FIARELE SALBATICE
Sfantul Nicolae Velimirovici
În înteles
general fiarele salbatice întruchipeaza patimile. Asa cum fiarele salbatice
chinuiesc trupul, la fel si patimile aduc vatamare sufletului. Ziditorul i-a
dat lui Adam putere asupra tuturor patimilor. Iata de ce Adam avea putere
asupra fiarelor salbatice ca simbol al patimilor. Sfintii, care prin Noul Adam,
Hristos, si-au îmblânzit patimile, au dobândit de altfel si putere asupra
fiarelor salbatice.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 49-50
CARTEA LUMII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Lumea, opera
Dumnezeului celui Viu, a lui Dumnezeu cel plin de întelepciune, musteste de
viata. Pretutindeni se gaseste viata si întelepciunea, pretutindeni descoperim
expresia gândirii, în ansamblu ca si în fiecare detaliu. Iata adevarata carte
din care se poate învata, desi mai putin explicat decât prin Revelatie, sa
cunoastem pe Dumnezeu. Înainte ca lumea sa fie, Dumnezeu singur era viu si
infinit. Iar când lumea a fost chemata din neant la existenta, Dumnezeu,
desigur, n-a devenit o fiinta finita; toata plinatatea vietii si a infinitului
locuieste în El. Dar aceasta plenitudine de viata si de infinit se exprima, de
asemenea, în creaturile vii si organizate, al caror numar este aproape infinit
si care sunt înzestrate cu viata.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 62-63
OGLINDA SI CONSERVA
Sfantul Paisie Aghioritul
Omul este
fie oglinda, fie capac de conserva. Daca razele soarelui nu cad peste el, nu
straluceste.
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica
filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati,
2009, p. 44
TARIA LUMINII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum în
lumina soarelui putem vedea si aerul, si pamântul, si apa, tot ce se afla în
vazduh si pe pamânt, asijderea si în lumina soarelui imaterial putem vedea cu
ochiul inimii lumea duhurilor, a îngerilor, a sfintilor; pe Maica Domnului, pe
patriarhii biblici, prooroci, apostoli, ierarhi, ucenici, cuviosi, toti
sfintii; îi vedem cu ochiul inimii (prin credinta) întocmai cum vedem cu ochii
firesti realitatile lumii senzoriale. O inima simpla si curata poate vedea, de
pilda, cu ochiul launtric chipul Maicii Domnului ca si cum ar vedea cu ochi
trupesti oricare alt obiect.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 418
Dor de tata
~*~
Când sunt copii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine:
,,TĂTICULE, mi-e dor de tine!”
Dar cresc, nu le mai eşti pe plac,
Din TATA tu devii BABAC!
Şi vorba sună trist şi gol:
,,- BABACULE, mai dă-mi un pol!”
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
,,TATAIE, ia mai las-o baltă!”
Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN,
Și vorba lor te năuceşte:
,,BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”
- Copile, tu să ai ştiinţă:
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie!
Dar fă-mi, te rog, o bucurie,
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
,,-TĂTICULE, mi-e dor de tine!”
~*~
Marin Sorescu
STROPUL DE APA VIE
Sfantul Ioan din
Kronstadt
Când te
rogi, socoteste ca toata faptura nu înseamna nimic înaintea lui Dumnezeu. Iar
pe Acela Vezi-L prezent pretutindeni, în tot ce exista, asemenea unui strop de
apa vie, dând viata si miscare la toate.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 74.
MATERIA ORGANIZATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Oriunde
exista materie organizata, creata, acolo trebuie presupus si Creatorul ei,
fiindca materia în sine nu are nici un sens si nici o putere, nu se poate
organiza de la sine, dezvolta, nu aduce roade. Evident, nu exista clipa în care
sa nu fie condusa de o inteligenta nemarginita, de o Mâna atotputernica.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 405
VASUL OLARULUI
Parintele Paisie Olaru
Sa te lasi
în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea sa faca o oala
mai de pret, o da de doua-trei ori prin foc, o caleste si o ciupeste pâna se
face dupa placerea lui.
Parintele Paisie Olaru, Parintele
Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie
Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 94
MODA „ULTIMUL RACNET”
Sfantul Ioan din Kronstadt
O, cât de
sârguincios se arata diavolul si lumea în a sadi neghina în tarina lui Hristos,
care este Biserica, în a sadi, o data cu cuvântul dumnezeiesc, cuvântul lumesc,
cuvântul desertaciunii! În locul templelor divine, lumea si le-a ridicat pe ale
sale: teatre, circuri, sali de adunare, templele desertaciunilor lumii. În
locul sfintelor icoane, pe care iubitorii de cele lumesti nu le iau în seama,
au început sa apara portretele oamenilor, pictate sau fotografiate, imagini de
tot felul; în locul lui Dumnezeu si al sfintilor sunt cinstiti pâna la
divinizare celebritatile lumii: scriitori, artisti, cântareti, pictori care se
bucura de trecere în societate si de un respect vecin cu evlavia. Sarmanii
crestini! Au cazut cu totul de la Hristos! În loc de îmbracaminte
duhovniceasca, îsi îndreapta atentia spre haine la ultima moda si spre tot
felul de podoabe artificiale, care exceleaza prin scumpete si stralucire.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 193-194
DE UN MILION DE ORI MAI
BINE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Exista
înlauntrul nostru un ochi duhovnicesc cu care vedem de un milion de ori mai
bine decât cu ochii trupului, acestia fiind doar un instrument al ochiului
duhovnicesc, un canal de comunicare prin care sufletul cunoaste obiectele
vizibile si reflecteaza asupra lor. Ce obiecte intra în aria de contemplare a
ochiului duhovnicesc? Fenomenele de ordin spiritual. În afara lumii vazute
exista Dumnezeu ca Duh infinit, Ratiune infinita, care a creat si creeaza totul
în universul material, acesta constituind traducerea în fapt a planurilor si
ideilor Sale, si exista lumea duhovniceasca îngereasca, fara numar, care
traieste într-o perpetua contemplare a Divinitatii, a faptelor atotputerniciei
si întelepciunii Sale. Ochiul nostru duhovnicesc tine mai mult de Domnul si ca
atare, lucrarea lui se numeste contemplatie, cugetarea de Dumnezeu.
Contemplatia si cugetarea de Dumnezeu se pot extinde la infinit, dupa cum
Dumnezeu Însusi este infinit; ele au darul de a ne curati sufletul de pacat, de
a-l desavârsi, de a-l apropia tot mai mult de Dumnezeu, Izvorul luminii,
ratiunii si existentei noastre. Apoi contemplarea cinurilor îngeresti, pe
masura ce avem revelatia lui Dumnezeu, firii lor duhovnicesti purtatoare de
lumina, bunatatii lor duhovnicesti, iubirii de Dumnezeu, iubirii reciproce si
de neamul omenesc, lucrarii lor ocrotitoare asupra pamântului nostru, a
stihiilor pamântului, a comunitatilor umane, asupra locurilor sfinte si în
general a oricarui loc si a fiecarui crestin în parte. Ochiul duhovnicesc mai
este îndreptat si înlauntru, asupra omului însusi, si atunci lucrarea lui se
numeste cercare de sine, autocunoastere, introspectie, sfânta înviorare sau
trezvie, în raport cu rationamentele si dorintele noastre.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 417
IUBIREA
Savatie Baștovoi
Atunci cînd
cineva află iubirea, toate rănile se vindecă. Atunci cînd iubirea dispare,
toate rănile sîngerează din nou. Pentru că nu putem fi iubiți mereu, singura
cale de a ne tămădui este să învățăm să iubim. Starea de iubire este starea în
care rănile sîngerează lumină
SARUTUL FLORILOR
Sfantul Ioan din Kronstadt
Cine da
culorile cele mai delicate si care se potrivesc cel mai bine, cine da forma
perfecta si chip ales celor fara de chip, materiei amorfe a pamântului, cine da
florilor forme fara seaman? Atoatefacatorule, da-ne noua sa putem saruta în
florile pamântului întelepciunea, bunatatea si atotputernicia Ta!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 36
MINUNAREA SUFLETULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Închipuie-ti,
pe cât de viu poti, atotputernicia si maretia cuvântului lui Dumnezeu. El zice,
si Cuvântul Sau devine imediat fiinte multe si diferite. El zice: „Sa fie
lumina” – si iata lumina. El zice: „Sa fie o tarie”, si El creeaza taria. El
zice: „Apele de sub tarie sa se adune la un loc… Sa fie luminatori pe taria
cerului… În ape sa misune vietuitoare – si a fost asa” (Facere 1, 3-20) dupa
Cuvântul Sau, dupa cum vocea unui comandant, vibrând în aer, ajunge la urechile
soldatilor si face ca trupele sa se miste dupa vointa lui, le asaza aici sau
dincolo, le face sa împlineasca o anumita miscare, sa realizeze intentiile si
planurile sale.
Închipuie-ti
masa materiei create. Închipuie-ti muntii enormi iesind din pamânt la Cuvântul
lui Dumnezeu; închipuie-ti zgomotul marilor ape atunci când s-au adunat în
oceane, în mari, în râuri si în izvoare.
Închipuie-ti
cum s-a risipit aerul; cum la un singur Cuvânt al lui Dumnezeu-Creatorul,
nemarginita varietate a plantelor a aparut dintr-o data. Închipuie-ti cum au aparut
planetele, cum si-au început ele drumul fara sfârsit; cum pestii, pasarile,
reptilele au aparut dintr-o data, si, în sfârsit omul. Si toate acestea
(înafara omului) au fost create din aceeasi materie informa, sau mai bine zis
din cele patru elemente, fara suflet, fara forma, fara viata. O, nu-i asa ca
sufletul se minuneaza de aceasta? „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne,
toate cu întelepciune le-ai facut!” (Psalm 103, 25). Astfel, si acum înca
Stapânul scoate din materie tot ceea ce Îi place. El zice, si se face. El
preface pâinea si vinul în Trupul si Sângele Sau euharistic.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 165-166.
