TUDOR ARGHEZI - Cântec mut

 

Cântec mut

 

~*~

 

La patul vecinului meu

A venit az-noapte Dumnezeu,

Cu toiag, cu îngeri și sfinți,

Erau așa de fierbinți,

Că se făcuse în spital

Cald ca subt un șal.

Ei au cântat din buciume și strune,

Câte o rugăciune,

Și au binecuvântat

Lângă doftori și lângă pat.

Doi îngeri au adus o carte

Cu copcile sparte,

Doi o icoană,

Doi o cârjă, doi o coroană.

Diaconii-n stihare

Veneau de sus, din depărtare,

Cădind pe călcâie

Cu fum de smirnă și tămâie.

Lumânări de ceară

Se încrucișară.

Scara din cereasca-mpărăție

Scobora în infirmerie,

Pe trepte de cleștar,

Peste patul lui de tâlhar.

Cei de față vorbeau pe dește

Cu el, și bisericește.

În tindă,

Creșteau plopi de oglindă

Și o lună cât o cobză de argint.

L-am auzit șoptind.

Și toată noaptea a vorbit cu ei

Și cu icoana Dumneaei

A de-a pururea Fecioare,

De Dumnezeu Născătoare.

- „Lăsați-l: nu poate să v-asculte.

Nu vedeți? Azi are vizite multe,

Domnule grefier”.

Zăbrelele s-au îndopat cu faguri de cer

Și atârnau candele de stele

Printre ele.

Ferestrele închise

S-au acoperit cu ripide și antimise,

Și odaia cu mucegai

A mirosit toată noaptea a rai.

L-am găsit

Zgârcit.

El stă acum în pat.

Unde-i sufletul lui? Nu știu. A plecat.

 

~*~

TUDOR ARGHEZI