Între lume
și tine
~*~
În jocul combinatoriu
noaptea își vede proprii ochi,
arunci o portocală, o
problemă, o dilemă,
o temă de gândire,
cu sau mai multe soluții,
mirarea persistă
într-o lume
în continuă devenire,
un tampon între tine și
ceilalți.
Privești reversul
medaliei
– un dans în care se
schimbă rolul.
Un semn străbate spațiul
de la mine la tine
și te schimbă pe
dinăuntru.
Inima ta încetează să mai
bată
când semnul dispare.
Alegerile îți aparțin,
oricât de dificile
nu sunt niciodată
imposibile.
În torentul gândurilor
micșorezi ferestrele
deschise
ce-ți augmentează
realitatea
și relațiile dintre
numere,
la alegere
orice problemă
își are rezolvarea
tardivă.
Privind lucrurile de
aproape,
știi bine, singură nu
vine
nici întrebarea,
nici răspunsul,
undeva în spațiul liber
își așteaptă rândul.
Totul sau nimic?
Un gheizer țâșnește din
tine,
la înălțimi în care
se vorbește cu fulgere
un curcubeu răsare pe
cer,
un spațiu de reflecție se
deschide,
te simți infinit,
într-un tărâm al
misterelor
lumina pune lucrurile în
ordine.
" – Ecce homo!"
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
15 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu