Război
în Ucraina sau o nouă Ialta ?
Petru
Romoşan
05
Ianuarie 2022
Relaţiile politice şi diplomatice ale
Rusiei cu SUA şi NATO au ajuns, dacă nu neapărat într-un punct mort, fără
întoarcere, atunci cu siguranţă într-unul foarte complicat, foarte periculos.
Anunţatele negocieri de la Geneva din 10 ianuarie 2022 n-au cum să ducă la un
rezultat pozitiv, mulţumitor pentru toată lumea, într-atât sunt de maximaliste
cererile ruşilor.
Va fi până la urmă război în Ucraina ? Vom
asista la o adevărată invazie rusă cu prima staţie Kievul ? Sau Rusia va ataca
de la distanţă, „chirurgical”, în locuri nevralgice, folosind arme de ultimul
răcnet ? Din punctul de vedere al Rusiei, singura alternativă la un război
pentru Ucraina nu poate fi decât o nouă Ialta. Ruşii au cerut restabilirea
statu quo-ului din 1997 în Europa de Est. În 1997, România nu era membră
N.A.T.O., fusese refuzată la Madrid tocmai pentru a nu enerva Ursul. În 1997,
la Madrid au fost invitate să adere la N.A.T.O. Ungaria, Republica cehă şi
Polonia, care aveau să devină membre în 1999.
În cele două cereri din 17 decembrie 2021
către S.U.A. şi N.A.T.O, Moscova pretinde retragerea tuturor instalaţiilor
militare ale N.A.T.O. din ţările Europei de Est plasate acolo după 1997.
„Pentru mass-media de la Kiev, cererile ruseşti reprezintă pur şi simplu o nouă
Ialta în care Ucraina ar putea să plătească oalele sparte” [1].
O ofensivă militară de amploare a Rusiei
în Ucraina va duce inevitabil la dispariţia Ucrainei, cel puţin aşa cum o ştim
astăzi. Poate însemna şi întoarcerea unor provincii româneşti la ţara-mamă
(Bucovina de Nord, Transcarpatia sau Maramureşul istoric, Bugeacul şi Odesa ?),
încorporate azi în Ucraina postsovietică, asamblată la origini de Lenin, Stalin
şi Hruşciov. Un asemenea conflict poate declanşa şi revenirea Basarabiei la
România, şi deci în UE, inclusiv Transnistria. Pentru că S.U.A. şi N.A.T.O. vor
fi obligate să se implice decisiv.
Şi chiar dacă o invazie în Ucraina va duce
la o victorie militară uşoară pentru Rusia, Rusia va suferi o „înfrângere”
politică, diplomatică şi economică de proporţii şi pe termen lung. Sancţiunile
economice ale S.U.A. şi U.E., artileria mediatică occidentală ar scoate Rusia
din concertul naţiunilor şi ar trimite-o lângă Iran şi Coreea de Nord. Un
război în Ucraina nu are deci cum să fie prima opţiune pentru Rusia.
Dar nici în cazul unei noi Ialte
pretenţiile ruse nu vor putea fi onorate decât, eventual, printr-o mare
târguială globală. Pentru că, fără contrapartide consistente, S.U.A. şi-ar
pierde faţa în interior (urmează alegerile de mid-term, foarte delicate pentru
democraţii lui Joe Biden) şi în relaţiile cu partenerii săi. Ar trebui să-şi
renege propria politică, cea de extindere spre est, a N.A.T.O. în principal,
din ultimii 25 de ani.
Negocierile de la Geneva care încep la 10
ianuarie apar mai degrabă ca o tragere de timp care să permită căutarea unor
soluţii convenabile. Marja de manevră a lui Vladimir Putin şi a politicului de
la Moscova arată aproape de epuizare. Ministrul de Război, generalul de armată
Serghei Şoigu, şi şeful statului-major general al Forţelor Armate ale
Federaţiei Ruse, generalul Valeri Gherasimov, viceministru al Apărării, pot fi
văzuţi tot mai des în fotografiile oficiale alături de Vladimir Putin. Ceea ce
înseamnă că armata rusă este din ce în ce mai grăbită să intre în prima linie a
deciziilor. De altfel, Vladimir Putin a spus-o limpede : „Suntem în pragul
casei noastre, nu mai avem unde să ne retragem” (la reuniunea anuală a
Consiliului Ministerului Apărării, la Moscova).
Rusia este pregătită atât economic, cât şi
militar pentru o confruntare majoră cu SUA. În ultima sa convorbire cu Joe
Biden, din 30 decembrie 2021, Vladimir Putin a avertizat că noi sancţiuni
împotriva Rusiei înseamnă ruperea relaţiilor bilaterale. Producţia industrială
a Rusiei ar atinge acum 30 % din P.I.B., iar majoritatea uzinelor sunt noi,
recent utilate. Lipseşte însă grav mâna de lucru calificată, pe care ruşii
încearcă să o suplinească în imediat prin naturalizarea accelerată a
bieloruşilor şi a ucrainenilor. În schimb, Ucraina s-a dezindustrializat
catastrofal în ultimii ani. Iar armata rusă, cu deja faimoasele ei arme
hipersonice şi cu echipamentele de apărare ultraperformante, depăşeşte de
departe înzestrarea de altădată a Uniunii Sovietice (vezi şi Xavier Moreau,
analist militar francez instalat la Moscova[2].
La rândul ei, S.U.A., spre deosebire de
Europa de Vest, lovită de criza energiei şi de inflaţie, se găseşte într-o
foarte puternică revenire economică. Procesul de reindustrializare şi
retragerea treptată din China sunt în curs. O probabilă cădere a Burselor nu e azi
anticipată înainte de septembrie 2022.
Românii, în general, nu-şi doresc un
conflict în Ucraina vecină. Cei mai interesaţi de o posibilă confruntare
Rusia-N.A.T.O. sunt ucrainenii, polonezii şi balticii. Deşi războiul nu e de
dorit niciodată şi în nici o circumstaţă, paradoxal, România ar avea mai mult
de câştigat dintr-o aventură militară rusă în Ucraina decât dintr-o prea bună
înţelegere dintre S.U.A. şi Rusia. Există riscul ca România să fie încă o dată
sacrificată, aşa cum s-a întâmplat după 1945. Din păcate, cei care ar trebui să
gândească, să cântărească toate aceste ipoteze la Bucureşti par depăşiţi de
situaţie. La fel ca noii lor prieteni de la Kiev (Nicolae Ciucă a semnat un
tratat de asistenţă tehnico-militară cu omologul său ucrainean pe când era
ministru al Apărării). Singura preocupare vizibilă, publică a politicienilor şi
„experţilor” români, în frunte cu prim-ministrul Ciucă şi cu mult prea
mediocrul nostru preşedinte, Klaus Iohannis, este împărţirea banilor din
P.N.R.R. Exaltă în declaraţii, cu ochii cât cepele, venirea altor miliarde de
euro în ianuarie 2022. Şi cam atât.
S.U.A. au anunţat că-şi vor informa
partenerii şi că-i vor face părtaşi la decizii. Marea Britanie se află
întotdeauna aliniată pe poziţiile americane, în ultimii ani aleargă într-o
competiţie strânsă cu România pentru rolul de cel mai disciplinat partener.
Franţa a intrat deja în campanie elctorală, mandatul lui Emmanuel Macron se
încheie lamentabil din punctul de vedere al majorităţii francezilor, iar
preşedinţia franceză a U.E. nu-i poate fi lui Macron de mare folos. După
sondajele scurse în presă ale Ministerului de Interne, Macron e depăşit
categoric de Valérie Pécresse, candidata de centru-dreapta. Germania, cu o
majoritate fragilă, încropită din trei partide, are un nou cancelar, Olaf
Scholz (S.P.D.), care nu impresionează încă - asociat cu liberalii de dreapta
din F.D.P., patronatele germane, şi cu neomarxiştii ecologişti conduşi de
ministrul de Externe Annalena Baerbock, proamericană înfocată, cu studii la
Londra (master la London School of Economics). Rusia, în schimb, e total
susţinută de China preşedintelui Xi Jinping. Atât Rusia, cât şi China s-au
declarat de-a lungul anului 2021 mai mult decât aliate. Iar China rămâne
principalul concurent real al S.U.A.
În 2022, România riscă încă o dată să se
întâlnească faţă în faţă cu propriul destin. N-am avut niciodată o clasă
conducătoare mai slab pregătită pentru un asemenea eveniment crucial. Dar să nu
disperăm ! Să ne aducem aminte că uneori, după secole de suferinţă, am avut
noroc cu carul, cum a fost în 1918-1920.
--------------------------------------------
[1] Vu d’Ukraine. Jusqu’où iront les
exigences de la Russie envers l’OTAN.?”
-https://www.courrierinternational.com/article/vu-dukraine-jusquou-iront-les-exigences-de-la-russie-envers-lotan
- 22 decembrie 2021
[2] Bulletin no. 59 – Économie russe, vers
un nouveau Yalta ?
https://twitter.com/stratpol_site/status/1477663469235326983?ref_src=twsrc^tfw|twcamp^embeddedtimeline|twterm^profile%3Astratpol_site|twgr^eyJ0ZndfZXhwZXJpbWVudHNfY29va2llX2V4cGlyYXRpb24iOnsiYnVja2V0IjoxMjA5NjAwLCJ2ZXJzaW9uIjpudWxsfSwidGZ3X2hvcml6b25fdHdlZXRfZW1iZWRfOTU1NSI6eyJidWNrZXQiOiJodGUiLCJ2ZXJzaW9uIjpudWxsfSwidGZ3X3NwYWNlX2NhcmQiOnsiYnVja2V0Ijoib2ZmIiwidmVyc2lvbiI6bnVsbH19|twcon^timelinechrome&ref_url=https%3A%2F%2Fstratpol.com%2F
– 22 decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu