MĂRUL
de Marin Voican
melania
rusu
Răspuns:
Folklor
din Ardeal, Ilteu-Arad,
Subsemnata
fiind nepoata de soră de mamă a Compozitorului Sabin Drăhoi,
Din
păcate zona muzicală, de acasă, Seliște-Ilteu nu gusta prea mult
compozițiile culte a lui Sabin Drăgoi, nefiind atât de zgomotoase precum
torogoata !!!
În
timp ce se taie o ramură de măr înflorit deasupra capului miresei se căntă
acest cântec nupțial:
Bate
ceasul, bate unu, Refren, Puișorule,
Merg
maică să mă cununu, Refren
Bate
ceasul bate două, Refren
Eu
mă duc la casă nouă, Refren,
Bate
ceasul bate tri, Refren,
Eu
mă duc maică de-aci, Refren,
Bate
ceasul bate șase, Refren,
Eu
mă duc la alte case, Refren,
Bate
ceasul, bate șapte, Refren,
Eu
mă duc la vaci cu lpte, Refren,
Bate
ceasul bate opt, Refren,
Eu
mă duc la altul port, Refren,
Bate
ceasul bate nouă, Refren,
Eu
mă duc la casă nouă, Refren,
Bate
ceasul bate zece, Refren,
Hai
maică, de mă petrece, Refren
Cules
de Melania Rusu Caragioiu
~*~
DACĂ
MĂRUL CEL OPRIT
MOTTO:
MĂRUL
PÂRGUIT, GUSTOS... NU-L LĂSA SĂ CADĂ JOS!...
Plângi
şi nu te mai sfiieşte!..
Bine-i,
cu lacrimi, să-ţi speli
Ochii
tăi. Cine-i priveşte
Dimineaţa
când te scoli?
Sunt
atât de răpitori,
Sinceri
şi nevinovaţi,
Cum
e roua de pe flori,
Și
merită sărutaţi!..
Umbre,
prinse de lumini,
Văd
în ei cum se reflectă:
Sunt
ca marea de senini,
Pe
când gura ta, şiretă…
De
fecioară răsfăţată,
Cu
surâsul ei, complice,
Mi-o
cunosc, e vinovată!
Mă
respinge, dar îmi zice:
Dacă
mărul cel oprit…
L-ai
fi rupt de prima dată,
Acum
la cea-i fi privit?
La
o creangă scuturată!…
Eşti
grăbit şi n-am ce-ţi face:
Lasă
mărul sus pe creacă!...
Mai
aşteaptă pân’ se coace!…
O
să-l guşti, are să-ţi placă.
Iar
când lacrimi, câteodată,
Îmi
inundă ochii mei…
Te-am
iubit de prima dată;
Să
nu-mi fugi, cu mine stăi!
Ah,
mi-e frică să te pierd,
Să
te fure altă fată?!…
Minţi,
vrei să te cred,
Să
mă las înduplecată?
Mă
cuprinde o căldură…
Pieptul
parcă iese-afară,
Iar
buzele de la gură –
Nu
odată mă-ndemnară
Să-ntâmpin
dorinţa ta:
Să
le muşte dinţii tăi,
Vrei
să-ţi dărui inima…
Să
ardem prinşi de văpăii!
Aaud
vorbe ce-mi şoptesc:
<<Fii
atentă... că eşti mică>>
Lacrimi
reci mă podidesc,
Când
gândesc: dacă-o amică
Ar
putea să ți-l răpească,
Şi-ai
rămâne singurică?…
Dumnezeu
să mi-o ferească!
Că
atât cât sunt de mică...
Jur,
dreptate am să-mi fac!
Acatist
am să plătesc,…
Îi
spun popii că te plac,
Vreau
să mă căsătoresc!
Nu
las timpul ca să treacă,
Să
aştept plângând în casă?…
Rupe
mărul de pe creacă!
Dragul
meu, fă-mă mireasă.”
*
* * *
Sigur
că… n-am aşteptat
Să
mă roage încă-odată:
Măru,-n
pârg, l-am muşcat
De
la zgâtia de fată...
Şi
mi-am zis în sinea mea:
De
nu-l culeg pârguit...
Vreun
vecin, de l-o vedea,
Mi-l
culege..., negreşit.
Şi,
de ce l-aş mai lăsa!...
Să
se coacă? Vai, mi-e frică:
Dacă-un
vierme ar intra
Sâmburii-i
roade în pripă.
Păi,
greşeala n-aş putea...
Să
mi-o iert, sunt vinovat...
Să
las mărul!… când şi ea,
Aţi
văzut cum m-a rugat?
*
* * *
Cred
c-a înţeles oricine:
Când
vezi ochi umeziţi...
Luaţi
exemplu de la mine
Şi-i
veţi face fericiţi.
Căci
iubirea nu aşteptă:
Mărul
pârguit se trece…
Îl
doreşti? Treci la faptă,
Ia-ţi
soţie şi petrece,
Şi-n
iubire să-mi trăiţi!
Când
din ochi lacrimi îi pică –
Ochii
ei sunt fericiţi;
Fata
creşte, chiar de-i mică.
Dacă
mărul cel oprit…
Nu
îl rupi de prima dată,
Poţi
rămâne păcălit:
Ţi-l
ia altul de pe creacă.
Ochii-n
patru! Nu îl crede
Că
e mic, doar pârguit!…
Fetiţa,
prin lacrimi, vede
Pe
cel care l-a dorit.
Şi,
când nici nu ai gândit…
Când
vrei mărul, ia-l că nu-i!
Fii
atent, fii chibzuit...
Să-l
iei primul! Acum ştii?
~*~
Marin
Voican-Ghioroiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu