și
pentru toți laolaltă. Mântuitorul Însuși S-a rugat pentru ucenicii săi înainte
de a fi prins în Grădina Ghetsimani, Mântuitorul Însuși S-a jertfit pentru
păcatele fiecăruia dintre noi și pentru ale lumii întregi din toate timpurile
și din toate locurile. În Sfânta Liturghie Sfântul Duh Însuși se roagă pentru
noi alături de îngeri și de sfinți, alături de preoți și de toți credincioșii.
*
Cuvinte duhovnicești. Redăm mai jos câteva însemnări al Sfântului
Inochentie al Odessei grupate sub titlul
PODOABA PRIMĂVERII , care mi
se par foarte potrivite pentru aceste momente. Iată-le:
,,Privind la podoaba cu care se îmbracă natura în anotimpul primăverii,
privind la verdeața ce se ivește de pretutindeni și la florile ce în jurul
nostru sunt presărate cu îmbelșugare și asemănând toate acestea cu golătatea și
amorțeala de mai înainte, cine nu va zice că natura, care a dormit somnul
iernii, s-a deșteptat acum ca dintr-un somn și, urmând pilda Sfintei Biserici,
a început și ea a sărbători ziua Învierii.
A trece aceasta sărbătoare
nebăgată în seamă ar dovedi o neiertată nepăsare către Însuși Întemeietorul ei,
Care fără de îndoială nu este Altcineva, decât Însuși Atotputernicul Făcător al
naturii. Căci dacă până ți cel mai neînsemnat pictor nu înfățișează tablourile
sale înaintea ochilor tuturora, fără un anumit țel, apoi cu cât mai vârtos înțelepciunea
dumnezeiască nu se poate să preschimbe întreaga suprafață a pământului în
vremea primăverii într-un minunat și fermecător tablou, fără să aibă în vedere
că prin aceasta să dea învățături folositoare acelor vederi cărora ea
înfățișează acest tablou.
Așadar să nu fim
nebăgători de seamă față de planurile înțelepciunii dumnezeiești, ci să ne
sârguim a ieși și a ne strămuta cu mintea noastră în templul cel mare și larg
al naturii, spre a primi învățături de la acea măreață priveliște care se
desfășoară acum într-însul.
Multe gânduri și
simțăminte frumoase deșteaptă primăvara în sufletul nostru! Dar mai cu seamă ea
ne dă trei învățăminte mai însemnate:
a) Primăvara ne
aduce aminte de facerea lumii, de starea noastră cea dintâi și de căderea noastră;
b) Primăvara ne
slujește ca o icoană vie a reînvierii noastre din moartea păcatului și ne arată
ce trebuie și ce nu trebuie să facem pentru această înviere;
c) Primăvara
preînchipuiește reînnoirea viitoare a tuturor lucrurilor și învierea noastră,
care va avea loc la sfârșitul lumii”.
*
In memoriam:
Pictorul Gheorghe Bărbulescu-Timana. Încă de când am învățat să citesc și-l ajutam la
slujbă pe regretatul Pr. Ioan Sfetcu, am văzut o inscripție pe peretele de nord
al altarului bisericii din Bârda: ,,Pictor Gh. Bărbulescu-Tismana, 1937”. De-a lungul anilor mi-a
fost dat să întâlnesc această semnătură pe multe alte biserici din Mehedinți,
inclusiv pe cea din Halânga. Toate aceste biserici erau pictate în același stil
neobizantin inconfundabil.
Abia
acum am putut să aflu câteva date privitoare la acest pictor și le consemnez
aici spre știință, mai ales că
activitatea lui se leagă și de satul nostru.
Pictorul
Gheorghe Bărbulescu – Tismana a fost mehedințean, cu numele adevărat Barbu D.
Ghiță. S-a născut la 8 aprilie 1883 în satul Gemeni com. Dârvari jud.
Mehedinți, în casa lui Dincă și Ioana Barbu, țărani moșneni. Unica soră,
Dinuța, a decedat la 19 ani. Dincă Bărbulescu, tatăl pictorului, a luptat la
Plevna, Grivița și Smârdan în Războiul de Independență din 1877-1878. Gheorghe învață la școala primară
din satul natal, apoi este dat, la îndemnul învățătorului, ca ucenic pe lângă
pictorul bisericesc Costache Petrescu din Craiova, ca să-și dezvolte abilitățile
artistice evidente încă de la vârsta copilăriei. La 18 ani, respectiv în 1901,
câștigă licitația pentru pictura bisericii din Tismana(GJ), pe care o și
realizează în același an, biserica fiind sfințită în 1902. Laudele și
aprecierile primite cu acel prilej vor deschide drumul copilului-pictor spre
alte peste 60 biserici din Oltenia, pe care le va picta de-a lungul vieții
sale. La 19 ani primește Certificat de pictor bisericesc din partea Episcopiei
Râmnicului Noului Severin. Se stabilește în Tismana și inițiază înființarea
Băncii Populare de acolo, sătenii alegându-l președinte, în această calitate
participând la Primul Congres al Băncilor Populare de la Focșani din 1904. Se
îndrăgostește de tânăra Elena Cocârlău din Tismana, vecina bisericii, cu care
se căsătorește 29 ian. 1906. Vor avea împreună șapte copii.
Tânărul
pictor Gheorghe Bărbulescu este suprasolicitat în toată Oltenia și muncește cu
râvnă, reușind să devină om de vază al Tismanei. A participat la Războiul
Balcanic din 1913 și la Primul Război Mondial din 1914-1919 ca sergent,
obținând mai multe ordine și medalii. A luptat pe Jiu, apoi la
Mărășești-Mărăști-Oituz în Regimentul 18 Gorj, obținând ,,Virtutea Militară”. Cu
banii câștigați din munca lui cumpără pământ, pădure, moară, gater de tăiat
lemne și tot felul de acareturi. Toate muncile erau făcute de el și membrii
familiei sale. Nu a avut slugi sau angajați. Între anii 1938-1940 este ales
primar al comunei Tismana, la propunerea Mareșalului Averescu. Pentru activitățile sale umanitare din comună
primește diplomă de onoare din partea reginei. Este mobilizat în Al Doilea
Război Mondial în 1940. În 1947 este lăsat la vatră ca veteran de război.
Chiar
din 1947 încep și represaliile. Este
considerat chiabur. Cedează tot pământul și bunurile statului, fără să i se dea
nimic despăgubire. Ca ,,administrator” al propriei sale mori macină 5 kg de
boabe unei bătrâne din Tismana și nu-i ia uium, fapt pentru care este condamnat
un an la închisoare pentru sabotaj. Execută închisoarea la Tg. Jiu, fiind
eliberat la în 1954. I se interzice să mai picteze. Nu i se dă pensie nici
măcar de veteran de război. Abia la 71 de ani i se permite să picteze biserici.
Era invalid, măcinat de boli și șubrezenii, dar fără mijloace de existență.
Pictează până la 83 de ani.
Într-un
memoriu redactat cu puțin timp înainte de a muri, prin care cerea o cât de mică
pensie sau ajutor social, consemna: ,,Eu
mă duc, codrul rămâne,/Plânge frunza după mine!” Tot artist!
Moare
la 22 martie 1969, în vârstă de 86 ani și este înmormântat în cimitirul din
Tismana.
Ca
drept recunoștință, în ultimii ani, casa lui din Tismana a fost transformată în
Casă Memorială. I s-a construit un bust în Tismana, iar istoricii Ion Mocioi și
Florian Văideanu au realizat o carte, Pictorul Gheorghe Bărbulescu.
Dumnezeu
să te ierte, artist nefericit al neamului românesc!
*
File de jurnal – 23
aug. 2021. ,,La Bârda, la
parastasul lui Alexandru Ploștinaru, l-am cunoscut pe băiatul acestuia mai mic,
șofer de meserie. Până ar fi toate gata, mi-a povestit despre Canalul
Dunăre-Marea Neagră. De vreo săptămână se întorsese de acolo.
Din Mehedinți au
fost detașați 1.500 șoferi și escavatoriști. Din celelalte județe la fel.
Canalul are 800 m adâncime și 800 m lățime. Înainte de 1965 au mai fost lucrați
vreo 40 km. Acum s-au lucrat 15 km și mai sunt 51 km. Șantierul canalului pare
a fi un sector al iadului. E ceva de groază acolo. Se circulă pe câte 7-8
coloane zi și noapte, cu o viteză de peste 60 km/h. Fiecare vrea să lucreze cât
mai mult pentru a-și realiza cele 600 de ore pentru care a fost detașat. Orele
respective se pot face în cca. 3-3,5 luni. Șoferii par sălbatici. Multora le-a
crescut barbă și plete. Cantinele sunt insuficiente pentru a hrăni atâta puhoi
de lume. De la Agigea, localitatea cea mai apropiată, nu prea au ce să cumpere
de la alimentare. Oamenii sunt ursuzi, răi, consumă mult spirt medicinal, pe
care-l beau ca pe țuică. Se produc
zilnic zeci de accidente mortale. Nu ai voie acolo să cobori din cabină. Nici
chiar când îți vizează foaia. Puzderia de mașini te șterge ca pe un fulg
oarecare. În incinta șantierului sau pe
drumurile de acces din apropiere mașinile mici nu mai au voie să intre. Dacă îndrăznește
vreunul să se aventureze, ar fi mare lucru dacă ar scăpa cu viață. Șoferii de
pe mașinile mari se reped cu ,,baragladinele” lor în autoturisme și în câteva
secunde le fac bune doar de fier vechi. E o aversiune pronunțată față de
autoturisme, fiindcă, zic ei, cu autoturismele circulă ,,ștabii”. Chiar
interlocutorul meu a văzut numeroase accidente mortale acolo. I-a rămas însă în
amintire unul deosebit de grav: un tânăr șofer a fost tăiat de bena mașinii din
fața sa, așa încât capul îi atârna la un metru de corp, prins doar în traheea
care încă nu se rupsese.
Cu pământul dislocat de la canal se
face o umplutură în mare, prin care se urmărește să se redea agriculturii cca.
4.000 ha teren arabil. La acel terasament e foarte periculos. Pământul e moale
și umed și adesea mașinile alunecă în mare. Omul și mașina contează puțin
acolo. Nu se găsește nici o echipă ,,Salvamar”, care să intervină în caz de
pericol de înec. Doar reprezentanți de la Protecția Muncii și de la ADAS vin să
facă constatări. Miliția nu e prezentă pe acel șantier.
Din fiecare județ sunt obligați să
vină acolo toți șoferii cu o vechime mai mare de cinci ani. Dacă nu-și fac cele
600 ore de lucru, pot să stea acolo un an întreg, fiind plătiți doar cu
salariul de bază, fără să li se calculeze numărul de ore lucrate.
La șantierul canalului sunt
repartizate fonduri nelimitate. Anvelope, motoare, chiar și mașini complete
sunt înlocuite fără nici o greutate. Se oferă cu ușurință orice piesă și
înlesnire, numai treaba să meargă. ,,- Acolo-i sărăcia noastră, părinte!” a mai
adăugat Domnul Ploștinaru.
Ieri am avut slujbă la Bârda. Am
început să strâng bani pentru un policandru și sfeșnice. A venit și unchiu-meu
Sandrică. Fusese chemat la șantier pentru ieri. S-a dus, dar acolo nu a găsit
decât alți 2-3 muncitori. Șeful de secție l-a luat în primire: ,,- Bine, mă,
nea Sandule, dumneata ești om bătrân! Dacă ai fi un copil din ăștia, aș mai
zice să te comporți așa punctual!”
Unchiu-meu și-a luat drumul și-a plecat
acasă. La toate instituțiile muncitorii au fost obligați să muncească ieri,
duminică. Aceasta a trezit vii nemulțumiri și reacții în rândul muncitorilor.
Ei se așteptau ca ziua de sâmbătă să le-o dea liberă, așa cum de un an li se
tot promite o sâmbătă liberă pe lună; ziua de duminică sperau s-o aibă liberă
din oficiu, iar luni și marți, fiind 23 și 24 august, să aibă liber, fiind
sărbătoarea națională a României. Nu s-a întâmplat așa. Sâmbătă s-a lucrat.
Duminică li s-a cerut muncitorilor să lucreze pentru a fi liberi marți. Prin
neprezentarea lor la lucru, muncitorii au dat dovadă de unitate și
solidaritate.
Am avut ieri la Malovăț cununia lui
Vasile Mănescu, băiatul lui Valică Mănescu, picherul. S-a stins lumânarea pe
care o ținea nașul chiar în timpul slujbei, ceea ce a stârnit multă întristare
în rândul nuntașilor. Există în părțile noastre superstiția că viața mirilor
este atât de lungă, cât stau aprinse cele două lumânări de la cununie. Cea de
la naș îl reprezintă pe ginere, iar cea de la nașă pe mireasă. Care lumânare se
stinge mai înainte, acela dintre tineri moare înainte. Ideal este ca lumânările
să stea aprinse nu numai în timpul slujbei, ci și întreg drumul de la biserică
până acasă și să fie stinse de nași în pragul de sus al ușii de intrare sau în
tavanul de la intrare. Eu am încercat și de data aceasta să le explic că e
vorba de o credință deșartă, de o superstiție, dar cei mai mulți au rămas la
convingerea lor.
Ieri după-amiază a venit pe la mine
Florențiu Cărăbea de la Pârlage. A încheiat anul II la Seminarul Teologic din
Craiova cu media 8,15. Despre seminar nu mi-a spus prea multe lucruri bune.
Alimentația elevilor este tot mai precară; profesorii sunt grupați în două
partide, care se luptă între ele.
Pe plan internațional lucrurile sunt
calme. Cu oarecare greutate, forțele palestiniene sunt evacuate din Liban și
obligate să-și găsească o nouă patrie în țările arabe. Conflict armat ar mai fi
între Irak și Iran. Ciocniri mărunte se mai semnalează între Angola și Africa
de Sud, dar fără semnificații deosebite. Între americani și chinezi continuă
discuțiile cu privire la Taiwan. Japonia primește vizita secretarului general
al O. N. U., Perez de Cuellar, pentru a analiza posibilitățile măririi
contribuției nipone în restabilirea păcii în eventualele focare de război. Se
pregătește o întrunire generală a țărilor arabe.
*
Ajutoare și
donații. În
această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG): 1.200 lei(pentru Îndrumătorul de Spovedanie); Părintele Arhim. Ioachim
Pârvulescu, starețul
Sf. Mănăstiri Lainici: 400 lei;
Domnul Pană Liviu din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 150 lei; Domnul Sfetcu Eugen din Craiova, fiu al satului Bârda:
140 lei; Domnul Sfetcu Daniel din Franța, fiu al satului
Bârda, Doamna Sfetcu Luminița din Franța, fiică a satului
Bârda și Doamna Sfetcu Adriana din Franța, fiică a satului
Bârda: câte 120 lei; Doamna Șeitan Elisabeta din Tr. Severin, fiică a satului
Malovăț, Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH), Doamna Prof. Univ. Dr. Ana-Maria Ciobanu din București și Domnul Mihai Dogaru din București: câte 100 lei; Doamna Ciornei Tatiana din Suceava: 75 lei; Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: 50 lei;
Doamna Șonea Floarea din Bârda a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 105 lei; Doamna Sfetcu Stela din Bârda și Domnul Borcilă Șt. Ștefan din Malovăț au achitat câte
100 lei pentru contribuția de cult. Pentru
Fondul Central Misionar s-au strâns până acum 120 lei.
Proprietarii
firmei ,,Resol” din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț, ne-au încărcat gratuit
patru stingătoare.
Dumnezeu
să le răsplătească tuturor!
*
În
cursul lunii martie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe,
astfel: 07 Mart.(Bârda): 120
pâini; 14
Mart.(Malovăț): 145 pâini; 21 Mart.(Bârda): 123 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 96 pâini; 28 Mart.(Malovăț): 154 pâini. Așadar, în luna Martie au fost
donate 638 pâini. De asemenea, a fost vândută
pâine la prețul de achiziție de 0,70
lei/buc., astfel:
07 Mart. (Bârda): 530 pâini; 14 Mart.(Malovăț): 155 pâini; 21 Mart.(Bârda): 527 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 30 pâini; 28 Mart.(Malovăț): 20 pâini. Așadar, în luna Martie au fost vândute
1.262 pâini.
*
Coșul de Paști. La inițiativa Preasfințitului Părinte Nicodim, se organizează și anul
acesta în eparhia noastră, la nivelul fiecărei parohii acțiunea Coșul de Paști. Sunt îndemnați toți enoriașii
noștri să ajute, după posibilități, pe
cei mai săraci decât ei, pe cei cu probleme de sănătate, cu daruri legate de
,,masa de Paști”. Câteva ouă, pâine, cozonac, alte preparate cu care ne
împodobim propria noastră masă din zilele Sfintelor Paști pot fi donate cu
bucurie unui vecin, unui consătean mai necăjit, mai sărac, mai bolnav, care
n-are posibilitățile noastre. Și la nivel de parohie vom face acest lucru. Nu
știu, deocamdată, dacă vom mai putea organiza o acțiune la un azil sau la un
orfelinat, dar în parohie vom acorda câteva ajutoare în bani, alimente și cărți.
Anunțăm cu acest prilej că, în cadrul acestei acțiuni, am comandat deja 400 exemplare din lucrarea Părintelui Ilie
Cleopa, Îndrumător de Spovedanie,
pe care să le
donăm tuturor familiilor din parohia noastră(care vor să primească!) și celor
din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 01. Apr. 2020 – 01. Apr. 2021. Doamna
Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș s-a oferit să suporte personal costul
acestor cărți.
Dumnezeu
să-i răsplătească!
*
Contribuția de
cult. La
31 martie situația contribuție de cult pe 2021 în parohia noastră se prezintă
astfel: în Malovăț au achitat 86,39%
din familii; în
Bârda au achitat 92,53% din
familii; la nivel
de parohie au achitat 88,39% din
familii. Precizăm
că în parohia noastră contribuția de cult nu reprezintă o sumă fixă, ci fiecare
enoriaș dă ceva dacă vrea și cât vrea. Serviciile religioase sunt gratuite, iar
preotul este la dispoziția fiecăruia, indiferent dacă a achitat sau nu ceva
pentru contribuția de cult. Cea mai mică contribuție achitată până acum pe 2021
a fost de 5(cinci) lei, iar cea
mai mare a fost în Malovăț(520 lei –
Domnul Ilinca Alexandru).
*
Plăți. În cursul lunii Martie am
efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 5.400 lei protoieriei pentru lumânări;
4.256 lei tipografiei
pentru cărți; 2.030 lei protoieriei pentru cărți; 1.330 lei brutăriei pentru cele 1.900 pâini donate și vândute în luna Martie; 1.003 lei protoieriei pentru icoane, și
făclii; 636 lei pentru impozit; 539 lei poștei pentru colete; 370 lei pentru două truse medicale pentru biserici; 300 lei poștei pentru timbre; 126 lei protoieriei pentru rechizite și imprimate; 102 lei
internetul; 100 lei pentru măști de protecție; 80
lei pentru
curentul electric.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să
mai publice câteva materiale și să descopere altele care i-au apărut mai demult, astfel: Procesul politic(II), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1023(9
apr.), p. 12; Martor mincinos, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1025(23
apr.), p. 11; Bogați și bogați, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1026(30
apr.), p. 11; Biserica în derivă,
în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXII(2020), nr. 1027(7 mai), p. 11; Unde
ești tu, Poezie? în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,
an. XXIII(2021), nr. 1063(28 ian.), p. 12; Judecata lui Ianache, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1067(25 febr.), p. 12; ,,Scrisoare
pastorală”- 440, în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 1 mart. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 441, pe blogul Domnului Ben
Todică, directorului postului de radio în limba română din Sydney(Australia),
20 mart. 2021(http://bentodica.blogspot.com);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 23 mart. 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 25
mart. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);
Țara-abator, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1071(23
mart.), p. 12; Judecata lui
Dumnezeu, în
,,Națiunea”, București, 23 mart.
2021, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.
ro/category/religiespiritualitate); Prima pedeapsă, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1072(1 apr.), p. 12;
Parohia
noastră a republicat cartea preotului Dvs. Sfintele Taine
și proverbele românești.
*
Zâmbete. ►Doamne,
dă-le oamenilor minte! Iar unora și instrucțiuni de utilizare! ►Când
îmi vine dor de copilărie, o pun pe mama să mă bată! ►Am luat pastile
din alea de țânțari. Acum vine partea mai grea. Cum îi fac să le înghită?! ►Cum
recunoști un ardelean în parcul de distracții? Mănâncă vată pe băț cu brișca! ►Nu
vorbiți niciodată cu gura plină! E lipsă de respect. Nu vorbiți nici dacă aveți
capul gol! E și mai rău! ►Tată, de unde vin copiii? Fiule, copiii
vin din locul de unde toată lumea-i bagă pe politicieni! ►Un turist
întreabă: ,,- Nu vă supărați, cum pot să ajung mai repede la gară?” ,,-Luați-o la fugă!” ►Soția către soț:
,,- Ce mi-ai face dacă te-aș înșela?”
Soțul: ,,- Te-aș face celebră ca Elodia!”
*
Apel. Facem apel insistent
către toți enoriașii parohiei noastre să binevoiască să-și facă ordine și
curățenie la cimitir. Mormintele trebuie curățate și săpate. Pe ele e frumos ca
să plantați flori. În jurul mormintelor vă rog să tăiați mărăcinii și
buruienile, să îndepărtați vasele și alte obiecte. Nu aruncați resturile și
gunoiul din cimitir la poarta acestuia. E jalnic să vezi mormanul de gunoaie la
poarta cimitirului. E cartea de vizită a satului.
*
Anunțuri. A)Primim înscrieri pentru
făclii de Sf. Paști. Făcliile mici costă 20 lei/buc., iar cele mari 30 lei/buc. Plata se face la primirea făcliei sau după aceea,
dar nu înainte; B) Primim înscrieri pentru icoane cu diferite sărbători și
sfinți;
*
Aberații
legislative. Am
aflat cu stupoare de o reglementare legislativă aberantă. Dacă ai un teren
declarat la APIA ca fiind cultivat cu cereale și vrei să-l lași nefolosit sau
pentru pășune e foarte bine. Primești chiar o subvenție mai mare. Dacă un teren
cu pășune vrei să-l lucrezi și să cultivi ceva pe el, terenul respectiv ți se
taie de la subvenție, iar subvenția pentru celelalte terenuri cu care ești înregistrat
ți se diminuează, ca ,,amendă” pentru obrăznicia de a fi redat agriculturii o
palmă de loc. Ne mai mirăm de ce avem în magazine și în piețe produse
alimentare din toate colțurile lumii
aduse pe bani grei, iar pământul românesc e condamnat să rămână în
paragină! Felicitări legislatorilor!
*
Spovediri. Împărtășiri.
În zilele
stabilite și nu numai am spovedit și împărtășit 24+32+4=60 enoriași.
*
Înmormântări. În ziua de 17 Martie am
oficiat slujba înmormântării pentru Gârbovan
Aurica(77 ani)
din Bârda, în ziua de 19 Mart. pentru Carabaș Gheorghe(49 ani) din Malovăț, în ziua de 25 Mart. pentru Sfetcu Dumitru(Bebe)(83 ani) din Bârda, iar în ziua de 31 Mart. pentru Anghel Domnica(92 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i
ierte!
*
Program. În cursul lunii Aprilie
avem următorul program de slujbe: 3
Apr.(Bârda-Malovăț);
4 Apr.(Bârda); 10 Apr.(Malovăț-Bârda); 11 Apr.(Malovăț);
17 Apr. (Malovăț-Bârda); 18 Apr.(Bârda); 23
Apr.(slujbă la
Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 24 Apr.(Malovăț-Bârda); 25 Apr.(Pomeniri la Bârda, la ora 8.00; slujbă la Malovăț);
26 Apr.(Bârda, denie la ora 17); 27 Apr.(Malovăț, denie la ora 17); 28 Apr.(Bârda, spovedit și împărtășit, la biserică și în sat,
dimineața; denie la ora 17); 29
Apr.(Malovăț,
slujbă dimineața; denie la ora 17); 30
Apr.(Malovăț,
spovedit și împărtășit adulții, la biserică și în sat, dimineața; denie la ora
21.00; Bârda, denie la ora 19). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86,
ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
În
cazul în care vor veni noi reglementări privind slujbele din această perioadă,
vi le vom comunica la timpul potrivit. Sfintele Paști cu sănătate, pace și
bucurii să vă ajute Dumnezeu să le petreceți!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu