Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită
a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 470(16 – 31 Mai)
Dragii mei enoriași!
Hristos S-a-nălțat!
Gura și cuvântul. Mulți dintre cei pe care i-am spovedit mi-au spus: ,,-
N-am păcate, părinte! Doar așa, cu gura!” Prin aceasta au vrut să spună că
păcatele săvârșite ,,cu gura” sunt mici, nesemnificative, că nici nu mai este
nevoie să le menționeze.
Unul dintre darurile pe
care i le-a făcut Dumnezeu omului este și cuvântul.
Dintre toate viețuitoarele lumii, numai omul folosește acest instrument.
Celelalte scot sunete nearticulate, specifice fiecărei specii, prin care-și
exprimă nevoile și trăirile elementare: foamea, setea, groaza, reproducerea,
afecțiunea etc. Fiecare specie are câteva astfel de sunete cu care comunică.
Acestea se moștenesc prin instinct din generație în generație. Altfel spus, și
acum un milion de ani boul tot așa mugea, câinele tot așa lătra, privighetoarea
tot așa cânta și exemplele pot continua. Numai omul a fost mereu capabil de creație și progres. Pentru a
comunica între ei, oamenii au inventat sute de limbi, iar în cadrul fiecărei
limbi au inventat mii și mii de cuvinte. Limba engleză, spre exemplu, a depășit
în anii trecuți un milion de cuvinte. Cu toate acestea, fiecare limbă
inventează sau împrumută noi și noi cuvinte, care sunt absolut necesare pentru
a asigura comunicarea dintre utilizatorii limbii respective. Unele limbi apar,
altele dispar, unele sunt locale, altele internaționale. În cadrul limbilor
întâlnim numeroase dialecte.
Toate acestea se
datorează faptului că singur omul este dotat cu suflet, care se manifestă prin
rațiune, voință și sentimente, iar cuvintele sunt instrumentele prin care
lucrează rațiunea sau mintea umană. În Sfânta Scriptură întâlnim și locuri în
care ni se precizează că relația dintre Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul se
aseamănă cu cea dintre rațiune și cuvânt. Cuvântul îl caracterizează pe om, iar
limbile sunt tezaure spirituale și culturale ale fiecărui popor, care le
individualizează și le dă specificitate în concertul popoarelor. Altfel spus,
limba română îi reprezintă pe români, limba franceză pe francezi și așa mai
departe.
Prin cuvinte, prin ,,ale
gurii”, rostim și rugăciunea, și înjurătura, și blestemul, și înțelepciunea, și
dragostea, și ura. Prin cuvinte ne mângâiem și ne educăm pruncii, prin cuvinte
ne exprimăm gândurile, amintirile și proiectele, prin ele suntem în legătură cu
semenii noștri și cu Dumnezeu. Cuvintele pot fi scară la cer sau scară la iad,
ele pot să taie mai tare decât sabia, dar pot să și zidească. Cuvintele pot
declanșa războaie, dar pot încheia și pace, pot vindeca bolnavi și pot condamna
la moarte. Cu gura ne cântăm doinele și dorurile, rugăciunile și iubirile, ne
adormim copiii și ne bocim morții. Gura noastră poate deveni poartă de rai, dar
și poartă de iad. Prin ea îndemnăm, sfătuim, convingem pe ceilalți să facă
fapte bune sau păcate, judecăm pe alții și pe noi înșine. Prin cuvinte primim
învățături, ne adăpăm la izvorul înțelepciunii și al artei.
Comentariile și
exemplele ar putea continua, dar cele de mai sus socotim că sunt suficiente
pentru a ne convinge că nu este așa de simplu și așa de neînsemnat ceea ce
putem face, pozitiv sau negativ, ,,cu
gura”, ,,cu vorba”, cu cuvântul. Tocmai de aceea e nevoie să fim mult
mai responsabili de felul cum folosim gura și cuvântul. În fața lui Dumnezeu,
la judecata viitoare, vom fi judecați pentru faptele, cuvintele și gândurile
noastre. Cine are urechi de auzit să
audă!
*
Cuvinte duhovnicești. Din scrierile regretatului ierarh al Maramureșului,
Justinian Chira, selectăm câteva însemnări privind bucuria: ,,Pe lângă anotimpuri noi avem timpurile și
avem apoi zilele și nopțile. Fiecare cu frumusețea lor. Ne învârtim așa, ca
într-o carte, și deslușim numai bucurii. Exact așa ca un tată care îi
reprezintă copilului diverse mijloace de a-l distra, de a-i face bucurii. Exact
așa face Dumnezeu cu noi și-i păcat că nu suntem întotdeauna conștienți de acest
lucru, cum de altfel nici copilul nu este conștient de bucuriile pe care i le
face tatăl sau mama. El crede că așa trebuie să fie. Abia atunci când nu mai
are cine să-i facă bucurii, abia atunci începe să plângă: „Unde-i tata, unde-i
mama?” Abia după ce tata și mama s-au înstrăinat puțin!”
*
In memoriam: Arhim.
Prof. Vasile Prescure. Cu câțiva ani în urmă s-a stins cel ce
mi-a fost profesor în seminar, Vasile Prescure. Mi-a predat de-a lungul anilor
Catehismul, Dogmatica, Filozofia, Psihologia și Logica. Era originar de undeva
din părțile Făgărașilor, satul Boholț. Era necăsătorit, la vârsta de 40-45 ani.
Când îl vedeai, credeai că este întruchiparea lui Domnul Trandafir al lui
Sadoveanu. Era foarte grijuliu față de aspectul lui exterior, de haine, încălțăminte,
față, păr. Nu era vorba de eleganță, ci de o curățenie și ordine duse până la
extreme. Pantofii îi erau întotdeauna lustruiți, oglindă, hainele curate,
călcate, nu neapărat noi. Umbla proaspăt bărbierit, tuns scurt, pieptănat, cu
părul dat pe spate. Mâinile și le ținea mereu la piept, parcă la o permanentă
rugăciune. Călca grijuliu, ca o pisicuță pe un teren murdar, ferindu-se să
nu-și păteze lăbuțele. Era nelipsit de
la slujbe. Ședea în picioare tot timpul slujbei, cu capul plecat și mâinile
adunate la piept, doar din când în când își ridica privirea, când se auzea
vreun zgomot sau vreo șoaptă. Nu l-am auzit citind rugăciuni sau cântând la
strană.
La clasă își dădea
splendoarea sa. Ne dicta lecțiile, fiindcă nu aveam manuale. Notițele
sale erau judicios întocmite, pe calapodul lecțiilor model, cu multe informații
bine structurate. Era mulțumit și dădea note mari, dacă îi reproduceai textul
predat. Nu încuraja prea mult gândirea elevului, ci mai mult memoria, socotind
că suntem la vârsta acumulărilor. De îndată ce-i mai rămânea timp din ora de
curs, ori în zilele când era de serviciu pe școală, ori în cazul în care lipsea
un alt profesor și dânsul fiind liber în ora aceea venea să-l înlocuiască, ne
ținea meditații. Ne vorbea de lecturile sale, de cărțile românești și străine,
pe care le citise în ultima vreme, de articolele din revistele teologice. Avea
un fel al său de a capta atenția și-l ascultau chiar și cei mai puțin
interesați de problemele respective. În orele acelea de meditații ne cerea să-i
punem întrebări și fiecare răspuns devenea un curs, o lecție de amploare, o
revărsare a prea plinului său sufletesc și intelectual. Filozofia și istoria filozofiei
erau temele lui preferate. Niciodată, însă, nu ne-a vorbit despre marxism,
despre materialismul istoric și dialectic. Când vreunul care făcuse și liceul
îl ruga să ne facă o comparație între aceste sisteme și religie, sau, pur și
simplu, să ne vorbească despre ele, spunea șoptit, ridicând degetul arătător
spre cer: ,, - Toate la timpul potrivit! Acum încă nu a sosit vremea să vorbim
despre ele!” Peste mulți ani de la absolvirea seminarului, după 1989, l-am
întrebat de ce evita să ne vorbească despre aceste subiecte. A răspuns fără
ezitare: ,, - De frică, măi, copii! Până seara aș fi fost arestat. Credeți că
noi nu eram conștienți, că printre voi se află și turnători?”
Din meditațiile ținute de Domnul Profesor Vasile
Prescure, ,,nea Vasile”, cum îi spuneam noi, elevii, am învățat mai multă
teologie, filozofie, logică și psihologie decât în toate școlile prin care am
trecut. Când am văzut, mai târziu, cursuri de psihologie, de logică sau de
filozofie, am rămas uimit. Cât de frumoase și ușor de însușit erau domeniile
acestea sub îndrumarea profesorului meu și cât de încurcate, de savante și de
neînțeles erau în acele cursuri. Nu numai despre aceste domenii ne vorbea
Profesorul, ci despre viață, despre familie, despre dragoste. A fost ca o
binecuvântare pentru elevii seminarului, fiindcă ne-a descoperit frumusețile
Teologiei mai mult decât oricare alt profesor și ne-a făcut să iubim Preoția.
Spusele lui erau legate de faptele sale,
de viața sa, ci nu erau doar vorbe în vânt.
Domnul Prescure era de o probitate morală rară. Nu
i-ar fi putut nimeni reproșa ceva în această privință. Un coleg al meu își
făcea socotelile către sfârșitul anului: ,,Lui nea Ilie i-a dus mamița un miel
de Paști, lui Calu o dimigeană de țuică,
cu nea Nicu a vorbit unchiu-meu, directorul de la bancă, numai de nea Vasile nu
se poate apropia nimeni. La el trebuie să învăț!” Și în ultimele 2-3 luni ale
anului școlar colegul meu învăța numai la obiectele predate de Domnul Prescure.
La examenele de sfârșit de an, la aceste obiecte lua, cu chiu cu vai, notă de
trecere, iar la celelalte lua 7-8. De! Inspirația!
Domnul Profesor Prescure era zgârcit la scris.
Făcuse masteratul în Teologie, apoi, dezamăgit, întrerupsese studiile. Spunea
că nu găsea în acele forme de învățământ sâmburele Teologiei. Abia după 1989
și-a mai dat drumul în presă și a devenit unul dintre cei mai căutați autori
teologi. A avut peste o mie de elevi, care au devenit preoți. În 1978 a fost
hirotonit diacon la seminar, apoi în 1981 a fost tuns în monahism la Mânăstirea
Lainici, iar în 1984 devine arhimandrit. După pensionarea de la seminar a
devenit stareț la Mânăstirea Sadova, unde a rămas 17 ani, iar din 2010 s-a
retras la Mânăstirea Prislop. Îl cunoscuse încă din copilărie pe Părintele
Arsenie Boca, se spovedise adesea la dânsul și acum voia să fie cât mai aproape
de el. A scris și o carte despre viața și opera Sfântului Ardealului. S-a stins
în toamna târzie a lui 2015, și a fost înmormântat lângă Părintele Arsenie, așa
cum își dorise toată viața ca să-i fie cât mai aproape.
Dumnezeu să te ierte, Părinte Vasile!
*
File de jurnal – 4 aprilie 1982.
,,Luni am ajuns în București pe la prânz. Am
tras la căminul patriarhiei. Am fost la Institutul Biblic și am vorbit cu
directorul, Părintele Arhim. Valeriu Anania. Am discutat cu dânsul planul Bibliografiei Revistei ,,Biserica Ortodoxă
Română”(1874-1983). Este de părere să trec toate chestiunile (studii,
articole, reportaje, referințe) privitoare la regiunile anexate de U. R. S. S.
la istoria țărilor-mamă sub titlul ,,generalități”, fără alte mențiuni.
Părintele Anania mi-a relatat o convorbire pe
care a avut - o cu Ion Gheorghe Maurer, pe
când se afla în S. U. A., ca secretar al
Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de acolo. Părintele Anania l-a întrebat pe omul
de stat ce părere are despre cele publicate în S. U. A. cu privire la relațiile
dintre România și U. R. S. S. și mai cu seamă despre Basarabia. Ion Gheorghe
Maurer i-a spus:
,, - Părinte Anania, e bine ce scrieți! Poate ar
trebui să fiți chiar mai incisivi, fiindcă aveți poziția foarte bună, iar noi
ne putem oricând spăla liniștiți pe mâini, fără să purtăm răspunderea
condeielor Dvs.! În ceea ce privește Basarabia, convingerea mea este că aceasta a fost și este pământ românesc. În ceea ce privește reîntoarcerea la
patria-mamă, trebuie să avem răbdare. Nu trebuie să-și facă nimeni iluzii.
Această reîntoarcere nu va fi posibilă, decât atunci când și Letonia, Lituania
și Estonia și toate celelalte provincii încastrate în imperiu vor reveni la țările lor de origine. Aceasta
însă înseamnă și dezmembrarea colosului!”
Am ajuns la concluzia că Bibliografia va fi publicată în revistă, după care se vor scoate
500 extrase în volum de sine stătător, pentru a fi date la biblioteci.(Va
urma).
*
Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații, astfel: Doamna
Popescu Lucreția din Craiova: 300
lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrberg(Germania): 243 lei; Doamna Ciurel Elisabeta din Tr. Severin, fiică a satului
Bârda: 100 lei; Domnul Pâlșu Gheorghe din
Bârda, Domnul Pușcaș Victor-Lucian din
Tr. Severin și Doamna Rolea Viorica din
București, fiică a satului Bârda: câte 50 lei.
Domnul Badea George-Claudiu din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 300 lei.
Domnul Stănciulescu Cristian din Tȕbingen(Germania), fostul cântăreț al
parohiei noastre, a donat din noua sa carte, Primește-mi inima!, care i-a apărut la Editura Sitech din Craiova,
exemplare în valoare de 1.500 lei. Urmează să vindem aceste cărți și să le
facem venit pentru parohie.
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
Pentru joi, 23 iunie, vom face o vizită la
Azilul de bătrâni din Vânjuleț și le vom duce masa de prânz și câteva obiecte
de care au nevoie. Încă nu ne-au comunicat necesarul.
*
În cursul lunii mai am
donat pâine credincioșilor care au venit la biserică, astfel: 1 Mai(Malovăț): 400 pâini; 8 Mai(Bârda): 115 pâini; 15 Mai(Malovăț): 190 pâini; 21 Mai(Malovăț): 200 pâini; 22 Mai(Bârda): 188 pâini; 29 Mai(Malovăț): 182 pâini. Așadar, în luna mai s-au
donat 1.180 pâini. Totodată, s-a
vândut pâine la prețul de achiziție de 1,20
lei/buc., astfel: 1 Mai(Malovăț): 800 pâini; 8 Mai(Bârda): 985 pâini; 15 Mai (Malovăț): 710 pâini; 21 Mai(Malovăț): 95 pâini; 22 Mai(Bârda): 812 pâini; 29 Mai(Malovăț): 718 pâini. Așadar, în luna mai s-au vândut
la prețul de achiziție 4.120 pâini.
*
Plăți. În
luna mai am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 6.340 lei brutăriei pentru cele 5.300 pâini donate și vândute în luna mai; 2.300 lei pentru cele 17 rame cu plasă de țânțari donate Azilului
de bătrâni de la Șișești; 2.020 lei tipografiei
pentru cărți; 668 lei impozit; 650 lei firmei de catering pentru cele
27 porții de mâncare donate bătrânilor de la azilul din Șișești; 400
lei poștei pentru timbre; 232 lei poștei
pentru colete; 117 lei curentul
electric și altele mai mici.
*
Excursii – pelerinaj. Excursia din 31
Mai nu s-a putut desfășura, deoarece nu s-au adunat solicitanți pentru
un autocar. Ea se va desfășura pe 30
Iunie, pe următorul traseu: Bârda
– Malovăț - Tr. Severin – Orșova –
Caransebeș – Timișoara (catedrala) - Arad
(catedrala, orașul) - Mănăstirea
Hodoș – Bodrog - Mănăstirea Izbuc -
alte câteva mănăstiri de pe traseu, în funcție de timpul disponibil. Prețul 70 lei/persoană. Această excursie
pelerinaj va înlocui pe cea proiectată în Serbia și Bulgaria.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare
pastorală” – 468, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 20 apr.
2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 469, pe
blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 21 mai 2022 (http://bentodica.blogspot.com); în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 23 mai 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Iluzii și realități, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2022), nr. 1131(26 mai), p. 12; Singurătatea slăbănogului, în ,,Națiunea”,
București, 20 mai 2022, ediție n-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); Iluzia
apropierii, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2022),
nr. 1132(2 iun.), p. 12;
*
Parohia noastră a
republicat cărțile preotului Dvs. Viața
Cuvioasei Teofana Basarab și Justiția
și proverbul românesc.
*
Canonizare. În ședința sa din 14 Febr. a. c., Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab. În
ziua de 21 Mai, la catedrala patriarhală, Preafericitul
Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi români și doi mitropoliți
bulgari, au săvârșit canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab. De acum înainte va
fi pomenită în Biserica Ortodoxă Română și în celelalte Biserici Ortodoxe în
ziua de 28 octombrie din fiecare an și va fi înscrisă în calendar.
Precizăm că în dosarul
de canonizare înaintat de Preasfințitul
Episcop Nicodim al Severinului și Strehaei Patriarhiei Române s-a aflat și
cartea preotului Dvs. Viața Cuvioasei
Teofana Basarab, pe care am donat-o fiecărei familii în anii trecuți. S-a
împlinit astfel visul regretatului Mitropolit
Nestor Vornicescu, s-a făcut o dreptate istorică unei vrednice fiice a
neamului românesc, iar preotul Dvs. și-a făcut temele. Cam târziu, dar…. e bine
și acum!
Mulțumim lui Dumnezeu
pentru acest dar și rugăm pe Cuvioasa Teofana Basarab să se roage Părintelui
Luminilor pentru Neamul Românesc din Țară și din toată lumea. Amin.
*
Lansare de carte. Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele Asociației Vlahilor (românilor) din
Bulgaria, l-a invitat pe preotul Dvs. la Vidin, ca să facă acolo lansarea
cărții Viața Cuvioasei Teofana Basarab și
să le vorbească românilor/vlahilor de acolo despre Cuvioasa Teofana. Manifestația a avut loc
joi, 19 mai. Înainte de lansarea
propriu-zisă, preotul împreună cu Domnul
Dr. Ivo Gheorghiev, Doamna Prof. Gheorghiev și fostul ambasador al României
la Sofia, care a venit special de la București, au făcut o deplasare la
Albotina, unde au vizitat mormântul Cuvioasei Teofana Basarab, fostă țarină a
Bulgariei, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești. Albotina este
situată în nord-vestul Vidinului, în munți, la cca. 20 km de oraș. Acolo e un
peisaj mirific și o vegetație luxuriantă. Înconjurată de munți, o poiană de
aprox. un hectar ascunde multe taine și multă istorie. În partea de răsărit a
poienii, la poalele muntelui, se află o fântână cu apă rece și curată ca
lacrima. Se spune că acea apă ar fi tămăduitoare de boli. Acolo își duceau
vlahii/românii din Bulgaria bolnavii ca să se trateze cu apă de aceea. Cei care
se vindecau plecau acasă, cei care mureau erau îngropați în poiană. Până azi,
în fiecare an, a doua zi de Paști, se adună vlahi/români din Bulgaria și fac
acolo în poiană pomeni pentru cei
decedați. Se face și ,,Hora morților”, ca-n nordul Mehedințiului.
De lângă fântână
pornește o scară cu vreo 240 trepte, care urcă aproape vertical pe coasta
muntelui. La capătul de sus al scării se deschide un platou. Pe acel platou
sunt săpate în piatră vreo 20 de morminte. Acum acestea sunt goale, fiindcă
de-a lungul timpului au fost răscolite
de mai multe ori de căutătorii de comori și hoții de morminte. Pe peretele
interior al unui mormânt există o inscripție, care menționează numele ,,Teofana”.
Dumnezeu știe dacă e vorba de mormântul Cuvioasei Teofana Basarab!
Peretele muntelui de
lângă acel platou este săpat în mai multe locuri, dând la iveală un fel de
grote/peșteri mari. Într-o astfel de grotă a fost amenajată în vremuri de
demult o biserică. Se mai cunosc elementele principale ale unei biserici, ba
chiar și bucăți de pictură. Celelalte grote erau chilii pentru viețuitori. Am
făcut o slujbă de pomenire pentru Cuvioasa Teofana și pentru toți morții
neștiuți din acele morminte. Eu cântam și Domnul Dr. Ivo Gheorghiev plângea. La
sfârșitul slujbei a spus: ,,De șase
sute de ani n-a răsunat aici ,,Hristos a înviat!” rostit de un preot român în
limbă românească! E un moment istoric, părinte!” În memoria satelor din
apropierea Albotinei, sate populate de vlahi/români, se păstrează tradiția că
acolo este ,,mormântul prințesei”.
După pelerinajul la
Albotina, Domnul Dr. Ivo Gheorghiev l-a condus pe preotul Dvs. în cetatea
Vidinului(Baba Vida). Cetatea este foarte bine conservată și impresionează prin
robustețea zidurilor, a tunurilor, dar și a camerelor de tortură și a uneltelor
cu care erau schingiuiți cei pedepsiți. Te cutremuri, aflând de caznele la care
erau supuși nenorociții condamnați. Nici fiarele nu-și chinuie atâta victimele!
Se mai văd și azi urmele loviturilor date de obuzele românești trase de
tunurile de la Calafat în 1876-1877.
La ora 17, în Casa de
Cultură ,,Sfânta Teofana Basarab” situată în ,,Casa Tineretului” din Vidin a
început prelegerea preotului Dvs. Casa de Cultură ,,Sf. Cuvioasa Teofana
Basarab” înseamnă două camere care găzduiesc peste 10.000 de cărți românești,
hărți și imagini din România. Cărțile au fost primite ca donație de la persoane
și instituții din România, urmare apelurilor Domnului Dr. Ivo Gheorghiev și ale
altor membrii ai asociației. La lansare au venit și patru profesori de istorie
din Calafat, Maglavit și alte două localități românești. Au participat peste 30
persoane. Nu erau numai din Vidin, ci și din satele românești din Timocul
bulgăresc. Preotul le-a vorbit aprox. o
oră și jumătate. Interesul a fost maxim. Era expusă istoria lor, istoria
vlahilor/românilor din Bulgaria, Cuvioasa Teofana Basarab fiind cea mai
reprezentativă personalitate românească de acolo. Au urmat întrebări și
discuții. Fiecare participant a primit gratuit câte un exemplar din cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab editată
de preotul Dvs. și publicată de parohia noastră. Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri
Lainici(GJ), a suportat costul cărților donate.
În prezent, în toată
Bulgaria, mai trăiesc aprox. 170.000 de vlahi/români. Limba lor, limba română,
nu se predă în școli, nu se folosește în biserici. În Vidin și localitățile din
jur sunt cei mai mulți români. Cu toate acestea, nu am văzut o carte, ziar sau
revistă în limba română. Același lucru l-am constatat și la Negotin, în Serbia,
cu câțiva ani în urmă. Doamna Prof. Gheorghiev, originară din Sighetul
Marmației, predă, voluntar, în fiecare duminică după-amiază, copiilor de români
care vor să se ducă la ,,Casa de Cultură ,,Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab”,
limba română. Două doamne dintre cele participante la lansarea cărții i-au spus
preotului Dvs. că fac același lucru încă de la tinerețe cu copiii din satele
lor. Mulți dintre tinerii români de acolo vin în România și urmează facultăți la
Craiova sau București.
Domnul Dr. Ivo
Gheorghiev, soția sa, mulți membrii ai asociației fac eforturi imense, pe cont
propriu, din dragoste față de neamul românesc, limba română și cultura română,
pentru a păstra vie flacăra conștiinței românești de acolo. Toate eforturile
dumnealor sunt voluntare. Ar avea atâta nevoie de sprijinul mai consistent al
statului român!
Am plecat de acolo
zicând: ,,Îți mulțumesc, Doamne, că m-am născut român, în România!”
*
De la Arhiepiscopia
Dunării de Jos din Galați, prin Preotul
Eugen Drăgoi, consilier cultural, preotul
Dvs. a fost invitat să facă lansarea
cărții Viața Cuvioasei Teofana Basarab și
să țină și o conferință pe această temă, joi, 26 Mai. Fiindcă trenul a avut mare întârziere și se pierdeau
legăturile din București, preotul a fost nevoit să meargă cu mașina, efortul
fiind foarte epuizant(1.200 km dus-întors!). Și, totuși, la ora 16 a fost în
Galați. La ora 17 a început festivitatea.
Lansarea a avut loc la
Așezământul Cultural-Filantropic ,,Sf. Ioan Gură de Aur” al Parohiei
,,Înălțarea Domnului”, unde slujește Părintele Eugen Drăgoi, fost coleg de
facultate al preotului Dvs. A participat Înaltpreasfințitul
Arhiep. Casian al Dunării de Jos, preoți din Galați, peste 60 persoane din
oraș, inclusiv directorul Muzeului Județean. Ierarhul a vorbit foarte frumos
despre Cuvioasa Teofana Basarab, despre cartea în cauză și despre preotul Dvs.
Preotul a făcut o amplă
prezentare a vieții Cuvioasei Teofana Basarab, cât și al contextului
politico-social din Țara Românească și Bulgaria secolului al XIV-lea. A fost un
prilej înălțător, atât pentru vorbitor, cât și pentru auditoriu. Cât de frumos
este când poți vorbi despre istoria neamului tău, despre credința, cultura și
speranțele înaintașilor noștri! Istoria devine în astfel de momente reazim la
vreme de cumpănă, dătătoare de energii și speranțe de mai bine pentru prezent
și viitor.
Parohia ,,Înălțarea
Domnului” a cumpărat cărți de la parohia noastră și a donat câte un exemplar
tuturor participanților. A urmat o agapă
frățească, la care au fost invitați toți participanții. Facem precizarea că
Parohia ,,Înălțarea Domnului” este renumită în Galați pentru activitățile sale
culturale și filantropice. A construit o biserică imensă, asemenea unei
catedrale episcopale, oferă zilnic masă gratuită pentru 120 persoane
defavorizate din oraș, are o sală de festivități și o bibliotecă imense, unde
organizează lansări de cărți, conferințe, simpozioane, are o renumită editură,
,,Partener”. La lansarea de acum au fost anunțați și au participat și numeroși preoți din Galați și împrejurimi,
foști colegi de facultate ai preotului Dvs. A participat chiar și Pr. Prof. Univ. Vasile Nechita de la
Iași, de asemenea fost coleg.
Ambele momente
prezentate mai sus au fost adevărate evenimente culturale, dar și prilejuri de
înălțare spirituală. Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate!
*
Oaspeți la parohie. În ziua de 28 mai, parohia noastră a fost vizitată de un
grup de pelerini de la Craiova, însoțiți de Părintele Pr. Cătălin-Sebastian Hogea. Veniseră să viziteze
mănăstirile din Județul Mehedinți și au făcut un scurt popas și la Malovăț.
Consilierii parohiei noastre au hotărât să nu facem apel la o firmă de catering
pentru pregătirea mesei, ci să pregătim totul cu resurse proprii. Domnii Nistor Petre și Crumpei Vasile, consilieri parohiali,
au fost adevărați maeștri bucătari. Au fost ajutați de Doamnele Nistor Maria și Bogdan Andreea. Domnul Primar Ing. Ion
Michescu a fost de acord să folosim o sală a Căminului Cultural din Malovăț
pentru organizarea mesei. Masa a fost consistentă, mâncarea bine gătită, iar
cei 40 de oaspeți foarte mulțumiți. Mulțumim și noi lui Dumnezeu și celor ce au
contribuit la reușita acestui moment.
Cu ani în urmă, când
Părintele Hogea era preot în Spania, a trimis cantități mari de alimente
parohiei noastre, alimente pe care le-am distribuit gratuit, pe bază de tabel
și semnătură enoriașilor noștri din
Malovăț și Bârda.
*
Lucrări la cimitire. La cimitirul de la Bârda au avut loc lucrări de curățire.
Au participat Ivașcu Domnica, Mucioniu
Petre, Tănase Maria, Stănciulescu Elena, Stănciulescu Ion, Stănciulescu
Petronela, Luca Constantin, Mihaescu Maria, Gheran Iuliana, Mema Gheorghe, Curea
Mihai(Iță) și Curea Ancuța din Bârda, precum și Burtea Elena și Achimescu Mariana
din Tr. Severin.
Le mulțumim tuturor!
Dumnezeu să le răsplătească efortul depus! De asemenea, mulțumim și celor care
au dat curs apelului nostru și și-au curățit și săpat mormintele.
*
Zâmbete.
☺ Leacul sigur pentru o
durere de măsea e să gâdili copita unui măgar; ☺Cineva din Bârda avea un măgar. L-a vândut. Acum nu va mai putea
nimeni să spună că în Bârda sunt măgari! ☺Se vorbește că în curând se vor scumpi yahturile. Cine are de
gând să-și cumpere unul, e bine să se grăbească! ☺Operația a reușit, dar pacientul a murit! ☺Trece un cortegiu funerar.... Un trecător întreabă pe
cineva din cortegiu: ,,– Fiți amabilă! Cine e mortul?” ,,– Cred ca cel din
sicriu…!”
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 22 Mai am oficiat Taina Sfântului
Botez pentru Bondoc Achim-Nicolas, fiul
Domnului Bondoc Anton-Viorel și al Doamnei Bondoc Simona-Georgiana din
Malovăț, iar pe 28 Mai pentru Badea
Andrei-Răzvan, fiul Domnului Badea
George-Claudiu și al Doamnei Badea
Laura-Ramona din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 19 mai am oficiat
slujba înmormântării pentru Ionașcu
Maria(78 ani) din Malovăț, iar în ziua de 31 Mai pentru Gârbovan Ion(80 ani) din Bârda.
Dumnezeu să-i ierte!
*
Anunț. Cineva
are purcei de vânzare.
*
Program. În
cursul lunii Iunie avem următorul program de slujbe: 2 Iun.(Bârda); 4 Iun.
(Malovăț-Bârda); 5 Iun.(Bârda); 11 Iun.(Malovăț-Bârda); 12 Iun. (Malovăț); 13 Iun.(Malovăț); 18 Iun.(Malovăț-Bârda);
19 Iun.(Bârda); 24 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12; 25 Iunie(Malovăț-Bârda); 26 Iun.(Malovăț); 27 Iun.(spovedit și împărtășit, la biserică și în sat, la Bârda); 28 Iun.(spovedit și împărtășit, la
biserică și în sat, la Malovăț); 29
Iun.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu