MIHAI EMINESCU - NAȘTEREA LUI EMINESCU

 

Pentru că la 15 ianuarie aniversăm ziua de naștere a poetului nepereche al limbii române, Mihai Eminescu, citiți o poezie omagiu a altui moldovean (basarabean) prin naștere, Adrian Păunescu!

 

NAȘTEREA LUI EMINESCU

 

 

~*~

 

Ciudată  noapte simt că  o să  fie

și-o să trăznească în dictionar,

la noapte, în Moldova mijlocie,

se naște Eminescul nostru iar.

 

A fost sortit să vină-n cea mai dulce

și-n cea mai sfâșiată dintre țări,

pleca-vor toți ai zilei să se culce

și-l vor primi strămoșii lui călări.

 

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,

pământul nostru suferă adânc,

la Ipoteşti se naşte Eminescu ...

și-n toată România mame plâng.

 

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,

se naște steaua celor ce-au tăcut,

îngenunchez, în fața ta, Moldovă,

şi mâna mult lovită ți-o sărut.

 

De-atâtea ori, în vremuri, sfâșiată

ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,

dar EMINESCU ce se naște, iată,

în Doina lui, o să cuprindă tot.

 

Ciudată noapte, noaptea noastră mare,

o noapte cum a fost la început,

şi de la Cernauți şi pân’ la Mare,

pâraiele se-aud plângând în Prut.

 

În el tresare trist Moldova toată,

toți frații-nstrăinați se regăsesc,

în el o inimă va şti să bată

acum şi veșnic, dorul românesc.

 

În Voroneț s-a răsculat albastrul,

ca dintr-un cer fremătător de frați,

la noapte-n țară va urca un astru,

se naşte El, Români, vă închinați!

 

~*~

 

[15.01, 15:47] MISA: .

,,...Eminescu citise mult la 20 de ani și nu numai își făcuse reputație literară, ci știa totodată multă carte și judeca cu capul lui... avea cunoștințe despre literatura tuturor popoarelor, istorie universală și română îndeosebi, filozofia tuturor timpurilor și limbi clasice și cea română...

Crescuse în Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la București și în mijlocul poporului român, citise cronicarii și multe cărți bisericești, cunoștea literatura română și toate faptele ei...

Nu am cunoscut un om  stăpânit ca dânsul de gândul unității naționale...

Eu voi fi fost atunci pentru dânsul un interesant obiect de studiu, dar el pentru mine era un nesecat izvor de știință...

Eu crescusem în biserică, însă el cunoștea la 20 de ani nu numai învățăturile cuprinse în Evanghelii, ci și pe ale lui Platon, pe ale lui Confucius, Zoroastru și Buddha și PUNEA RELIGIOZITATEA MAI PRESUS DE TOATE......Citea pe Kant, Schopenhauer, Spinoza și Fichte... La Viena citea nu numai în limba germană, dar și traducerea filozofilor în franceză... e mai presus de toată îndoiala ca omul adevarat e așa cum el însuși vrea să fie și că, răpusă de nevoi firea se strica sau se falsifica, așa cum s-a întâmplat si cu Mihai Eminescu... el a fost schimbat de grele nevoi, cu care a avut să  lupte în scurta lui viață...

Om de o rară disciplină intelectuală, el ținea să fie disciplinat și în practica vieții lui, se ferea de excese... El fuma  puțin... băutor nu a fost.

În ce privește viața sexuală era de o sobrietate extraordinară. El nu vorbea despre femei decât  având în vedere partea ideală a ființei lor... nu trăia prin sine și pentru sine. Trebuințele, suferințele și durerile, întocmai ca și mulțumirile lui individuale erau pentru dânsul lucruri  nebăgate în seamă...

Flamand, zdrentuit, lipsit de adăpost, era, același om senin și veșnic voios pe care-l ating numai mizeriile mai mici ale altora. Eminescu nu era în stare să mintă... și-i spunea omului adevarul verde în față. Vorba lui era vorba și angajamentul luat de dansul era sfânt...nu uita niciodată să-și facă datoria...

În mijlocul societății în care i-a fost dat să-și petreacă viața un asemenea om nu putea să-și facă carieră...

Pe acest om ajuns la desăvârșire l-am pierdut într-însul și convingerea mea e, că din vina noastră, l-am pierdut... să ni-l amintim în fiecare lupta pentru biruința binelui în care el a sângerat..."

AMINTIRI... 1942

ION SLAVICI

 



[15.01, 15:47] MISA: Știai că Eminescu a scris cea mai frumoasă rugăciune ?

 

~*~

Noi ce din mila Sfântului

Facem umbrã pãmântului,

Rugãndu-ne'ndurãrilor,

Luceafãrului mãrilor.

Ascultã-a nostre plângeri,

Regina peste îngeri;

Din neguri te aratã,

Luminã dulce, clarã,

O, Maicã Preacuratã

Si pururea Fecioarã, Marie!

Crãiasã alegându-te,

Îngenunchem rugându-te:

Înaltã-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie.

Fii scut de întãrire

Si zid de mântuire.

Privirea-ti adoratã

Asuprã-ne coboarã,

O, Maicã Preacuratã

Si pururea fecioarã, Marie!

 

~*~

MIHAI EMINESCU

Această Rugăciune a fost recitată în limba româna de către Papa Ioan Paul al II-lea la Vatican .

 

 

Sursa: Prof. VALENTINA LUPU