Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XV(2016), nr. 328(16 – 30 Iunie)
Dragii mei enoriași!
Sinuciderea
omului alb. În lume sunt mai multe rase de oameni.
Predomină, însă, rasele albă, galbenă și neagră. Dintre ele, rasa albă este
considerată vârful de lance al culturii și civilizației umane din vremea
noastră. Răspândită la început pe continentul european, extinzându-se treptat
pe continentele american și australian, rasa albă a dat lumii cele mai de seamă
invenții tehnice, cele mai bune opere de artă. Această rasă are nivelul cel mai
ridicat de viață, a acumulat bogății imense, a stăpânit sute de ani aproape tot
restul lumii sub formă de imperii coloniale. Ideologia ei, concepția ei despre
lume și viață, este tributară filozofiei greco-romane și religiei creștine.
Rasa albă a dat lumii cei mai de seamă oameni de știință, cei mai mari poeți,
scriitori, pictori, muzicieni, creatori, inventatori etc. Rasa albă a deținut
forța militară cea mai puternică în lume, reușind să stăvilească invaziile
asiatice din ultimele două milenii.
În ultimele decenii se resimte o
decădere tot mai pronunțată a rasei albe. Ea a devenit propria sa victimă și
dacă nu se va trezi la timp, va rămâne într-un viitor nu prea îndepărtat o
amintire. Din păcate! Alte rase îi vor lua locul, alte mentalități, alte moduri
de a înțelege și trăi viața. În rândurile de mai jos vom încerca să schițăm câteva
cangrene ale rasei albe, care-i vestesc sfârșitul:
a)
Chimizarea excesivă a tot și a toate. Din
ambiția de a produce cât mai mult, am otrăvit solul și subsolul, aerul și
apele, plantele și animalele cu îngrășăminte, ierbicide și pesticide. Au fost deversate
în apele curgătoare, în pământ, cantități imense de reziduuri chimice și
nucleare, care se împrăștie în sol și în apele freatice, otrăvind specia umană
care trăiește în zonă. Am pus bază pe medicația chimică, în detrimentul celei
naturale, dezvoltând adevărați coloși industriali farmaceutici. Tratăm o boală
și afectăm mai multe organe sănătoase! Spitalele gem de bolnavi, cimitirele
cresc de la o zi la alta! Nu același lucru au făcut alte rase umane. În Asia și
în Africa se pune bază pe agricultura tradițională, pe îngrășămintele naturale,
pe tratamentele cu plante, pe acupunctură, presopunctură și alte metode
inofensive. Cu ani în urmă am corespondat cu regretatul Dr. Hakim Mohamad Said,
președintele Fundației Hamdard din Karachi (Pakistan). Fundația avea o
facultate de medicină, în care se studiau efectele curative ale plantelor; avea
o fabrică de preparate din plante pentru tratarea bolilor; scotea o revistă
dedicată studiilor asupra plantelor asiatice și calităților curative ale
acestora, avea numeroase tratate despre plante. Am primit de acolo un album cu
preparatele (medicamentele) ce le aveau pentru cele mai diverse boli. Mama mea
a fost diagnosticată în Severin și București și i s-au mai dat câteva luni de
viață. Am făcut apel la Domnul Hakim, i-am trimis rezultatele analizelor și
mi-a trimis din preparatele fabricii sale. Timp de trei ani, câte o lună pe an,
mama a făcut tratament cu preparatele respective și a mai trăit… peste treizeci
de ani, muncind de dimineața până seara ca un om perfect sănătos. După
Revoluție am făcut toate demersurile necesare ca să import preparatele
pakistaneze, dar totul s-a împotmolit la Ministerul Sănătății, care a răspuns
sec: ,,Numai Plafar este autorizată să
importe plante medicinale sau preparate din plante medicinale!”
b)
Modificările genetice ale plantelor și
animalelor. Observați în piețe și magazine fructe și legume frumoase, mari, arătoase. Când mâncați din
ele nu au gustul pe care-l știați pentru fructele sau legumele respective. Îți
sugerează doar gustul respectiv. Cumperi carne de pasăre, spre exemplu. O
gătești. Parcă mănânci cenușă! Comparați cu gustul cărnii unei păsări de curte.
Vedeți curcani cât oile, auziți că sunt soiuri de porumb, care produc
paisprezece mii de kilograme boabe la hectar. Sunt animale și plante modificate
genetic. Noi le consumăm. Celulele acelea modificate pătrund în corpul nostru,
alimentează celulele noastre și, acolo unde găsesc terenul slab, încep să
producă dereglări în funcționarea acestora. Nu este astfel de mirare, că aproape
o treime din decesele de la noi sunt datorate cancerului!
c).Scăderea
alarmantă a natalității. Rasa albă promovează cu inconștiență,
pe toate canalele, practicile anticoncepționale, făcând din aceasta un adevărat
ideal al existenței sale. Încă din școală, prin orele de așa-numita ,,educație
sexuală”, se promovează practicile anticoncepționale. Avorturile sunt
legalizate. Ar părea că e ceva normal, că e o expresie a libertății
individului. Bine, bine, dar ce te faci, când numărul avorturilor înregistrate
în România postdecembristă timp de 20 de ani depășește numărul populației
țării. Aceasta în țara noastră, dar fenomenul este prezent și în celelalte țări
locuite de omul alb. În toate avem aceeași libertate, aceeași mentalitate,
același abator de copii! Tot mai numeroase sunt familiile fără copii.
Argumentele de ordin economic, social sunt neconvingătoare. Au fost vremuri
mult mai grele, sărăcie mult mai multă, dar copilul a fost copil, darul lui
Dumnezeu, și nu a fost trimis la tomberon cu atâta ușurință. Decât un copil la
sân, mai bine o talie ,,frumoasă”, o siluetă desăvârșită…! La aceasta se adaugă
scăderea potenței masculine. Substanțele chimice din mâncăruri și băuturi fac
ca să scadă capacitatea de reproducere a omului alb. Din an în an sunt tot mai
puțini copii, se închid tot mai multe școli, se pustiesc tot mai multe
localități. În spatele unui copil stau doi părinți și patru bunici. Peste un
număr de ani, în acea familie vor dispare șase și va rămâne unu! La aceste
flageluri ale rasei adăugăm și deviațiile sexuale, sprijinite și promovate tot
într-o veselie. Sub paravanul ,,drepturilor omului”, minorități tot mai
numeroase își răspândesc și își impun majorității practicile lor, care, de
fapt, înseamnă tot o frânare a natalității, o reducere sistematică a
populației. Nu același lucru se întâmplă la alte rase. Asia și Africa sunt
adevărate rezervoare demografice. Ele concentrează cea mai mare parte a
populației lumii. Să amintesc doar câteva state: China, India, Indonezia,
Japonia, Pachistanul, țările arabe etc. Cu excepția Chinei, unde restricțiile
sunt drastice datorită înmulțirii peste măsură a populației, în celelalte țări
locuite majoritar de alte rase decât cea albă avorturile sunt aspru pedepsite.
Religiile acelor popoare nu permit sub nici o formă avortul. Familiile au copii
numeroși, chiar dacă, de cele mai multe ori, sunt foarte sărace. Am avut un
coleg la facultate, iordanian, care mai avea nouă frați!
d).Îmbătrânirea populației
albe este un fenomen natural, de vreme ce din urmă
vin tot mai puțini copii. Populația Europei, în special, este o populație
îmbătrânită, uzată, obosită, care se topește ușor-ușor, cu fiecare an, cu
fiecare deces. Locul ei este luat, sistematic, de imigranți de alte rase,
veniți din Asia, din Africa și de pe cine știe unde. Statisticile vorbesc că în
2050, populația Europei va fi jumătate musulmană, aceasta datorându-se, în
special, imigrărilor masive din statele arabe. Familiile creștine au câte un
copil și doi-trei bătrâni, cele musulmane au câte 8-10 copii!
Am amintit patru aspecte, dar enumerarea ar putea continua.
Este
alarmant că mai marii zilei din țările și uniunile de țări în care mai
predomină încă populația albă rămân indiferenți față de aceste aspecte. Este
alarmant că aceștia promovează globalizarea cu orice preț, dispariția statelor
naționale, dispariția religiei creștine și a valorilor ei morale, dispariția
unei instituții fundamentale a societății: familia.
Din
respect pentru cultura, civilizația și istoria omului alb, din respect pentru
milioanele de eroi și martiri care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru
apărarea rasei albe și a valorilor ei, puternicii zilei trebuie să facă ceva
pentru a o salva de la pieire, de la sinucidere. Este un comandament
existențial și nimeni n-are dreptul să-l ignore.
*
Proverbele – oglinda lui
Dumnezeu(III).
1. Atribute
specifice.
a.
Dumnezeu
– Tatăl. Cea dintâi persoană a Sfintei Treimi, este creatorul
și conducătorul lumii: ,,Cu cât mai
mult cercetez ale Domnului zidiri, cu atât mai mult mă mir d-ale Lui mari
lucrări”(Zanne, VIII, 701); ,,De când
urzea Dumnezeu pământul”(Zanne, VI,
685); ,,Din puţintel a făcut Dumnezeu
cerul şi pământul”(Zanne, VI, 668);
,,Îi mare oborul lui Dumnezeu”(Zanne, VI, 659); ,,La câte în lume te uiţi şi vezi, pe Domnul vezi”(Zanne, VIII, 702); ,,Toate câte a făcut Dumnezeu sunt bune”(Zanne, VI, 641); ,,Toate în lume se odihnesc, numai singur Dumnezeu veghează (ne păzeşte)”
(Zanne, VI, 639); ,,Dumnezeu a umplut
lumea cum a putut”(Zanne, VI, 658,
659); ,,E degetul lui Dumnezeu”(Zanne, VI, 684).
O
foarte sugestivă imagine a lui Dumnezeu o vedem în expresia ,,Moșul.”
Ne referim la folosirea acestui
cuvânt pentru a înlocui numele divin: „S-a supărat Moşu!“; „Nu ne mai
rabdă Moşu!“ etc. Surprindem două aspecte în această expresie, aparent
banală. În primul rând această substituire relevă respectul ce se dă numelui
divin. Omul din popor rosteşte numele lui Dumnezeu cu veneraţia cuvenită. Nu
oricând şi nu oriunde şi nu oricum. Când simte, totuşi, nevoia să se refere la
Dumnezeu, îl numeşte „pe ocolite“ cu „Moşu“. E o greşeală
dogmatică? Nu. Omul a înţeles de la biserică şi din Sfânta Scriptură, că
a fost făcut de Dumnezeu după chipul Său(Fac., I, 27). Aşadar, în
concepţia populară, Dumnezeu nu putea arăta altfel decât ca un om. Prin
aceasta, creştinul îl vedea ca fiinţă, persoană cu existenţa bine definită.
Interesantă este vârsta umană cu care este asociată imaginea fiinţei divine, bătrâneţea,
Moşu. Nu a fost aleasă imaginea copilului, personificarea purităţii, a
curăţeniei morale; nu a fost aleasă vârsta maturităţii, a puterii, vârsta la
care Mântuitorul a propovăduit în lume! A fost aleasă bătrâneţea, vârsta
înţelepciunii, a bunătăţii, a înţelegerii, a cunoaşterii depline a vieţii şi a
existenţei umane. Nu degeaba s-a vorbit de „Moş Nicolae“, de „Moş
Ajun“, de „Moş Crăciun“, de moşii din pragul primăverii. În al
doilea rând, imaginea egalităţii pusă de omul din popor între Moş şi Dumnezeu
denotă chipul ideal în care a fost văzut bătrânul. La această vârstă apele s-au
liniştit, biruinţa asupra răului şi asupra păcatului este deplină, portretul
moral este desăvârşit, omul aşteaptă întâlnirea cu Dumnezeu, Marea Trecere în
lumea de dincolo, bilanţurile au fost făcute, datoriile achitate. O singură
datorie mai rămâne: iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni. Moşul este doar
întruchiparea lui Dumnezeu pe pământ! Câtă plasticitate şi profunzime morală!
Şi când vezi atâţia bătrâni, cu tot felul de vicii şi apucături, cărora li se
zice moşu...!
b.
Dumnezeu – Fiul. Cea
de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Domnul Iisus Hristos, este Mântuitorul
și Judecătorul lumii. Este cea mai prezentă, dintre persoanele Sfintei
Treimi, în folclorul românesc. Lui I s-au închinat mii de colinde și cântece
de stea, nenumărate pricesne, troițe și
rugăciuni. Este recunoscut ca fiind Cel promis de Dumnezeu-Tatăl prin prooroci,
Cel așteptat de neamuri, ca Mesia: ,,A
aştepta ca pe Mesia” (Zanne, VII, 41); ,,A cura (alerga) ca la Mesia Jidovii” (Zanne, VII, 40). Este Fiul
lui Dumnezeu, trimis în lume să se jertfească pentru păcatele oamenilor,
împlinirea proorocirilor: Fiecare copil care se naște într-o familie este
prefigurat de Domnul Hristos, Care S-a născut în lume: ,,I s-a născut Hristos în casă” (Zanne, X, 373). A avut putere
dumnezeiască și a făcut nenumărate minuni asupra oamenilor, asupra naturii și
asupra Sa Însuși. Orice încercare a cuiva de a se mări pe sine este pusă în
comparație cu măreția Domnului Iisus: ,,Doar
nu-i fi Hristos!” (Zanne, VII, 13). O oarecare prefigurare a măreției
hristianice poate fi găsită în Vechiul Testament: ,,Ca Iisus al lui Navi, ce c-o poruncă şi numai a poprit din mişcare pe
soare şi pe lună ”(Zanne, IX, 121). A fost prins, judecat și condamnat la
moarte, deși însuși Pilat I-a recunoscut nevinovăția: ,,Se spală pe mâini, ca Pilat de Hristos” (Zanne, IX, 160). A fost
răstignit ,,Ca Hristos între cei doi
tâlhari” (Zanne, VII, 14), iar sângele Lui a devenit viața lumii, ,,Sângele lui Hristos”, sau ,,Sângele Domnului” (Zanne, VII, 14; X,
373). A treia zi după răstignire ,,Hristos a înviat” (Zanne, VII, 14). Acest
adevăr a fost exprimat de milioane de ori de-a lungul veacurilor, ca salut, mai
ales în perioada pascală, adică de la Paști la Înălțare, răspunzându-se cu
aceeași convingere ,,Adevărat a
înviat!” ,,A treia zi după Înviere” (Zanne,
VII, 23) a rămas ca o referință, în relațiile dintre oameni, atunci când au
vrut să dea mai multă greutate înțelegerilor dintre ei. Mântuitorul Iisus
Hristos a rămas reazim tuturor celor necăjiți și obidiți, tuturor celor ce au
căutat mântuirea. El le-a ascultat rugăciunile celor întristați și suferinzi,
El ne-a deschis ușa raiului, El este frate fiecăruia dintre noi, numai prin El
și cu El ne putem mântui: ,,
315.
Cine-i
frate cu Hristos, uşor se mântuie”(Zanne, X, 373). În viață trebuie să alegem
între două alternative: virtutea sau păcatul, calea vieții sau calea morții,
slujirea lui Dumnezeu sau a diavolului: ,, Sau
cu Hristos, sau cu dracul” (Zanne, VII, 13). A treia cale nu există, sau,
cum ar fi spus romanii, ,,tertium non
datur”. Este ceea ce ne preciza și
Sfântul Apostol Pavel, că trebuie să fim ,,ori fierbinți, ori reci”, în
nici un caz ,,căldicei”. Cei ce decedează au credința, conform învățăturii
creștine, că moartea este doar o poartă de trecere dintr-o lume în altă lume,
de pe un tărâm pe altul, sau un somn prin care-L așteptăm pe Mântuitorul să
revină pe pământ ca judecător al lumii: ,,Până
la a doua venire a lui Hristos” (Zanne, VII, 14). Atunci va avea loc și
învierea tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate locurile, ,,La a doua înviere” (Zanne, VII, 23),
apoi judecata universală.
*
Sfaturi
părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim un
fragment: ,,UN FEL DE PSIHANALIZĂ. Aproape la toate vârstele se întâlneşte, de
pildă, conflictul acesta între a crede şi a nu crede în Dumnezeu; adică
ciocnirea minţii sănătoase cu săgeţile nebuniei. Sunt unii convinşi de
existenţa lui Dumnezeu, de dumnezeirea lui Iisus şi de iconomia mântuirii; dar,
în răstimpuri, se pomenesc munciţi şi de chingile ateismului. Sunt alţii, care
n-au muncirile acestea, chiar dacă aud de ele. Evidenţa interioară a credinţei
lor e absolută. Alţii sunt bântuiţi de furtuni şi, în sfârşit, alţii, liniştiţi
că au scăpat de Dumnezeu: pentru ei nu există. Adevărul e că aparatul
conştiinţei lor nu, mai prinde nimic, s-a defectat, realitatea spiritului e
inexistentă pentru ei.
Ce poate să fie la mijloc ? Ceea ce
poate să fie cu un aparat de radio, care nu mai prinde undele. Undele există,
dar pentru el nu mai există. El are câteva lămpi arse, bobine arse, lovituri şi
piese frânte etc. E infirm pe undeva. Aşa şi oarecare om pătimeşte multe feluri
de arsuri şi frângeri lăuntrice, mai pătimeşte şi arsurile mediului social,
care-i zdruncină nevinovăţia, şi iată-1 un ateu, la diferite grade de tărie.
Toată situaţia lui se înscrie întocmai în granulele de cromatină. Ateul s-a
armonizat cu acest dezechilibru. Sămânţa îl reproduce întocmai. Presupunem că e
căsătorit cu o femeie, nu aşa de răvăşită la minte, aşa de dezechilibrată în
mediul moral, ci o femeie credincioasă. Copiii se nasc cu două predispoziţii
contradictorii: una necredincioasă, a tatălui; şi a doua credincioasă, a mamei,
potrivit probabilităţilor arătate.
Sufletul nu se moşteneşte, ci se creează de Dumnezeu. Credinţa e o
însuşire a sufletului, e drept; dar de la Dumnezeu nu vine nimic rău. Atunci ?
Atunci, însuşirea sufletului de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl, sau de-a
se lepăda de El, e dependentă şi de construcţia genetică a trupului, în care va
avea să petreacă o vreme. Cuprinsul credinţei se învaţă; înclinarea de-a o
învăţa sau nu se moşteneşte. Înclinarea sufletului ştim că e către obârşia sa:
,,Anima naturaliter christiana”. Înclinarea sufletului face interferenţă cu
înclinarea trupului în care a fost trimis. Deci, dacă vine într-un trup în care
găseşte numai dezechilibru, nu-şi va putea manifesta înclinarea sa cătră cele
de sus, ci va asista neputincios lângă un aparat stricat, care nu cântă, ci
huruie. Toate chinurile conştiinţei izvorăsc din simţirea acestor infirmităţi,
ce zac în străfunduri, şi de unde ele răbufnesc până în suprafaţa faptelor
văzute. Ca să uşureze Dumnezeu povara unui suflet, de multe ori îl cruţă de
cunoştinţa infirmităţii în care trebuie să petreacă. Aşa vedem seninătate şi la
idioţi.”
*
File de jurnal – 28 nov. 1981. ,,Drumul spre Botoșani a decurs în mod
normal(…). Cei ce erau din București, din Iași, din Vaslui și din Focșani s-au
văitat de problemele pe care le ridică actuala criză. Rămânând umai cu
bucureșteanca în compartiment, după coborârea celorlalți călători(…), mi-a
vorbit de felul cum o tratează maică-sa, când se duce pe la Dorohoi, cum o
dojenește, când o vede că nu-și mai face rugăciunea seara: ,, - Vai, copchila mamii, tu ți-ai uitat crucea și
ruga! Bietul meu copchil, tare te-ai înstrăinat!”
Cu acest drum, am aflat despre vestitele
isprăvi ale criminalului Râmaru din București. Student la Politehnică, nevropat
notoriu, Râmaru căpătase o pasiune deosebită din a ucide femei. Le prindea în
diverse împrejurări, le junghia în plină stradă, le batjocorea și apoi
dispărea, nelăsând nici o urmă. A făcut 17 omoruri în București. Miliția și
securitatea fuseseră puse în alertă. Toate străzile erau supraaglomerate de
milițieni călări pe cai și motociclete, ori de detectivi deghizați în
automobiliști. Președintele însuși dăduse dispoziții să se întrerupă schimburile de noapte la
instituțiile unde lucrau femei, iar miliția și securitatea fuseseră amenințate,
că dacă nu descoperă criminalul sunt puse pe liber. Crimele erau săvârșite cu
multă dibăcie, încât, cu excepția mușcăturilor aplicate victimelor, nu aveau
alte indicii. Criminalul săvârșea unele omoruri și cu ajutorul tatălui său,
vatman de tramvai. Într-un târziu, când au reușit să-l identifice după o
fițuică de hârtie, pe care-și avea scrise ultimele litere ale numelui, l-au pus
sub urmărire. La cămin a încercat să ucidă și pe unul dintre milițienii care
l-au arestat. S-au găsit asupra lui câteva cuțite de junghiat și un satâr pline
de sânge. Tocmai săvârșise o nouă crimă. Avea doar 28 de ani. A fost condamnat
la moarte.
Bucureșteanca
mi-a spus că din surse demne de crezare,
a aflat că Nadia Comăneci se va căsători cu Nicu Ceaușescu, băiatul cel
mare al președintelui(…)”.
*
Sinodul
din Creta. La sfârșitul acestei luni s-a ținut în Insula Creta din
Grecia un mare sinod. I s-a spus mai întâi ,,ecumenic”, apoi ,,pan-ortodox”,
apoi ,,Mare sinod”. La el au participat capii Bisericilor Ortodoxe din lume, cu
câteva excepții. În urma discuțiilor, s-au luat câteva hotărâri privind
apărarea familiei tradiționale, formată din bărbat și femeie, s-au reglementat
mai multe aspecte ale diasporei ortodoxe(creștinilor ortodocși plecați din țara
lor de origine în alte țări), rolul Bisericii în lumea de astăzi și relațiile
Bisericii Ortodoxe cu cei de alte confesiuni religioase. Nu toată lumea a fost
încântată de acest sinod și de rezultatele lui, dar el era necesar, mai ales că de aproape o sută de ani se tot pregătea
ținerea lui. Indiferent cum va evalua istoria acest sinod al lumii creștine
ortodoxe, avem bucuria să precizăm, că și din partea Mehedințiului, Episcopiei
Severinului și Strehaei, am avut un reprezentant în persoana Prea Sfințitului Episcop Nicodim.
*
Salarii
pentru morți. Cu mulți ani înainte, pe la noi s-a descoperit
că Aneta cu Mareta țineau pe listele cu pensionarii de la ceape și pe cei ce
decedaseră cu câțiva ani înainte. Semnau ele și încasau banii. Până la urmă,
descoperindu-li-se isprava, au încasat câțiva ani buni de pușcărie. S-a mai
întâmplat ca în unele localități să figureze pe listele electorale și persoane
decedate cu mult înainte. De!
Domnul
Gheorghe Trocan mi-a povestit ceva care a depășit toate acestea. Ai noștri au
fost niște puști pe lângă ,,frații” sovietici. Așa, bunăoară, Domnul Trocan,
mergând în Uniunea Sovietică să încheie niște contracte, a fost invitat,
împreună cu delegația din care făcea parte, să viziteze un mare combinat. Toate
bune și frumoase. Ghidul le-a prezentat halele, mașinăriile, mărfurile finite,
le-a vorbit despre realizările și perspectivele combinatului. Le-a prezentat
apoi, ca pe o mare invenție, următoarea situație. Combinatul avea o evidență
strictă a muncitorilor decedați din unitate, încă de la înființare. Aceștia
figurau pe ștatele de plată ale muncitorilor activi. Fiecare avea grad și
funcție, avea salariu ca atunci când era viu și în câmpul muncii. Din fondul de
salarii al întreprinderii li se făcea și lor parte, adică li se repartiza
salariul conform studiilor, funcției, vechimii etc., la salariu se reținea
impozit și toate angaralele cuvenite. Salariile morților erau vărsate apoi în
fondul special ,,pentru pace”. Mai pe
românește, banii erau trecuți în contul armatei. În ședințele de orientare
ideologică, muncitorii erau îndemnați să nu-i uite pe ortacii lor, să-i simtă
în permanență alături, să-i facă să se bucure de realizările lor etc.
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Lucreția Omir din București,
fiică a satului Malovăț: încă 400 lei;
Doamna Deatcu Viorica și alte credincioase din Tr. Severin: 210 lei; Domnul Stănciulescu Cristian(Tübingen
– Germania), fiu al satului Bârda: 70
lei; Doamna Suciu Liliana(Cluj-Napoca), Doamna Crăciunescu Valeria(C-lung – Moldov. – SV), Domnișoara Nisioi Mihaela(C – lung - Moldov.
- SV), Doamna Ec. Aneta Popescu din
București, fiică a satului Malovăț, Doamna
Prof. Univ. Dr. Ana Călin(Galați-GL)
: câte 50 lei;
Doamna Paicu Maria din Malovăț a donat 50 lei pentru lucrările efectuate la biserică.
Părintele Hogea
Cătălin-Sebastian, împreună cu enoriașii săi din Parohia Albacete din
Spania, au donat parohiei noastre 20 seturi de rechizite pentru copiii care
vor începe clasa I-a la 15 sept. anul acesta.
Le mulțumim cordial tuturor!
Dumnezeu să le răsplătească jertfa!
*
În cursul lunii iunie am donat credincioșilor participanți la slujbe
pâine, după cum urmează: 5 Iun.(Malovăț): 200
pâini; 12 Iun.(Bârda): 87 pâini; 19
Iun.(Malovăț): 210 pâini: 20 iun.
(Malovăț): 124 pâini; 26
Iun.(Bârda): 117 pâini; 29
Iun.(Malovăț): 130 pâini. Așadar, în
luna iunie au fost donate 868 pâini. Copiilor
participanți li s-au mai dăruit și ciocolate.
*
Rugăm pe toți părinții din satele
Malovăț, Bârda, Bobaița, Colibași, Laz, Valea Boierească și Negrești, ai căror
copii vor începe casa I-a la 15 septembrie anul acesta, să poftească,
împreună cu copiii, viitorii școlari, la una din bisericile parohiei noastre,
în duminici sau sărbători, pentru a primi câte un ghiozdan și un set de
rechizite pentru școală. În cazul în care cele 20 de seturi nu vor fi donate până la 1 sept. a.c.
viitorilor școlari menționați mai sus, rechizitele rămase vor fi donate
elevilor din clasele mai mari, care vor veni la biserică.
*
Până la 30 iunie, situația contribuției de cult în parohia noastră se
prezintă astfel: în Bârda au achitat 96,05%;
în Malovăț au achitat 93,45%, iar
la nivel de parohie au achitat 94,26%. Reamintim
că în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, iar contribuția de
cult este la aprecierea fiecăruia, după principiul: ,,fiecare dacă vrea și cât poate!” Preotul
este la dispoziția tuturor 24 ore pe zi și 365 zile pe an, indiferent dacă
cineva a achitat ceva pentru contribuția de cult. În rest e liber!
Mulțumim cordial tuturor pentru
sprijinul acordat! Dumnezeu să le ajute!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: Hotare îndoliate, în
,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6669(23 iun.), p. 5; Ceasul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.
XXVI(2016), nr. 6670(24 iun.), p 4; Sinuciderile(II),
în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6671(25-26 iun.), p. 4; ,,Scrisoare
pastorală” – 327, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016,
26 iun., ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 6 iul., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Tămăduitorii, în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXVI(2016), nr. 6672(28 iun.), p. 4; Aberații sectare, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr.
6673(29 iun.), p. 4; Lista, în
,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6674(30 iun.), p. 4; Săracă țară Bogată! în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXVI(2016), nr. 6675(1 iul.), p. 4; Șerpișorul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6676(2-3
iul.), p. 4; Nunta de aur, nunta de argint, nunta de platină…, în ,,Datina”, Tr.
Severin, an. XXVI(2016), nr. 6677(5 iul.), p. 4;
*
Parohia noastră a publicat cartea
Domnului Ioan Miclău din Cringila(Australia): Mitologiile – surse de studii istorice(116 pag.).
Domnul Ioan Miclău este un uriaș. Un
român uriaș într-o țară depărtată de peste mări și țări. Este mândru de
rădăcinile sale românești și europene și, de câte ori își amintește de ele, se
simte mai presus decât cei din jur. Dânsul duce în spinare povara dulce a mii
de ani de cultură și civilizație românească și europeană și din aceasta își
încarcă, pe firele nevăzute ale amintirilor, bateriile. Din acea povară își
extrage seva inspirației poetice, pe ea își sprijină creația, gândirea, felul
de a înțelege viața și lumea. Cu experiența strămoșilor, cu tezaurul de legende
și istorii adus de acasă, Domnul Miclău învinge mai ușor greutățile, își duce
mai ușor viața, se simte mai liber, mai el însuși. Este un argument în plus, că
globalizarea nu trebuie să se vâre în intimitatea omului, nu trebuie să-i
distrugă identitatea, istoria, limba, credința, neamul. Fără ele ar fi un
pitic, un roboțel, o marionetă bună de manevrat.
Domnul Miclău și-a cumpărat toate
exemplarele din carte.
*
Zâmbete. ●Proverbe românești: ,,Când crește dovleacul, se usucă vrejul”(Motreanu Traian, Malovăț);
,,Nimeni n-a văzut vreodată vacă sugând
la vițel”(Cristea Cornel, Tr. Severin);
● ,,- Părinte, e
adevărat că dacă mi-aş lăsa toată averea de un milion de euro bisericii,
mă voi duce în Rai?” ,,- Ioane, nu
pot să îţi garantez, dar merită să încerci!”
● ,,- Dragi mei enoriaşi, am pentru voi două
veşti. Cea proastă: acoperişul bisericii trebuie schimbat! Şi
cea bună: avem banii necesari! Vestea şi mai proastă: avem bani,
dar sunt încă în buzunarul vostru!”
● Examen: ,,- Ce capitală are Marea
Britanie?” Liniște. O voce din spate: ,,- Dar ne-ați spus să învățăm capitale
de țări, nu de mări!”
*
Excursii. În luna iulie, la o dată pe care vom stabili-o de
comun acord, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Mânăstirea Vodița- Orșova – Mânăstirea ,,Sf. Ana” – Valea Dunării –
Mânăstirea Mraconia – Moldova Nouă – Mânăstirea Slatina-Nera – Oravița -
Mânăstirea Ciclova – Bozovici – Tr. Severin. Prețul va fi de maximum 50 lei, în funcție de numărul de
participanți.
În ziua de 25 Iulie organizăm excursie la Mânăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova.
Vom participa la slujba arhierească ce va avea loc atunci, cu prilejul hramului
Sf. Mânăstiri. La întoarcere vom vizita Mânăstirea Vodița și Muzeul
Hidrocentralei ,,Porțile de Fier” I. Prețul va fi de aprox. 10 lei/pers.
*
Înmormântări. În ziua
de 22 iun. am oficiat slujba înmormântării pentru Ianăș Alexandra(86 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
Program.
În luna iulie avem următorul program de slujbe: 2 Iul.(Malovăț-Bârda); 3 Iul.(Malovăț); 9 Iul. (Malovăț-Bârda); 10
Iul.(Bârda); 16 Iul.(Malovăț-
Bârda); 17 Iul.(Malovăț); 20 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 23 Iul.(Malovăț-Bârda); 24 Iul.(Bârda); 30 Iul.(Bârda-Malovăț); 31
Iul.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86.
Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu