"Modalitatea lui Krishnamurti de a rămâne calm în orice situație."

 

Mirabilys Mirabilys

 

"Modalitatea lui Krishnamurti de a rămâne calm în orice situație.

„Filozoful Krishnamurti (cunoscut și ca mare învațător spiritual) a întrebat auditoriul la una dintre conferințele pe care le-a ținut spre sfârșitul vieții sale: “stiți care este secretul meu?”.

Oamenii îl ascultau cu întreaga atenție, căci un învațător de talia lui Krishnamurti trebuia să aibă un secret extraordinar, care-l adusese la atât de mare întelepciune.

    “Pe mine nu mă deranjează nimic din ce mi se întâmplă; acesta-i secretul”, a spus filozoful.

     Dar, haideți să vedem “cum se poate să nu te deranjeze nimic din ce ți se întâmplă” și ce implicații are “absența deranjului”, ca și “prezența” lui sub forma protestului, iritării, supărării, deprimării, furiei, fricii etc.?

     A fi deranjat – indiferent prin ce stare interioară – înseamnă a te opune curentului vieții și aceasta se întâmplă pentru că privești evenimentele și lumea prin ochelari prea strâmți. Ocazia de a te simți “deranjat” se ivește tot timpul; la fiecare pas se poate să fii din cale afară de deranjat. În trafic te poți simți enervat din cale afară. Pe stradă te pot deranja gunoaiele, hârtiile aruncate, oamenii îmbrăcați prost, fețele lor triste, aerul poluat, autobuzul care întârzie, vecinul, administratorul, șeful, colegul de birou și tot așa. Provocarea la „deranj” poate apărea de oriunde; pâna si pe un câmp pustiu te poate enerva pustiul însuși, vântul sau arșița.

     Intrebarea este: dacă te lași deranjat de lucruri atât de mărunte, ce faci când te părăsește partenerul de viață, când dai faliment sau ceva important pentru viața ta iese invers decât ai sperat? „A nu te lăsa deranjat” nu este posibil fără a decide că poți să accepți lumea, viața, condițiile experienței umane și tot ce se întâmplă. Dacă vei fi deranjat de un lucru cât de mărunt astăzi, mâine vor fi două lucruri mărunte care te vor agasa. Și apoi vor fi trei, pâna când tot ce se întâmplă, fie si ceea ce majoritatea oamenilor ar considera o binecuvântare, va deveni pricină de deranj. Te vor enerva toate. Te vor deprima. Te vor înfuria.

Vei vedea de jur împrejur doar ce te scoate din sărite, ori ceea ce merge prost. Vei atrage in câmpul tău interior doar ceea ce-ți displace profund și astfel viața îti va confirma că universul este ceea ce vezi. Si acum, cine să te contrazică? Cine să-ti spună că viața-i frumoasă, că există și o parte pe care nu o vezi, atâta vreme cât mintea ți-e împresurată cu imagini și percepții, dar și cu realitați care îți confirma viziunea?

     A ajunge in stadiul în care „nimic nu te deranjează” nu este posibil printr-un salt simplu, de tipul „nu mai vreau să mă deranjeze ceva”! Acesta este un exercițiu spiritual de mare putere si profunzime, care trebuie exersat zi de zi, în toate împrejurările vieții.

     A nu fi deranjat, înseamnă „a accepta” în întregime ceea ce vine, ceea ce este chiar acum. Dar „acceptarea” aceasta presupune transpirație spirituală. Înseamnă a înțelege că-n spatele tuturor întâmplărilor poate fi un sens pe care nu-l vezi cu mintea și nu-l poți înțelege cu logica.

     Acceptarea nu se poate face prin forță. Ea începe de la o decizie, aceea de „a accepta” orice se întamplă și a face exercițiul acesta în toate întâmplările vieții. A venit un tsunami peste tine și ți-a măturat fericirea. Dacă nu ai în spate un exercițiu spiritual de acceptare a lucrurilor neplăcute, dar mărunte, tsunami-ul „vieții” te pune la pământ. A nu fi deranjat nu presupune a simți o ură atroce sau o iritare fierbinte pe care nu o exprimi din politețe (cum se întâmplă atât de des). Numai puterea reala a Vieții, puterea interioară reală te ajută să rămâi senin în mijlocul furtunii și să simți că prezența furtunii sau a soarelui – după caz – nu este un accident.”"

 

Karmapa

"Then in terms of the nature of mind, the true nature of mind, I don’t know what I could say about that. It’s just there. Usually we think of the true nature of mind as something really high, and although I haven’t done a lot of practice in relation to the true nature of mind, if I speak from my own experience of this, I could say that eventually we will return to what we were bored with in the beginning and discover that was it.

 

So we start off by thinking that what we have right now is too simple, too ordinary. The true nature of mind must be something special, something high, something prettier than what we have now. And what we have now doesn’t really satisfy our desires, it’s not very attractive to us, but if you put some serious effort into your practice, then eventually I think that recognizing the true nature of mind means returning to that place where you started with——your boring unattractive, not new, not high, mental state——and actually recognize that it has been what you’re looking for.

 

Recognizing the true nature of mind isn’t a case of getting something new, it’s a case of recognizing what is old in some ways, what has been with you this whole time and recognizing that it is nothing other than that. So it’s not like getting some new possession. Maybe there has been a past model of the iPhone, and we wait for the next model to come out. There has been iPhone 3, now there is iPhone 4, and we are all waiting for iPhone 5 to come. We are all waiting with great hope for the iPhone 5, but I think the practice of working with the true nature of mind is one of recognizing what our current iPhone can do, appreciating the iPhone that we have now.

 

Not only that, but learning how to use the iPhone that we have now. Sometimes we don’t take the time to learn how to use the iPhone, and then because of our lack of knowledge of how to use it, we think that it is boring, we think that it is unattractive, and we wait for the next iPhone to come out. We think that would be much better. So if we approach the nature of mind with an attitude that thinks it has to be something new, it has to be something high, it has to be something that’s prettier than what’s going on now, then maybe, just maybe, that’s a mistake.

 

When we talk about the true nature of mind, when we say “nature,” it means the actual state, the actual situation that the mind is in. It’s simply a matter of recognizing what is there, what is actually there. So sometimes what is tricky for us to understand is that the reason we have not recognized the true nature of our mind is not because it is too profound, or too difficult. It is because it is too simple or too easy. The masters of meditation of the past say that we fail to recognize the true nature of mind because it is so simple that we fail to trust it.

 

So the true nature of mind is simply what we are right now, it is our uncontrived natural state. Since we are in such a habit of living our lives in contrived states, and states where we are always adding concepts onto things, it’s difficult for us to return to the way we naturally are."

 

Gyalwang Karmapa teaching on the Nature of Mind, 2011.

Calligraphy 'Awakening from Slumber' by Karmapa.

 

„Atunci, în ceea ce privește natura minții, adevărata natură a minții, nu știu ce aș putea spune despre asta. Este doar acolo. De obicei ne gândim la adevărata natură a minții ca la ceva cu adevărat înalt și, deși nu am Nu am făcut multă practică în legătură cu adevărata natură a minții, dacă vorbesc din propria mea experiență despre asta, aș putea spune că în cele din urmă ne vom întoarce la ceea ce ne-am plictisit la început și vom descoperi că asta a fost.

 

Așa că începem prin a ne gândi că ceea ce avem acum este prea simplu, prea obișnuit. Adevărata natură a minții trebuie să fie ceva special, ceva înalt, ceva mai frumos decât ceea ce avem acum. Și ceea ce avem acum nu ne satisface cu adevărat dorințele, nu ne este foarte atractiv, dar dacă depui un efort serios în practica ta, atunci în cele din urmă cred că a recunoaște adevărata natură a minții înseamnă să te întorci în acel loc de unde ai început. cu——starea ta mentală plictisitoare, neatrăgătoare, nu nouă, nu înaltă——și recunoașteți de fapt că a fost ceea ce căutați.

 

Recunoașterea adevăratei naturi a minții nu este un caz de a obține ceva nou, este un caz de a recunoaște ceea ce este vechi în anumite privințe, ceea ce a fost cu tine în tot acest timp și de a recunoaște că nu este altceva decât asta. Deci nu este ca și cum ai obține o nouă posesie. Poate că a existat un model trecut de iPhone și așteptăm să iasă următorul model. A existat iPhone 3, acum există iPhone 4 și așteptăm cu toții să vină iPhone 5. Toți așteptăm cu mare speranță iPhone 5, dar cred că practica de a lucra cu adevărata natură a minții este una de a recunoaște ceea ce poate face iPhone-ul nostru actual, apreciind iPhone-ul pe care îl avem acum.

 

Nu numai asta, ci și să învățăm cum să folosim iPhone-ul pe care îl avem acum. Uneori nu ne facem timp să învățăm cum să folosim iPhone-ul și apoi, din cauza lipsei noastre de cunoștințe despre cum să-l folosim, credem că este plictisitor, credem că este neatractiv și așteptăm următorul iPhone să iasă. Credem că ar fi mult mai bine. Deci, dacă abordăm natura minții cu o atitudine care crede că trebuie să fie ceva nou, trebuie să fie ceva înalt, trebuie să fie ceva mai frumos decât ceea ce se întâmplă acum, atunci poate, doar poate, asta este o greșeală.

 

Când vorbim despre adevărata natură a minții, când spunem „natură”, înseamnă starea actuală, situația reală în care se află mintea. Este pur și simplu o chestiune de a recunoaște ce este acolo, ce este de fapt acolo. Deci, uneori, ceea ce ne este dificil să înțelegem este că motivul pentru care nu am recunoscut adevărata natură a minții noastre nu este pentru că este prea profundă sau prea dificilă. Se datorează faptului că este prea simplu sau prea ușor. Maeștrii meditației din trecut spun că nu reușim să recunoaștem adevărata natură a minții pentru că este atât de simplă încât nu avem încredere în ea.

 

Deci, adevărata natură a minții este pur și simplu ceea ce suntem acum, este starea noastră naturală neconcepută. Deoarece avem un astfel de obicei de a ne trăi viața în stări artificiale și stări în care adăugăm mereu concepte asupra lucrurilor, este dificil pentru noi să ne întoarcem la felul în care suntem în mod natural.”

 

Predarea Gyalwang Karmapa despre natura minții, 2011.

Caligrafie „Trezirea din somn” de Karmapa.

 

Sursa: RADU GABRIELA