Valentina Teclici - This Moment Is Full of Wonders / Acest moment este plin de minuni*

 

............................................................................................

Acest moment este plin de minuni*

Celebrarea centenarului nașterii lui Thich Nhat Hanh (11 octombrie)

 Valentina Teclici

Nhat Hanh, „părintele mindfulness-ului”, a fost un călugăr budist zen vietnamez, erudit, activist pentru pace, principala sursă de inspirație pentru budismul angajat, fondatorul tradiției Plum Village, autor prolific, poet, învățător și lider spiritual la nivel mondial.

După ce a jucat un rol central în mișcarea vietnameză pentru pace, Nhat Hanh a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de către Martin Luther King Jr. în 1967; acesta a declarat: „Nu cunosc personal pe nimeni mai demn de [acest premiu] decât acest călugăr blând din Vietnam. Ideile sale despre pace, dacă ar fi puse în practică, ar ridica un monument ecumenismului, frăției universale și umanității”. De asemenea, King l-a numit „un apostol al păcii și al nonviolenței”.

Pentru că a refuzat să aleagă o tabără în război, Nhat Hanh a fost trimis în exil atât de guvernul Vietnamului de Nord, cât și de cel al Vietnamului de Sud. A primit azil în Franța, unde a rămas timp de 39 de ani.

La 11 noiembrie 2014, Nhat Hanh a suferit un accident vascular cerebral sever. Deși nu mai putea vorbi și era paralizat în mare parte pe partea dreaptă, a continuat să împărtășească învățăturile Dharma și să ofere inspirație prin prezența sa pașnică, senină și plină de curaj.

Patru ani mai târziu, s-a mutat la Từ Hiếu – templul său de origine din Huế, Vietnam –, unde a trecut în neființă la 22 ianuarie 2022, la vârsta de 95 de ani, înconjurat de discipoli plini de iubire.

Moștenirea sa vie a budismului angajat este dusă mai departe de comunitatea sa formată din peste 700 de discipoli monastici din 11 mănăstiri, precum și de sute de învățători Dharma laici, mii de membri ai Ordinului Inter-ființării (Order of Interbeing) și sute de mii de adepți din întreaga lume. Este, de asemenea, autorul a peste 130 de cărți traduse în mai mult de 40 de limbi. Învățăturile, poezia, caligrafia și acțiunile sale sunt strâns legate de misiunea, obiectivele și valorile Societății Teozofice. Afirmațiile sale care au devenit citate celebre – „Sunt călugăr de 65 de ani și am descoperit că nu există nicio religie, nicio filozofie, nicio ideologie mai presus de fraternitate și sororitate. Nici măcar budismul” și „Ceea ce numim Divin nu este altceva decât energia trezirii, a păcii, a înțelegerii și a iubirii, care se regăsește nu doar în fiecare ființă umană, ci și în fiecare specie de pe Pământ” – sunt doar câteva exemple dintre numeroasele sale expresii ale înțelepciunii.

 

„Acest moment este plin de minuni”, sublinia Nhat Hanh – supranumit „părintele” practicii *mindfulness* (prezența conștientă) – în învățăturile, poezia, caligrafia și exemplul său personal privind arta de a trăi. De asemenea, el menționa: „Grijile și preocupările noastre ne împiedică să intrăm în contact cu minunile vieții.”1

 

Nhat Hanh scria: „Trăind în momentul prezent, putem vedea atâtea frumuseți și minuni chiar în fața ochilor noștri – zâmbetul unui copil, răsăritul soarelui, frunzele toamnei. Putem fi fericiți doar fiind conștienți de ceea ce se află în fața noastră.”2 Aceasta este una dintre lecțiile sale, care ne învață să vedem „cât de minunată este realitatea momentului prezent”3 și să învățăm să trăim fericiți în „aici și acum”, să atingem pacea și bucuria disponibile în acest moment: „Respirația conștientă te ajută să devii cea mai bună versiune a ta – calm, proaspăt, stabil, lucid și liber, capabil să te bucuri de momentul prezent ca fiind cel mai bun moment al vieții tale.” 4

 

Totuși, a trăi în „aici și acum” și a fi pe deplin conștient necesită voință și practică – aș spune, o disciplină a fiecărei clipe –, pe care Nhat Hanh a început să o cultive prin poezie încă de la vârsta de 16 ani, când a intrat ca novice la mănăstirea templului Từ Hiếu din Vietnam, în 1942. El a primit un exemplar din *Gathas for Daily Use* (Gatha pentru uzul zilnic), o culegere realizată de maestrul chinez de meditație Duti, și recita acele versuri scurte (catrene) în timpul tuturor activităților cotidiene, ceea ce îl ajuta să revină mereu la starea de prezență conștientă. *Gatha* este un cuvânt sanscrit care desemnează un vers sau o strofă poetică. Cele 68 de *gatha*-uri pe care le-a învățat pe de rost au creat nu doar o obișnuință spirituală, ci și o bază solidă pentru lucrările sale artistice, învățăturile și practica sa legate de prezența conștientă. „Când practicăm folosind *gatha*-uri, acestea și restul vieții noastre devin una, iar noi ne trăim întreaga viață în stare de conștientizare. Acest lucru ne ajută enorm și îi ajută, de asemenea, pe ceilalți. Descoperim că avem mai multă pace, liniște și bucurie, pe care le putem împărtăși cu ceilalți. Fiind practicate atât în ​​meditație, cât și în poezie, *gatha*-urile reprezintă o parte esențială a tradiției Zen”.5

 

Atunci când atingem un lucru cu o conștientizare profundă, atingem totul. Același lucru este valabil și în cazul timpului. Nhat Hanh scria: „Conform Sutrei Avatamsaka, dacă trăiești un moment în profunzime, acel moment conține în sine tot trecutul și tot viitorul. «Unul conține totul»”.6

 

Îmi amintesc foarte clar câteva momente de prezență conștientă din timpul vizitei mele la Từ Hiếu – templul-mamă al lui Nhat Hanh din Vietnam –, care a avut loc acum câțiva ani, într-o zi ploioasă de octombrie. Dintr-un motiv anume, mă îndepărtam adesea de ghid și de explicațiile sale, mergând și filmând cu ochii și cu ochii sufletului iazul, poarta de la celălalt capăt, arborele Bodhi, poteca pe care pașii lui Nhat Hanh lăsaseră urmele prezenței sale, în timp ce inhalam adânc mirosul vegetației, senzația îmbrățișării reci și a parfumului proaspăt al ploii ușoare, precum și o stare de pace și mulțumire. Nu-mi mai amintesc ce a explicat ghidul la acea vreme, dar memoria simțurilor și sufletul meu au păstrat cu bucurie vii imaginile a ceea ce am văzut și am simțit. Presupun că, atunci, am acordat o atenție deplină și astfel s-au revelat minunile.

 

Conceptul de unitate al lui Nhat Hanh înglobează ideea de „inter-ființare” (interbeing), dimensiunea istorică și dimensiunea ultimă a vieții – sau nirvana – și întreaga filozofie Mahayana. El a comparat dimensiunea istorică cu „un val”, iar dimensiunea ultimă cu „apa”. De asemenea, a explicat că, de obicei, intrăm în contact doar cu valul, dar atunci când descoperim cum să atingem apa, primim „cel mai înalt rod pe care îl poate oferi meditația” și putem transcende timpul, așa cum a făcut „Sfântul Francisc atunci când a atins migdalul atât de profund, încât l-a putut vedea înflorit chiar și în mijlocul iernii”7.

 

„Soarele a intrat în mine odată cu norul și râul.

Eu însumi am intrat în râu

și am intrat în soare

împreună cu norul și râul.

Nu a existat nicio clipă

în care să nu ne întrepătrundem”8.

Trăind în momentul prezent atunci când mâncăm (lucru pe care îl facem de cel puțin două ori pe zi!), practicăm Cele Cinci Contemplații, devenind mai conștienți de proveniența hranei noastre – „darul pământului și al cerului” – și învățând să mâncăm cu moderație, cu atenție deplină și cu recunoștință. Contemplarea asupra „modului nostru de a mânca și de a produce hrană, care poate fi extrem de violent față de alte specii, față de propriile noastre corpuri și față de Pământ”9, este esențială pentru a deveni mai plini de compasiune și pentru a ne extinde înțelegerea interconectării tuturor lucrurilor. Conștientizarea faptului că ne hrănim corpurile pentru ca viața noastră să aibă un sens, atât pentru noi înșine, cât și pentru ceilalți, ar contribui la eliminarea cauzelor suferinței și ar ajuta oamenii să „atingă bucuriile vieții”. Nhat Hanh a subliniat că alimentația conștientă „este o practică foarte profundă”, care ne face să ne simțim hrăniți nu doar fizic, ci și mental și spiritual. De fapt, punem în practică toate cele Patru Stări Sublime (în sanscrită, *brahmavihara*): iubirea binevoitoare, compasiunea, bucuria și incluziunea.

El afirma adesea că „meditația este o chestiune de bucurie”. Când ni se oferă o ceașcă de ceai, de exemplu, avem ocazia să fim fericiți dacă o bem într-un mod care ne permite să fim cu adevărat prezenți. Ne putem antrena să respirăm, să bem, să mâncăm, să mergem și să stăm așezați în mod adecvat, cu conștientizare, astfel încât fericirea și libertatea să devină posibile. Și iluminarea.

„Meditând în dimensiunea ultimă,

Fiecare clipă este o realizare.

Fiecare copac este un arbore Bodhi.

Fiecare loc este tronul de leu al lui Prabhutaratna.” 10

 

Practica meditației poate fi realizată în orice moment. Și nu pentru viitor, ci pentru clipa prezentă, când suntem în viață și totul este posibil. Nhat Hanh a scris: „Când suntem în comuniune cu spiritul cel mai înalt din noi înșine, suntem și noi un Buddha, plini de Duhul Sfânt, și devenim foarte toleranți, foarte deschiși, foarte profunzi și plini de înțelegere”.11

Prezența conștientă (*mindfulness*) este lumina care poate ajunge în profunzimea conștiinței noastre și poate cultiva echanimitatea și compasiunea în sfera înțelegerii noastre. Preceptele din budism și Poruncile din iudaism și creștinism ne învață că deprindem arta de a trăi frumos dacă privim în profunzimea semnificației lor și ne sporim gradul de conștientizare. De exemplu, cele Cinci Precepte ale budismului, reformulate de Nhat Hanh (conștientizarea suferinței cauzate de distrugerea vieții; conștientizarea suferinței cauzate de exploatare, nedreptate socială, furt și opresiune; conștientizarea suferinței cauzate de conduita sexuală neadecvată; conștientizarea suferinței cauzate de vorbirea lipsită de atenție și de incapacitatea de a-i asculta pe ceilalți; și conștientizarea suferinței cauzate de un consum lipsit de atenție), dacă ar fi aplicate de toată lumea, ar aborda problemele vremurilor noastre care provoacă atâta suferință și instabilitate în lume. Nhat Hanh a fost și artist, iar lucrările sale de caligrafie, unice și apreciate, au fost expuse începând cu anul 2010 în Hong Kong, Taiwan, Canada, Germania, Franța, New York etc. Caligrafia sa este o expresie luminoasă a talentului său artistic, o meditație asupra miracolului de a fi în viață și o invitație de a inspira și a expira, de a reveni la sine și de a trăi în momentul prezent care... este plin de minuni.

 

„Mâinile mele mici, zi și noapte,

urmăresc sufletul caligrafului

care își lasă penița deoparte

pentru a-l învăța pe copil –

râuri și munți străvechi

pe umerii mei.

Două culturi, Răsăritul și Apusul,

încovoaie sub greutate oblâncul de purtat.” 12

 

„În tradiția Zen, poezia și meditația merg întotdeauna mână în mână. Poezia este alcătuită din imagini și muzică, iar imaginile fac practica mai ușoară.” 13

Poeziile contemplative ale lui Nhat Hanh ne îndeamnă să trăim cu prezență conștientă și să apreciem fiecare clipă pe măsură ce se desfășoară:

 

„Să sădești o sămânță,

să speli un vas

și să cosești iarba sunt

la fel de eterne

și de frumoase

precum scrierea unei poezii.” 14

 

De asemenea, ele ne invită să privim în interiorul nostru și să îmbrățișăm fiecare moment cu conștiință de sine, compasiune și libertate a spiritului:

 

„Pacea începe cu tine însuți.

Compasiunea și înțelegerea

încep cu tine însuți.

Exersează trăirea în aici și

acum, astfel încât să putem trăi

fiecare clipă cu fericire.

Să fim eliberați de regretele trecutului.

Să fim eliberați de temerile viitorului.”15

 

 

 

De asemenea, să devenim conștienți de puterea zâmbetului și să o folosim. „Un zâmbet discret și calm, alături de o inimă plină de iubire, sunt revigorante și permit miracolelor să se manifeste. Zâmbetul lui Buddha este frumos deoarece exprimă toleranță, compasiune și o bunătate plină de iubire”.16

Zâmbetul nostru ne va afirma starea de conștientizare, pacea interioară și hotărârea de a trăi în pace, bucurie și armonie. „Este un fel de «yoga pentru gură». Zâmbim tuturor”.17 În opera sa, Nhat Hanh a subliniat adesea că „sursa unui zâmbet autentic și a iubirii este mintea noastră pe deplin trezită”, iar una dintre „mantrele” sale era: „Calmare, zâmbet, momentul prezent, moment minunat”.

 

H.P. Blavatsky, în lucrarea „Cheia Teosofiei”, scria: „Meditația este o rugăciune tăcută și nerostită sau, așa cum a exprimat-o Platon, «îndreptarea arzătoare a sufletului către divin; nu pentru a cere un bine anume (așa cum se înțelege în sensul obișnuit al rugăciunii), ci pentru Binele în sine – pentru Binele Suprem universal» din care facem parte pe pământ și din a cărui esență am izvorât cu toții.”

 

Nhat Hanh a creat o legătură profundă cu natura prin înțelegerea și aplicarea capacității de a observa și de a asculta cu atenție: „Fiecare frunză, fiecare floare este o ureche (...) Fiecare frunză este, de asemenea, o mână întinsă. Ce asculți cu atâta atenție? Pe acești trecători care vorbesc precum poeții? Ei exprimă sentimente profunde, rămase neschimbate de-a lungul a mii de vieți”.18 Atenția noastră este, totodată, cel mai prețios dar pe care îl putem oferi nu doar nouă înșine sau celor din jur, ci oricui. „Când starea de prezență conștientă îi îmbrățișează pe cei pe care îi iubim, ei înfloresc precum florile”.19

 

El era pe deplin conștient că natura însăși este o sursă puternică de înțelegere a impermanenței vieții, a inter-existenței, a transformării și a continuității tuturor lucrurilor – care nu se nasc și nu mor niciodată:

 

„viața este alcătuită din moarte,

ființarea este alcătuită din non-ființare,

totul este interdependent,

iar tu și eu,

ne conținem unul pe celălalt.”20

 

Ocean Vuong, în introducerea sa la volumul de poezii al lui Nhat Hanh, *Call Me by My True Names* (Cheamă-mă pe adevăratele mele nume), a scris: „Nu este o coincidență faptul că unul dintre cei mai emblematici învățători ai istoriei moderne a folosit poezia ca mijloc de a împărtăși și de a explora înțelepciunea inerentă condiției umane.”

 

Compasiunea – calea spirituală care ne conectează cu ceilalți și cu Divinul, descrisă de H.P. Blavatsky drept „Legea Legilor”, o esență universală ce întruchipează armonia eternă și legea iubirii – reprezenta însăși natura autentică a lui Nhat Hanh, pe care acesta a împărtășit-o prin opera și practica sa.

Unul dintre răspunsurile oferite de Nhat Hanh în cadrul unui interviu cu John Malkin sublinia: „Acțiunile violente generează și mai multă violență. De aceea, compasiunea este singura cale de a reduce violența. Iar compasiunea nu este ceva lipsit de vigoare; ea necesită mult curaj.”

Așadar, atunci când găsim curajul necesar pentru a practica compasiunea, ne purificăm și ne vindecăm pe plan mental și emoțional, bucurându-ne de viață așa cum este ea, cu o atitudine de acceptare. Iar când facem acest lucru, trăim cu adevărat în momentul prezent, care este plin de minuni.

 

Singurul lucru demn de tine este compasiunea –

invincibilă, nemărginită, necondiționată.

Ura nu te va lăsa niciodată să înfrunți

bestia din om.21

 

În teozofie, evoluția spirituală se realizează printr-o cale holistică, tripartită: studiu, meditație și slujire. Nhat Hanh a parcurs toate aceste căi în calitate de maestru Zen, împărtășind cu generozitate cunoașterea, înțelepciunea, bunătatea iubitoare și spiritul său plin de compasiune; el a atins milioane de alte suflete, ghidând și influențând schimbări pozitive în oameni și în lume. A fost Thich Nhat Hanh o întruchipare a lui Avalokiteshvara, Bodhisattva al Compasiunii Infinite? Arta sa de a trăi, care punea în lumină minunile momentului prezent, precum și moștenirea sa vie, răspund cu un „DA” hotărât.

 

 

 

Referințe:

http: plumvillage.org/articles

1, 5, 9, 16, 17  Present Moment, Wonderful Moment, Thich Nhat Hanh, Rider, Londra, 2021

2  Stepping into Freedom, An Introduction to Buddhist Monastic Training, Thich Nhat Hanh împreună cu călugării și călugărițele din Plum Village, Parallax Press, Berkeley, California, 1997

3, 8, 10, 12, 15, 18, 20, 21 Call Me by My True Names, Thich Nhat Hanh, Parallax Press, Berkeley, California, 2022

6, 7, 13, 19 Touching Peace: Practising the Art of Mindful Living, Thich Nhat Hanh, Parallax Press, Berkeley, California, 1992

11 Living Buddha, Living Christ, Thich Nhat Hanh, Riverhead Books, 1995

 

*Publicat inițial în revista TheoSophia, septembrie 2026, Volumul 87 Nr. 3, ISSN 1177-8032

 

 

Valentina Teclici s-a născut în România și a emigrat în Noua Zeelandă în anul 2002. Este licențiată în filosofie (Universitatea din Iași) și deține un doctorat în sociologie (Universitatea din București), teza sa de doctorat concentrându-se asupra copiilor străzii. Poetă pasionată, a publicat mai multe volume de poezie care împletesc teme teozofice fundamentale, precum reîncarnarea, impermanența, unitatea și karma. Valentina este coordonatorul principal al Centrului Afiliat din Hawke’s Bay și, de asemenea, un vorbitor la nivel național.