IOAN MICLAU - MIHAI EMINESCU, LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEȘTI!

 

MIHAI EMINESCU, LUCEAFĂRUL POEZIEI

                            ROMÂNEȘTI!

 

                                                                                                   Motto:

                                                                   ”...Cine s-a învățat pe lângă mama lui

                                                              să spună adevărul, cinstit rămâne până închide ochii”.

                                                                                              (S.Mehedinți).

 

 

În Volume și Ediții...,

      În volume și ediții, în antologii, dicționare, analize fără de număr, oamenii de seamă ai  culturii Române, din generație în generație, au studiat și explicat fenomenul Eminescu, fundamentând pentru totdeauna convingerea genialității poetului nostru național.

      Personalități eminente, de talie enciclopedică, au trudit ani în șir la studiul operei eminesciene, fascinați de frumusețea înspirației creatoare a tânărului bucovinean încă din anii ținereții lui.

      Demne de apreciat sunt ilustrele studii făcute despre autor și poezia sa, de către personalități distinse ca de exemplu: G.Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Ion Creția, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Aurel Rusu, Ion Scurtu, Al.Piru, D. Murărașu, și mulți altii artiști, sculptori care i-au sculptat chipul, cântăreți care i-au cântat versul. Din biografiile contemporanilor lui Eminescu avem cele mai sigure surse de a înțelege viața și activitatea poetului. Așa de exemplu: Titu Maiorescu,Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Iosif Vulcan, I.L.Caragiale, B.Stef. Delavrancea, Al.Vlahuță, Ioan Slavici, ș.a.m.d. Nu mai vorbim de cei din generația prezentă, care încă sunt fascinați de sclipitoarea minte și imaginație  artistică, de istoric, de filosof, de patriot și gazetar a lui Mihai Eminescu.

    Născut la 15 ianuarie, 1850 în satul Ipotești al Bucovinei, unii cercetători avură dragul a pășii cu gândul și documentarea chiar pe urmele tânărului poet îndrăgostit nespus de mult de Ardeal, mai ales că profesorul său Aron Pumnul, avu grijă să-i descrie tânărului discipol și din frumusețile culturii ardelenilor.

Călători pe urmele tânărului și apoi maturului bucovinean s-au angajat și scriitorii Gelu Dorian, Emil Iordache, publicând cartea ”Pașii Poetului”. N.Georgescu, studiind sub un generic deosebit de real scrie ”A doua viață a lui Eminescu”. George Marinescu aduce un omagiu excepțional poetului prin cartea ”Suntem Români și Punctum”. Ion Buzași –”Eminescu și Blajul”. Apoi și mai recent, scriitorul Eugen.S. Cucerzan, un impătimit scormonitor în minele aurifere ale scrierilor eminesciene, publică și noi dezvăluire în cartea domniei sale, ”Mihai Eminescu-Poet și Gânditor”, fiind vorba de poezia uitată, scrisă tot la anii 1866, ”Asta vreau dragul meu”. Am cartea aceasta și poezia aceasta pe care promit să o redau cititorilor, rămânând ca în câteva zile să primesc aprobarea Editurii ”Grinta”, Cluj-Napoca.

   Și de ce să nu fiu și eu mândru, de scrierea antologică publicată la Editura ”Saeculum”I.O” București, 1997, cu o prefață, note și comentarii de D.Vatamaniuc (orădean), Sfântul Pământ al Transilvaniei” antologie cuprinzând Scrierile lui Mihai Eminescu. Studii de seamă din viața Poetului geniu, ne-a adus Constantin Mălinaș, în edițiile revistei ”Familia Română” scoasă la Oradea, cuprinzând pe chiar prima copertă istorica însemnătate a acesteea: Revistă Pentru Solidaritatea Românilor De Pretutindeni.

     Și, totuși, poetul geniu a rămas simplu și modest până la trecerea sa în veșnicie; s-a identificat cu ființa neamului său românesc, cu aspirațiile acestuia, cu suferințele acestuia, cu bucuriile acestuia, șlefuindu-ne o limbă literară cultă, frumoasă, dulce ca un fagure de miere. Vulgaritatea era străină stilului său, dar acea energie, izvorâtă din dragul și respectul pentru neamul său românesc, la făcut un energic luptător și în adevăr de adevăr demonstrată!

  S-a observat de asemenea, că toți din această lungă pleiadă a admiratorilor și iubitorilor operei eminesciene,  scriitori și poeți, inclusiv cei ai prezentului ,  mulți și-au ales ca patron al scrierilor și inspirației lor,  pe Mihai Eminescu, și se pare că efectul va fi perpetuu. El ca un adevărat Hristos al Românilor, revarsă în gândirea noastră, a generațiilor ce vin, acea înobilare a ființei și sufletului omenesc, razele binelui și ale dragostei de viață, și nu numai prin vise ale averilor nestatornice, și gloriilor efemere!

    Se scriu și se vor scrie încontinuu milioane de versuri dedicate acestui mare geniu al poeziei românești. Avem pornită acea linie/rază luminoasă a românilor de pretutindeni, ce duce înspre plus-infinit, înspre veșnicia viitorului poeziei românești.

”Să-l Sărbătorim zi de zi pe Patronul Poeziei Noastre Românești, Mihai Eminescu”.