Jianu Liviu-Florian - Condacul Dimineții

 

Condacul Dimineții, fără Răsărit, și fără Apus

În Sud, în Oltenia de tot o fără apă, la crer, și-un căcat,

Care vre să trăiască etern, din sfantul duh, învârtejit

 

 

~*~

 

Nu am putut să văd o Vreme,

Mai, de căcat, și de căcat,

Ca în acest Imperiu

Mult prea Luminat!

Slujit prin vremi

Atât de afumat!

 

Până rămâne pe uscat!

 

De-arșița,

Gerul lui,

Și de lovit în cap,

În felurite vremuri,

Simt că mă scufund

Și mă ridic

Până  la fund,

Ca să miros toți sfinții,

Și toți dracii,

Care s-au sculat!

 

Dumriți, și voi, mai  -futu-vă în cur...

De-aurolaci...

 

Cu  tot ce... mea, ați respirat...

Și ați borât, pe gât...

 

9 octombrie 2026

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian