Mircea Dorin Istrate - PIERITOAREA CALE

 

PIERITOAREA  CALE

 

 

~*~

 

Ne-am înrăit și nu mai colindăm

De-acum la porți de suflete deschise,

Vrem ca  pământu-ntreg să îl luăm,

Ne fie colț de raiuri necuprinse.

 

Ne-am întinat cel suflet că nu-i dăm

Nălțări în urma faptelor plăcute,

Ne îndulcesc păcate și trădăm

Adesea jurămintele făcute.

 

S-a stins în mulți scânteia de divin,

Li-i  sufletul pustiu  și întristat,

Uitat-au preasmeritul de creștin

Și  ruga arzătoare, de iertat,

 

Ce-a milă plânsă în jertfelnicie,

Ce-a faptă bună pe a vieții drum,

Nu li-i în gând și-n faptă ca să fie

Exemple bune, nu visări de fum.

**

Nu mai primițica-n ani colindători

Cu inimi larg deschise ca-nnainte,

Păcatelor  pe veci sunteți datori,

Cu ele se-ndulcește-a voastră minte.

 

Aveți dar grijă, cum vă trec azi anii,

Mult prea ușor și nu-s de-ntors n-apoi,

În clipa cea din urmă n-ajung banii

Să cumpărați iertări, că fi-ve-ți goi.

 

~*~

31.12.2021

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

 

 

TÎRGUIND  ILUZII

Motto:Dă-mi Doamne-o clipă din  a Ta vecie,

Să-mi fac din ea a mea, împărăție.

 

 

~*~

 

Cum aș mai face Doamne, de-aș putea,

Greșelile din tinerețea mea,

Dar  fii pe pace, n-o să-mi pară rău

Că nu mă lași o clipă-n locul Tău

Să fac eu lumea cum îmi place mie,

Cu viață lungă-n ce-a copilărie,

Și-apoi o tinerețe veșnicită

Ne sature cât fi-va fericită.

 

E bine și așa, cum e acum,

Cu mersul ei pe neștiutul drum,

Cu poticneli, regrete și speranțe,

Cu vise legănate-n alte brațe,

Cu lacrimi de durere și tristețe,

Să simtă al nost suflet și să-nvețe

Ce să aleagă pentru viitor,

Ca nimămui rămână el, dator.

 

Dar de mi-i da, așa, cu împrumut,

O clipă doar din ceea ce-am pierdut,

Și mi-i lăsa să fac ce-mi place mie,

Apoi să știi, mi-i pierde pe vecie

Că eu n-apoi n-am să mai vin nici mort

De mi-i promite că mi-i da Tu tot:

Pământ, averi, putere, bunăstare,

Și ce-oi vroii din lumea asta mare.

**

Nimic din toate nu-s, cât un sărut,

O strânsă-mbrățișare de demult,

De când eram cu-n mugurel de fată

Înnamorați, în lumea cea uitată.

***

Hai!,  dai Mărite timpul Tău de-o clipă,

(Cât o bătaie fie de aripă)

Că eu ți-oi da  întreaga mea viață,

Cu anii mei toți înșirați pe ață.

N-o fi păcat, că nimeni n-o să știe

Că ai pierdut o clipă, din vecie.

 

~*~

01.01.2022

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

 

 

ANII  NOȘTRI

Motto: Îmi stă mereu în lacrima ce doare,

Tristețea clipei celei care moare.

 

 

~*~

 

Nimic nu trec mai repede ca anii,

Când se tocesc întocmai ca și banii,

Nemaiavând valore nici un pic,

Pe lumea asta  fiindu-mi un.... nimic.

*

Îi tot aduni și te mândrești cu ei

În tinerețea plină de scântei,

Apoi o lași mai moale și îmi taci,

Ca-n urma ta rămâie doar ce-mi faci.

 

Iar  cînd la bătrînețe tu-mi ajungi

Se-ncetinesc, și-ți pare că-s prea lungi,

Și-abia aștepți cea ziuă să îți treacă

Să vină alta, treaba să și-o facă.

 

La urmă chiar de tot, nici că-ți mai pasă

Că mâine vine clipa ce te lasă

Să-ți dai și tu obșteasca ta suflare,

Și să te stingi, sfrijită lumânare.

*

Atât e timpul nostru, o clipită

Din veșnicita lumii risipită

În viața trecătoare ce-o trăim,

Ca să-i gustăm ce are, s-o simțim.

 

Și-apoi, din astă lume când ne-om duce,

Când sufletul la ceruri stă să urce,

Pe-obraz s-o scurge-o  lacrimă ce doare,

Ea find tristețea clipei, care moare.

 

~*~

03.01.2022

Mircea Dorin Istrate