Ben Todică - In MEMORIAM VASILE CONDRAȘ, un erou al copilăriei.

 

In MEMORIAM VASILE CONDRAȘ, un erou al copilăriei.

 

Duminică, 12 decembrie 2021 pe o vreme geroasă și ploioasă, la cimitirul din Oravița, pe Variantă, mai în jos de părinții mei, a fost îngropat prietenul copilăriei noastre Vasile Condraș, în vârstă de 72 de ani. S-au grăbit să-l înmormânteze pentru că era un ger năpraznic și ploua cu bulgări de gheață. Ca în filme. Plângeau și pietrele după acest onest, generos, gentil, gingaș, smerit și talentat înger și geruia cumplit de crăpau pietrele de durere.

În perioada comunistă, pe care mulți se grăbesc s-o nege, generația mea, a anilor ’50-’60 a trecut printr-o perioadă liniștită în materie de violență (pe care și despre care criticii anticomuniști vorbesc și o ponegresc). Violența anilor, ’45 -’55 nu am prins-o, așa că noi, generatia mea nu avem de unde o ști pentru că a fost ținută secret tot așa cum este azi ținută secret și violența ascunsă a introducerii democrației. Violența certificată de personaje ca Snowden și Assange o demonstrează. A venit democrația și am început să ne vindem copiii pe televizoare color. „Era libertate!!!”

Generația mea și a lui Vasi Condraș, am avut șansa de a descoperi și gusta din spiritul creativ și succesul individual, șansa de a-ți încerca dreptul la a simți și de a simți viața prin propria ta conștiință și senzori, lucru care a fost luat odată cu sosirea democrației și a dominației corporatiste care îți spunea că nu trebuie să mai faci nimic decât să stai, să mănânci și bei! Monopolul l-a transformat pe Vasi într-un cerșetor european. Adică, din erou al unei societăți, dintr-o dată i se ia dreptul, cum de fapt este luat întregii mase de tineri, a tuturor noile țări democratice prin globalizare în care jumătate din planetă se închină doar unei mâini de eroi creați, fabricați și promovați de societatea corporatist-comunistă.

Ni se aruncă mereu în ochi lozinca perioadei comuniste cenușii de cei care doresc să servească noua propagandă, acțiune care ascunde dreptul de a întreba ce s-a întâmplat cu drepturile și realizările acelei perioade. O națiune ce a trăit și a muncit degeaba. Unde sunt realizările ei? Unde sunt resursele intelectuale? Unde sunt resursele minerale, materiale? Unde sunt resursele economice?

Eu țin minte că și credința în Dumnezeu era mai reală. Toți ne rugam în particular, toți frecventam bisericile, toți am fost botezați, cununați și celelalte credințe erau libere. Secretarul nostru de partid era căsătorit cu o pocăită și chiar directorul exploatării miniere era penticostal. Chiar și marea majoritate a membrilor de partid cu cele mai înalte funcții se rugau și atunci vă întreb: cum vă permiteți să spuneți că nu am fost și că nu suntem creștini? Că nu am existat, că nu am realizat nimic. Asta, ca să nu vă punem întrebarea: ce-ați făcut cu realizările țării, unde le-ați vândut? Ce fel de eroi sunteți domnilor guvernanți, ce fel de erou sunteți domnule președinte de ați fugit repede la Tramp și i-ați oferit contribuția militară de chiar Tramp a rămas perplex. „Dă-i și lui o șapcă!” El bătea toaca pentru țările bogate, nu pentru o mână de români sărmani, cu a cărui contribuție NATO își alimentează doar un bombardier, în timp ce românii încearcă a se dumiri de viitorul pe care îl oferiți. Nu comunismul v-a făcut profesor de fizică și primar? Vasile Condraș era din Sighișoara, a studiat ceramica și muzica gratuit ca și dumneavoastră sub comunism și a adus mult mai multă bucurie generațiilor noastre decât „excelența voastră”.

Joi către vineri, 10 decembrie 2021 a plecat dintre noi, (cică ar fi făcut aprindere de plămâni fiind răcit de la aerul condiționat, m-a informat Tică anunțat de directorul Școlii Generale din Ciudanovița, domnul Mugurel,) că cel ce a fost eroul anilor copilăriei noastre din Ciudanovița și Oravița a decedat acasă în patul lui de frig. Chitaristul și solistul a mai multor trupe sindicale ale orașului și exploatării miniere Banat. Am cântat cu el 7 ani, declară Tică.

Pentru noi, el a fost Hendrixul nostru de cum a sosit în Șantierul Uraniului în 1974 cu trupa „Amicii” adusă din Timișoara de inginerul Iulian Topală: Șteffi la bass, Rică la tobe iar Vasile Condraș solo și armonie. Vasi, cum îi spuneam, a fost un autentic talent, a avut un caracter de o bunătate rară, calități care l-au ajutat să facă o trupă a noastră, a minerilor cu care să ne mândrim. S-a îndrăgostit de locuri, s-a căsătorit aici și a întemeiat o familie cu Neli din a căror căsătorie a rezultat un fiu, Gabi. Prieten, suflet în Duh și un profesor integru, demn de tot respectul. A pregătit noi tineri în arta instrumentului și a inspirat, a organizat reuniuni tinerești și baluri cu diferite ocazii. A fost un exemplu și nu a lipsit niciodată de la toate evenimentele comunității noastre. Ne adunam tineretul în sala cinematografului 7 Noiembrie din Ciudanovița, luam amplificatorul din cabina de proiecție și îl plantam cu chitara în mâna unde concerta singur piesele lui Jimi Hendrix până după miezul nopții cu ușile închise.

Ion Petru a învățat de la el să cânte la chitară, iar mai tarziu a devenit cu mândrie membru în noua trupă a sa împreună cu Mircea Cota la tobe, Bolobrete la trompetă, Nelu Dianu bass, Mihai Ricu orgă, Zgriptu saxafon, Magdaș acordeon, Trăilă Costică chitară armonie și Iulian Topală saxofon, creând o trupă multiversatilă ca stiluri muzicale performând cu succes la spectacole muzicale de muzică ușoară, jazz, rock și chiar jocuri populare câmpenești și folclor.

Întreaga Oraviță a pierdut un personaj principal din viața lor. Vor muri cu toții. Întrebarea se pune: Cine e la noi acasă mare exemplu care să ne onoreze? Dacă Vasi nu a fost eroul nostru pentru a-l sărbători, tot așa nici tata, nici mama, învățătorul, nici Brâncuș nu a fost, nici Eugen Ionescu nu a fost, nici Cioran, Țutea, nici Eminescu..., sau noi îi recunoaștem și-i plângem după ce-i plâng străinii, recunoscându-le în timpul vieții meritele indubitabile?

Vouă vă este rușine de frații și chiar de părinții voștri, vă e rușine că sunteți români. Ar trebui să fiți mândri și de cei 40 și ceva de ani de comunism. Roboții vestului sunt cu 40 de ani mai săraci de experiența vieții pământului decât noi, de viața hărăzită de creator, de existență. În loc să împărtășim, noi ascundem. Democrația care vine este a unei civilizații de oameni care pretind continuu a fi orice altceva decât ei înșiși - adevărul. Omul fără conștiință nu e diferit de orice altă formă, într-o fermă a inconștienței. Binecuvântează-i, Doamne pe cei ce au strălucit! Cântă-ți micuții eroi, Țară, la fel precum adulții. Așa cum au fost, am dăinuit.

Dragă Vasile Condraș, vei rămâne profund în amintirea noastră!

 

Ben Todică

COMENTARII:

Mai saraci cu o lumina... PR

 

Dragă și îndurerate prieten Ben!

Înțeleg că nu e cazul să mă exprim așa (momentul, dureros, nu-mi permite!), dar o spun, totuși, nu înainte de a-i ura drum lin către stele regretatului dvs. prieten Vasi Condraș și extraordinar de devotatului cetățean al Ciudanoviței: monumentală erupție de durere și dragoste la plecarea unui prieten!

 Bravo, frate Ben! Nu știm să prețuim reala valoare a omului atunci când este în viață, printre noi, alături de noi, cu noi, nu putem accepta că cineva dintre noi este mai bun, mai deștept, mai talentat...

Fie-i lui Vasi amintirea eternă!

NM.

 

 

Aibe Dumnezeu sufletul lui Vasile Condras in Nemarginimea Cantecului Sau, din a carui Energie s-a hranit aici, pe Pamant! MI

 

Viata lui a fost un concert fără probe. Ce mai rămâne din ce-am fost, în limba Română-România, c-asta-i România-dreptul de a mă fi născut și cunoscut veșnicia. PRF

 

DUMNEZEU SĂ IERTE ȘI SĂ-L PRIMEASCĂ ACOLO, SUS, CU BRAȚELE DESCHISE! I&LL

 

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa fie binecuvantat! Cu prietenie, LB

Îmi pare nespus de rău de pierderea lui Vasile Am avut onoarea să-l cunosc Un om deosebit el ,și familia lui ! RS

Odihnească-se în pace! Așa este. Trebuie să ne prețuim eroii, să ne prețuim țara și neamul. Noi o putem face cel mai bine. Sunt destui străini să înjure și să ne discrediteze ... 

 DM