MIHAI EMINESCU, LUCEAFĂRUL POEZIEI
ROMÂNEȘTI!
Motto:
”...Cine s-a învățat pe lângă mama lui
să spună adevărul, cinstit rămâne până închide
ochii”.
(S.Mehedinți).
În Volume și Ediții...,
În volume și ediții, în antologii, dicționare,
analize fără de număr, oamenii de seamă ai
culturii Române, din generație în generație, au studiat și explicat
fenomenul Eminescu, fundamentând
pentru totdeauna convingerea genialității poetului nostru național.
Personalități eminente, de talie
enciclopedică, au trudit ani în șir la studiul operei eminesciene, fascinați de
frumusețea înspirației creatoare a tânărului bucovinean încă din anii ținereții
lui.
Demne de apreciat sunt ilustrele studii
făcute despre autor și poezia sa, de către personalități distinse ca de
exemplu: G.Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Ion Creția, Zoe
Dumitrescu-Bușulenga, Aurel Rusu, Ion Scurtu, Al.Piru, D. Murărașu, și mulți
altii artiști, sculptori care i-au sculptat chipul, cântăreți care i-au cântat
versul. Din biografiile contemporanilor lui Eminescu avem cele mai sigure surse
de a înțelege viața și activitatea poetului. Așa de exemplu: Titu
Maiorescu,Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Iosif Vulcan, I.L.Caragiale, B.Stef.
Delavrancea, Al.Vlahuță, Ioan Slavici, ș.a.m.d. Nu mai vorbim de cei din
generația prezentă, care încă sunt fascinați de sclipitoarea minte și
imaginație artistică, de istoric, de
filosof, de patriot și gazetar a lui Mihai Eminescu.
Născut la 15 ianuarie, 1850 în satul
Ipotești al Bucovinei, unii cercetători avură dragul a pășii cu gândul și
documentarea chiar pe urmele tânărului poet îndrăgostit nespus de mult de
Ardeal, mai ales că profesorul său Aron Pumnul, avu grijă să-i descrie
tânărului discipol și din frumusețile culturii ardelenilor.
Călători
pe urmele tânărului și apoi maturului bucovinean s-au angajat și scriitorii Gelu
Dorian, Emil Iordache, publicând cartea ”Pașii Poetului”. N.Georgescu, studiind
sub un generic deosebit de real scrie ”A doua viață a lui Eminescu”. George Marinescu
aduce un omagiu excepțional poetului prin cartea ”Suntem Români și Punctum”.
Ion Buzași –”Eminescu și Blajul”. Apoi și mai recent, scriitorul Eugen.S.
Cucerzan, un impătimit scormonitor în minele aurifere ale scrierilor eminesciene,
publică și noi dezvăluire în cartea domniei sale, ”Mihai Eminescu-Poet și Gânditor”,
fiind vorba de poezia uitată, scrisă tot la anii 1866, ”Asta vreau dragul meu”.
Am cartea aceasta și poezia aceasta pe care promit să o redau cititorilor, rămânând
ca în câteva zile să primesc aprobarea Editurii ”Grinta”, Cluj-Napoca.
Și de ce să nu fiu și eu mândru, de scrierea
antologică publicată la Editura ”Saeculum”I.O” București, 1997, cu o prefață,
note și comentarii de D.Vatamaniuc (orădean), Sfântul Pământ al Transilvaniei” antologie cuprinzând Scrierile lui
Mihai Eminescu. Studii de seamă din viața Poetului geniu, ne-a adus Constantin
Mălinaș, în edițiile revistei ”Familia
Română” scoasă la Oradea, cuprinzând pe chiar prima copertă istorica
însemnătate a acesteea: Revistă Pentru Solidaritatea Românilor De
Pretutindeni.
Și, totuși, poetul geniu a rămas simplu și
modest până la trecerea sa în veșnicie; s-a identificat cu ființa neamului său
românesc, cu aspirațiile acestuia, cu suferințele acestuia, cu bucuriile
acestuia, șlefuindu-ne o limbă literară cultă, frumoasă, dulce ca un fagure de
miere. Vulgaritatea era străină stilului său, dar acea energie, izvorâtă din dragul
și respectul pentru neamul său românesc, la făcut un energic luptător și în adevăr
de adevăr demonstrată!
S-a observat de asemenea, că toți din această lungă pleiadă a admiratorilor și iubitorilor operei eminesciene, scriitori și poeți, inclusiv cei ai prezentului , mulți și-au ales ca patron al scrierilor și inspirației lor, pe Mihai Eminescu, și se pare că efectul va fi perpetuu. El ca un adevărat Hristos al Românilor, revarsă în gândirea noastră, a generațiilor ce vin, acea înobilare a ființei și sufletului omenesc, razele binelui și ale dragostei de viață, și nu numai prin vise ale averilor nestatornice, și gloriilor efemere!
Se scriu și se vor scrie încontinuu
milioane de versuri dedicate acestui mare geniu al poeziei românești. Avem
pornită acea linie/rază luminoasă a românilor de pretutindeni, ce duce înspre
plus-infinit, înspre veșnicia viitorului poeziei românești.
”Să-l Sărbătorim zi de zi
pe Patronul Poeziei Noastre Românești, Mihai Eminescu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu