vineri, 8 iulie 2016

Scrisoare pastorală




Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XV(2016), nr. 328(16 – 30 Iunie)

              Dragii mei enoriași!
              Sinuciderea omului alb. În lume sunt mai multe rase de oameni. Predomină, însă, rasele albă, galbenă și neagră. Dintre ele, rasa albă este considerată vârful de lance al culturii și civilizației umane din vremea noastră. Răspândită la început pe continentul european, extinzându-se treptat pe continentele american și australian, rasa albă a dat lumii cele mai de seamă invenții tehnice, cele mai bune opere de artă. Această rasă are nivelul cel mai ridicat de viață, a acumulat bogății imense, a stăpânit sute de ani aproape tot restul lumii sub formă de imperii coloniale. Ideologia ei, concepția ei despre lume și viață, este tributară filozofiei greco-romane și religiei creștine. Rasa albă a dat lumii cei mai de seamă oameni de știință, cei mai mari poeți, scriitori, pictori, muzicieni, creatori, inventatori etc. Rasa albă a deținut forța militară cea mai puternică în lume, reușind să stăvilească invaziile asiatice din ultimele două milenii.
         În ultimele decenii se resimte o decădere tot mai pronunțată a rasei albe. Ea a devenit propria sa victimă și dacă nu se va trezi la timp, va rămâne într-un viitor nu prea îndepărtat o amintire. Din păcate! Alte rase îi vor lua locul, alte mentalități, alte moduri de a înțelege și trăi viața. În rândurile de mai jos vom încerca să schițăm câteva cangrene ale rasei albe, care-i vestesc sfârșitul:
a)        Chimizarea excesivă a tot și a toate. Din ambiția de a produce cât mai mult, am otrăvit solul și subsolul, aerul și apele, plantele și animalele cu îngrășăminte, ierbicide și pesticide. Au fost deversate în apele curgătoare, în pământ, cantități imense de reziduuri chimice și nucleare, care se împrăștie în sol și în apele freatice, otrăvind specia umană care trăiește în zonă. Am pus bază pe medicația chimică, în detrimentul celei naturale, dezvoltând adevărați coloși industriali farmaceutici. Tratăm o boală și afectăm mai multe organe sănătoase! Spitalele gem de bolnavi, cimitirele cresc de la o zi la alta! Nu același lucru au făcut alte rase umane. În Asia și în Africa se pune bază pe agricultura tradițională, pe îngrășămintele naturale, pe tratamentele cu plante, pe acupunctură, presopunctură și alte metode inofensive. Cu ani în urmă am corespondat cu regretatul Dr. Hakim Mohamad Said, președintele Fundației Hamdard din Karachi (Pakistan). Fundația avea o facultate de medicină, în care se studiau efectele curative ale plantelor; avea o fabrică de preparate din plante pentru tratarea bolilor; scotea o revistă dedicată studiilor asupra plantelor asiatice și calităților curative ale acestora, avea numeroase tratate despre plante. Am primit de acolo un album cu preparatele (medicamentele) ce le aveau pentru cele mai diverse boli. Mama mea a fost diagnosticată în Severin și București și i s-au mai dat câteva luni de viață. Am făcut apel la Domnul Hakim, i-am trimis rezultatele analizelor și mi-a trimis din preparatele fabricii sale. Timp de trei ani, câte o lună pe an, mama a făcut tratament cu preparatele respective și a mai trăit… peste treizeci de ani, muncind de dimineața până seara ca un om perfect sănătos. După Revoluție am făcut toate demersurile necesare ca să import preparatele pakistaneze, dar totul s-a împotmolit la Ministerul Sănătății, care a răspuns sec: ,,Numai Plafar este autorizată să importe plante medicinale sau preparate din plante medicinale!”
b)        Modificările genetice ale plantelor și animalelor. Observați în piețe și magazine fructe și legume  frumoase, mari, arătoase. Când mâncați din ele nu au gustul pe care-l știați pentru fructele sau legumele respective. Îți sugerează doar gustul respectiv. Cumperi carne de pasăre, spre exemplu. O gătești. Parcă mănânci cenușă! Comparați cu gustul cărnii unei păsări de curte. Vedeți curcani cât oile, auziți că sunt soiuri de porumb, care produc paisprezece mii de kilograme boabe la hectar. Sunt animale și plante modificate genetic. Noi le consumăm. Celulele acelea modificate pătrund în corpul nostru, alimentează celulele noastre și, acolo unde găsesc terenul slab, încep să producă dereglări în funcționarea acestora. Nu este astfel de mirare, că aproape o treime din decesele de la noi sunt datorate cancerului!        
         c).Scăderea alarmantă a natalității. Rasa albă promovează cu inconștiență, pe toate canalele, practicile anticoncepționale, făcând din aceasta un adevărat ideal al existenței sale. Încă din școală, prin orele de așa-numita ,,educație sexuală”, se promovează practicile anticoncepționale. Avorturile sunt legalizate. Ar părea că e ceva normal, că e o expresie a libertății individului. Bine, bine, dar ce te faci, când numărul avorturilor înregistrate în România postdecembristă timp de 20 de ani depășește numărul populației țării. Aceasta în țara noastră, dar fenomenul este prezent și în celelalte țări locuite de omul alb. În toate avem aceeași libertate, aceeași mentalitate, același abator de copii! Tot mai numeroase sunt familiile fără copii. Argumentele de ordin economic, social sunt neconvingătoare. Au fost vremuri mult mai grele, sărăcie mult mai multă, dar copilul a fost copil, darul lui Dumnezeu, și nu a fost trimis la tomberon cu atâta ușurință. Decât un copil la sân, mai bine o talie ,,frumoasă”, o siluetă desăvârșită…! La aceasta se adaugă scăderea potenței masculine. Substanțele chimice din mâncăruri și băuturi fac ca să scadă capacitatea de reproducere a omului alb. Din an în an sunt tot mai puțini copii, se închid tot mai multe școli, se pustiesc tot mai multe localități. În spatele unui copil stau doi părinți și patru bunici. Peste un număr de ani, în acea familie vor dispare șase și va rămâne unu! La aceste flageluri ale rasei adăugăm și deviațiile sexuale, sprijinite și promovate tot într-o veselie. Sub paravanul ,,drepturilor omului”, minorități tot mai numeroase își răspândesc și își impun majorității practicile lor, care, de fapt, înseamnă tot o frânare a natalității, o reducere sistematică a populației. Nu același lucru se întâmplă la alte rase. Asia și Africa sunt adevărate rezervoare demografice. Ele concentrează cea mai mare parte a populației lumii. Să amintesc doar câteva state: China, India, Indonezia, Japonia, Pachistanul, țările arabe etc. Cu excepția Chinei, unde restricțiile sunt drastice datorită înmulțirii peste măsură a populației, în celelalte țări locuite majoritar de alte rase decât cea albă avorturile sunt aspru pedepsite. Religiile acelor popoare nu permit sub nici o formă avortul. Familiile au copii numeroși, chiar dacă, de cele mai multe ori, sunt foarte sărace. Am avut un coleg la facultate, iordanian, care mai avea nouă frați!
                d).Îmbătrânirea populației albe este un fenomen natural, de vreme ce din urmă vin tot mai puțini copii. Populația Europei, în special, este o populație îmbătrânită, uzată, obosită, care se topește ușor-ușor, cu fiecare an, cu fiecare deces. Locul ei este luat, sistematic, de imigranți de alte rase, veniți din Asia, din Africa și de pe cine știe unde. Statisticile vorbesc că în 2050, populația Europei va fi jumătate musulmană, aceasta datorându-se, în special, imigrărilor masive din statele arabe. Familiile creștine au câte un copil și doi-trei bătrâni, cele musulmane au câte 8-10 copii!
Am amintit patru aspecte, dar enumerarea ar putea continua. 
Este alarmant că mai marii zilei din țările și uniunile de țări în care mai predomină încă populația albă rămân indiferenți față de aceste aspecte. Este alarmant că aceștia promovează globalizarea cu orice preț, dispariția statelor naționale, dispariția religiei creștine și a valorilor ei morale, dispariția unei instituții fundamentale a societății: familia.
Din respect pentru cultura, civilizația și istoria omului alb, din respect pentru milioanele de eroi și martiri care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru apărarea rasei albe și a valorilor ei, puternicii zilei trebuie să facă ceva pentru a o salva de la pieire, de la sinucidere. Este un comandament existențial și nimeni n-are dreptul să-l ignore.          
*
Proverbele – oglinda lui Dumnezeu(III).
1.    Atribute specifice.
a.    Dumnezeu – Tatăl. Cea dintâi persoană a Sfintei Treimi, este creatorul și conducătorul lumii: ,,Cu cât mai mult cercetez ale Domnului zidiri, cu atât mai mult mă mir d-ale Lui mari lucrări”(Zanne, VIII, 701); ,,De când urzea Dumnezeu pământul(Zanne, VI, 685); ,,Din puţintel a făcut Dumnezeu cerul şi pământul(Zanne, VI, 668); ,,Îi mare oborul lui Dumnezeu(Zanne, VI, 659); ,,La câte în lume te uiţi şi vezi, pe Domnul vezi(Zanne, VIII, 702); ,,Toate câte a făcut Dumnezeu sunt bune(Zanne, VI, 641); ,,Toate în lume se odihnesc, numai singur Dumnezeu ve­ghează (ne păzeşte)” (Zanne, VI, 639); ,,Dumnezeu a umplut lumea cum a putut(Zanne, VI, 658, 659); ,,E degetul lui Dumnezeu(Zanne, VI, 684). 
O foarte sugestivă imagine a lui Dumnezeu o vedem în expresia ,,Moșul.”  Ne referim la folosirea acestui cuvânt pentru a înlocui numele divin: „S-a supărat Moşu!“; „Nu ne mai rabdă Moşu!“ etc. Surprindem două aspecte în această expresie, aparent banală. În primul rând această substituire relevă respectul ce se dă numelui divin. Omul din popor rosteşte numele lui Dumnezeu cu veneraţia cuvenită. Nu oricând şi nu oriunde şi nu oricum. Când simte, totuşi, nevoia să se refere la Dumnezeu, îl numeşte „pe ocolite“ cu „Moşu“. E o greşeală dogmatică? Nu. Omul a înţeles de la biserică şi din Sfânta Scriptură, că a fost făcut de Dumnezeu după chipul Său(Fac., I, 27). Aşadar, în concepţia populară, Dumnezeu nu putea arăta altfel decât ca un om. Prin aceasta, creştinul îl vedea ca fiinţă, persoană cu existenţa bine definită. Interesantă este vârsta umană cu care este asociată imaginea fiinţei divine, bătrâneţea, Moşu. Nu a fost aleasă imaginea copilului, personificarea purităţii, a curăţeniei morale; nu a fost aleasă vârsta maturităţii, a puterii, vârsta la care Mântuitorul a propovăduit în lume! A fost aleasă bătrâneţea, vârsta înţelepciunii, a bunătăţii, a înţelegerii, a cunoaşterii depline a vieţii şi a existenţei umane. Nu degeaba s-a vorbit de „Moş Nicolae“, de „Moş Ajun“, de „Moş Crăciun“, de moşii din pragul primăverii. În al doilea rând, imaginea egalităţii pusă de omul din popor între Moş şi Dumnezeu denotă chipul ideal în care a fost văzut bătrânul. La această vârstă apele s-au liniştit, biruinţa asupra răului şi asupra păcatului este deplină, portretul moral este desăvârşit, omul aşteaptă întâlnirea cu Dumnezeu, Marea Trecere în lumea de dincolo, bilanţurile au fost făcute, datoriile achitate. O singură datorie mai rămâne: iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni. Moşul este doar întruchiparea lui Dumnezeu pe pământ! Câtă plasticitate şi profunzime morală! Şi când vezi atâţia bătrâni, cu tot felul de vicii şi apucături, cărora li se zice moşu...!
b.
Dumnezeu – Fiul. Cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Domnul Iisus Hristos, este Mântuitorul și Judecătorul lumii. Este cea mai prezentă, dintre persoanele Sfintei Treimi, în folclorul românesc. Lui I s-au închinat mii de colinde și cântece de  stea, nenumărate pricesne, troițe și rugăciuni. Este recunoscut ca fiind Cel promis de Dumnezeu-Tatăl prin prooroci, Cel așteptat de neamuri, ca Mesia:  ,,A aştepta ca pe Mesia” (Zanne, VII, 41); ,,A cura (alerga) ca la Mesia Jidovii” (Zanne, VII, 40). Este Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume să se jertfească pentru păcatele oamenilor, împlinirea proorocirilor: Fiecare copil care se naște într-o familie este prefigurat de Domnul Hristos, Care S-a născut în lume: ,,I s-a născut Hristos în casă” (Zanne, X, 373). A avut putere dumnezeiască și a făcut nenumărate minuni asupra oamenilor, asupra naturii și asupra Sa Însuși. Orice încercare a cuiva de a se mări pe sine este pusă în comparație cu măreția Domnului Iisus: ,,Doar nu-i fi Hristos!” (Zanne, VII, 13). O oarecare prefigurare a măreției hristianice poate fi găsită în Vechiul Testament: ,,Ca Iisus al lui Navi, ce c-o poruncă şi numai a poprit din mişcare pe soare şi pe lună ”(Zanne, IX, 121). A fost prins, judecat și condamnat la moarte, deși însuși Pilat I-a recunoscut nevinovăția: ,,Se spală pe mâini, ca Pilat de Hristos” (Zanne, IX, 160). A fost răstignit ,,Ca Hristos între cei doi tâlhari” (Zanne, VII, 14), iar sângele Lui a devenit viața lumii, ,,Sângele lui Hristos”, sau ,,Sângele Domnului” (Zanne, VII, 14; X, 373). A treia zi după răstignire  ,,Hristos a înviat” (Zanne, VII, 14). Acest adevăr a fost exprimat de milioane de ori de-a lungul veacurilor, ca salut, mai ales în perioada pascală, adică de la Paști la Înălțare, răspunzându-se cu aceeași convingere ,,Adevărat a înviat!”  ,,A treia zi după Înviere” (Zanne, VII, 23) a rămas ca o referință, în relațiile dintre oameni, atunci când au vrut să dea mai multă greutate înțelegerilor dintre ei. Mântuitorul Iisus Hristos a rămas reazim tuturor celor necăjiți și obidiți, tuturor celor ce au căutat mântuirea. El le-a ascultat rugăciunile celor întristați și suferinzi, El ne-a deschis ușa raiului, El este frate fiecăruia dintre noi, numai prin El și cu El ne putem mântui: ,,
315.               Cine-i frate cu Hristos, uşor se mântuie”(Zanne, X, 373). În viață trebuie să alegem între două alternative: virtutea sau păcatul, calea vieții sau calea morții, slujirea lui Dumnezeu sau a diavolului: ,, Sau cu Hristos, sau cu dracul” (Zanne, VII, 13). A treia cale nu există, sau, cum ar fi spus romanii, ,,tertium non datur”. Este ceea ce ne preciza și  Sfântul Apostol Pavel, că trebuie să fim ,,ori fierbinți, ori reci”, în nici un caz ,,căldicei”. Cei ce decedează au credința, conform învățăturii creștine, că moartea este doar o poartă de trecere dintr-o lume în altă lume, de pe un tărâm pe altul, sau un somn prin care-L așteptăm pe Mântuitorul să revină pe pământ ca judecător al lumii: ,,Până la a doua venire a lui Hristos” (Zanne, VII, 14). Atunci va avea loc și învierea tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate locurile, ,,La a doua înviere” (Zanne, VII, 23), apoi judecata universală.
*
Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim un fragment:  ,,UN FEL DE PSIHANALIZĂ. Aproape la toate vârstele se întâlneşte, de pildă, conflictul acesta între a crede şi a nu crede în Dumnezeu; adică ciocnirea minţii sănătoase cu săgeţile nebuniei. Sunt unii convinşi de existenţa lui Dumnezeu, de dumnezeirea lui Iisus şi de iconomia mântuirii; dar, în răstimpuri, se pomenesc munciţi şi de chingile ateismului. Sunt alţii, care n-au muncirile acestea, chiar dacă aud de ele. Evidenţa interioară a credinţei lor e absolută. Alţii sunt bântuiţi de furtuni şi, în sfârşit, alţii, liniştiţi că au scăpat de Dumnezeu: pentru ei nu există. Adevărul e că aparatul conştiinţei lor nu, mai prinde nimic, s-a defectat, realitatea spiritului e inexistentă pentru ei.
            Ce poate să fie la mijloc ? Ceea ce poate să fie cu un aparat de radio, care nu mai prinde undele. Undele există, dar pentru el nu mai există. El are câteva lămpi arse, bobine arse, lovituri şi piese frânte etc. E infirm pe undeva. Aşa şi oarecare om pătimeşte multe feluri de arsuri şi frângeri lăuntrice, mai pătimeşte şi arsurile mediului social, care-i zdruncină nevinovăţia, şi iată-1 un ateu, la diferite grade de tărie. Toată situaţia lui se înscrie întocmai în granulele de cromatină. Ateul s-a armonizat cu acest dezechilibru. Sămânţa îl reproduce întocmai. Presupunem că e căsătorit cu o femeie, nu aşa de răvăşită la minte, aşa de dezechilibrată în mediul moral, ci o femeie credincioasă. Copiii se nasc cu două predispoziţii contradictorii: una necredincioasă, a tatălui; şi a doua credincioasă, a mamei, potrivit probabilităţilor arătate.
             Sufletul nu se moşteneşte, ci se creează de Dumnezeu. Credinţa e o însuşire a sufletului, e drept; dar de la Dumnezeu nu vine nimic rău. Atunci ? Atunci, însuşirea sufletului de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl, sau de-a se lepăda de El, e dependentă şi de construcţia genetică a trupului, în care va avea să petreacă o vreme. Cuprinsul credinţei se învaţă; înclinarea de-a o învăţa sau nu se moşteneşte. Înclinarea sufletului ştim că e către obârşia sa: ,,Anima naturaliter christiana”. Înclinarea sufletului face interferenţă cu înclinarea trupului în care a fost trimis. Deci, dacă vine într-un trup în care găseşte numai dezechilibru, nu-şi va putea manifesta înclinarea sa cătră cele de sus, ci va asista neputincios lângă un aparat stricat, care nu cântă, ci huruie. Toate chinurile conştiinţei izvorăsc din simţirea acestor infirmităţi, ce zac în străfunduri, şi de unde ele răbufnesc până în suprafaţa faptelor văzute. Ca să uşureze Dumnezeu povara unui suflet, de multe ori îl cruţă de cunoştinţa infirmităţii în care trebuie să petreacă. Aşa vedem seninătate şi la idioţi.”
*
 File de jurnal – 28 nov. 1981. ,,Drumul spre Botoșani a decurs în mod normal(…). Cei ce erau din București, din Iași, din Vaslui și din Focșani s-au văitat de problemele pe care le ridică actuala criză. Rămânând umai cu bucureșteanca în compartiment, după coborârea celorlalți călători(…), mi-a vorbit de felul cum o tratează maică-sa, când se duce pe la Dorohoi, cum o dojenește, când o vede că nu-și mai face rugăciunea seara: ,, - Vai,  copchila mamii, tu ți-ai uitat crucea și ruga! Bietul meu copchil, tare te-ai înstrăinat!”
 Cu acest drum, am aflat despre vestitele isprăvi ale criminalului Râmaru din București. Student la Politehnică, nevropat notoriu, Râmaru căpătase o pasiune deosebită din a ucide femei. Le prindea în diverse împrejurări, le junghia în plină stradă, le batjocorea și apoi dispărea, nelăsând nici o urmă. A făcut 17 omoruri în București. Miliția și securitatea fuseseră puse în alertă. Toate străzile erau supraaglomerate de milițieni călări pe cai și motociclete, ori de detectivi deghizați în automobiliști. Președintele însuși dăduse dispoziții  să se întrerupă schimburile de noapte la instituțiile unde lucrau femei, iar miliția și securitatea fuseseră amenințate, că dacă nu descoperă criminalul sunt puse pe liber. Crimele erau săvârșite cu multă dibăcie, încât, cu excepția mușcăturilor aplicate victimelor, nu aveau alte indicii. Criminalul săvârșea unele omoruri și cu ajutorul tatălui său, vatman de tramvai. Într-un târziu, când au reușit să-l identifice după o fițuică de hârtie, pe care-și avea scrise ultimele litere ale numelui, l-au pus sub urmărire. La cămin a încercat să ucidă și pe unul dintre milițienii care l-au arestat. S-au găsit asupra lui câteva cuțite de junghiat și un satâr pline de sânge. Tocmai săvârșise o nouă crimă. Avea doar 28 de ani. A fost condamnat la moarte.
Bucureșteanca mi-a spus că din surse demne de crezare,  a aflat că Nadia Comăneci se va căsători cu Nicu Ceaușescu, băiatul cel mare al președintelui(…)”.
*
          Sinodul din Creta. La sfârșitul acestei luni s-a ținut în Insula Creta din Grecia un mare sinod. I s-a spus mai întâi ,,ecumenic”, apoi ,,pan-ortodox”, apoi ,,Mare sinod”. La el au participat capii Bisericilor Ortodoxe din lume, cu câteva excepții. În urma discuțiilor, s-au luat câteva hotărâri privind apărarea familiei tradiționale, formată din bărbat și femeie, s-au reglementat mai multe aspecte ale diasporei ortodoxe(creștinilor ortodocși plecați din țara lor de origine în alte țări), rolul Bisericii în lumea de astăzi și relațiile Bisericii Ortodoxe cu cei de alte confesiuni religioase. Nu toată lumea a fost încântată de acest sinod și de rezultatele lui, dar el era necesar, mai  ales că de aproape o sută de ani se tot pregătea ținerea lui. Indiferent cum va evalua istoria acest sinod al lumii creștine ortodoxe, avem bucuria să precizăm, că și din partea Mehedințiului, Episcopiei Severinului și Strehaei, am avut un reprezentant în persoana Prea Sfințitului Episcop Nicodim.  
*
Salarii pentru morți. Cu mulți ani înainte, pe la noi s-a descoperit că Aneta cu Mareta țineau pe listele cu pensionarii de la ceape și pe cei ce decedaseră cu câțiva ani înainte. Semnau ele și încasau banii. Până la urmă, descoperindu-li-se isprava, au încasat câțiva ani buni de pușcărie. S-a mai întâmplat ca în unele localități să figureze pe listele electorale și persoane decedate cu mult înainte. De!
 Domnul Gheorghe Trocan mi-a povestit ceva care a depășit toate acestea. Ai noștri au fost niște puști pe lângă ,,frații” sovietici. Așa, bunăoară, Domnul Trocan, mergând în Uniunea Sovietică să încheie niște contracte, a fost invitat, împreună cu delegația din care făcea parte, să viziteze un mare combinat. Toate bune și frumoase. Ghidul le-a prezentat halele, mașinăriile, mărfurile finite, le-a vorbit despre realizările și perspectivele combinatului. Le-a prezentat apoi, ca pe o mare invenție, următoarea situație. Combinatul avea o evidență strictă a muncitorilor decedați din unitate, încă de la înființare. Aceștia figurau pe ștatele de plată ale muncitorilor activi. Fiecare avea grad și funcție, avea salariu ca atunci când era viu și în câmpul muncii. Din fondul de salarii al întreprinderii li se făcea și lor parte, adică li se repartiza salariul conform studiilor, funcției, vechimii etc., la salariu se reținea impozit și toate angaralele cuvenite. Salariile morților erau vărsate apoi în fondul special ,,pentru pace”. Mai pe românește, banii erau trecuți în contul armatei. În ședințele de orientare ideologică, muncitorii erau îndemnați să nu-i uite pe ortacii lor, să-i simtă în permanență alături, să-i facă să se bucure de realizările lor etc.
*
 Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Lucreția Omir din București, fiică a satului Malovăț: încă 400 lei; Doamna Deatcu Viorica și alte credincioase din Tr. Severin: 210 lei; Domnul Stănciulescu Cristian(Tübingen – Germania), fiu al satului Bârda: 70 lei; Doamna Suciu Liliana(Cluj-Napoca), Doamna Crăciunescu Valeria(C-lung – Moldov. – SV), Domnișoara Nisioi Mihaela(C – lung - Moldov. - SV), Doamna Ec. Aneta Popescu din București, fiică a satului Malovăț, Doamna Prof. Univ. Dr. Ana Călin(Galați-GL) : câte 50 lei;
             Doamna Paicu Maria din Malovăț a donat 50 lei pentru lucrările efectuate la biserică.
             Părintele Hogea Cătălin-Sebastian, împreună cu enoriașii săi din Parohia Albacete din Spania, au  donat parohiei noastre 20 seturi de rechizite pentru copiii care vor începe clasa I-a la 15 sept. anul acesta.
             Le mulțumim cordial tuturor! Dumnezeu să le răsplătească jertfa!
*
            În cursul lunii iunie am donat credincioșilor participanți la slujbe pâine, după cum urmează: 5 Iun.(Malovăț): 200 pâini; 12 Iun.(Bârda): 87 pâini; 19 Iun.(Malovăț): 210 pâini: 20 iun. (Malovăț): 124 pâini; 26 Iun.(Bârda): 117 pâini; 29 Iun.(Malovăț): 130 pâini. Așadar, în luna iunie au fost donate 868 pâini. Copiilor participanți li s-au mai dăruit și ciocolate.
*
          Rugăm pe toți părinții din satele Malovăț, Bârda, Bobaița, Colibași, Laz, Valea Boierească și Negrești, ai căror copii vor începe casa I-a la 15 septembrie anul acesta, să poftească, împreună cu copiii, viitorii școlari, la una din bisericile parohiei noastre, în duminici sau sărbători, pentru a primi câte un ghiozdan și un set de rechizite pentru școală. În cazul în care cele 20 de seturi nu vor fi donate până la 1 sept. a.c. viitorilor școlari menționați mai sus, rechizitele rămase vor fi donate elevilor din clasele mai mari, care vor veni la biserică.
*
          Până la 30 iunie, situația contribuției de cult în parohia noastră se prezintă astfel: în Bârda au achitat 96,05%; în Malovăț au achitat 93,45%, iar la nivel de parohie au achitat 94,26%. Reamintim că în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, iar contribuția de cult este la aprecierea fiecăruia, după principiul: ,,fiecare dacă vrea și cât poate!” Preotul este la dispoziția tuturor 24 ore pe zi și 365 zile pe an, indiferent dacă cineva a achitat ceva pentru contribuția de cult. În rest e liber!
          Mulțumim cordial tuturor  pentru sprijinul acordat! Dumnezeu să le ajute!
*
          Publicații.  În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Hotare îndoliate, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6669(23 iun.), p. 5; Ceasul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6670(24 iun.), p 4; Sinuciderile(II), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6671(25-26 iun.), p. 4; ,,Scrisoare pastorală” – 327, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 26 iun., ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 6 iul., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Tămăduitorii, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6672(28 iun.), p. 4; Aberații sectare, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6673(29 iun.), p. 4; Lista, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6674(30 iun.), p. 4; Săracă țară Bogată! în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6675(1 iul.), p. 4; Șerpișorul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6676(2-3 iul.), p. 4;  Nunta de aur, nunta de argint, nunta de platină…, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6677(5 iul.), p. 4;
*
          Parohia noastră a publicat cartea Domnului Ioan Miclău din Cringila(Australia): Mitologiile – surse de studii istorice(116 pag.).
          Domnul Ioan Miclău este un uriaș. Un român uriaș într-o țară depărtată de peste mări și țări. Este mândru de rădăcinile sale românești și europene și, de câte ori își amintește de ele, se simte mai presus decât cei din jur. Dânsul duce în spinare povara dulce a mii de ani de cultură și civilizație românească și europeană și din aceasta își încarcă, pe firele nevăzute ale amintirilor, bateriile. Din acea povară își extrage seva inspirației poetice, pe ea își sprijină creația, gândirea, felul de a înțelege viața și lumea. Cu experiența strămoșilor, cu tezaurul de legende și istorii adus de acasă, Domnul Miclău învinge mai ușor greutățile, își duce mai ușor viața, se simte mai liber, mai el însuși. Este un argument în plus, că globalizarea nu trebuie să se vâre în intimitatea omului, nu trebuie să-i distrugă identitatea, istoria, limba, credința, neamul. Fără ele ar fi un pitic, un roboțel, o marionetă bună de manevrat.
            Domnul Miclău și-a cumpărat toate exemplarele din carte.
*
                 Zâmbete. ●Proverbe românești: ,,Când crește dovleacul, se usucă vrejul”(Motreanu Traian, Malovăț); ,,Nimeni n-a văzut vreodată vacă sugând la vițel”(Cristea Cornel, Tr. Severin);
             ● ,,- Părinte, e adevărat că dacă mi-aş lăsa toată averea de un milion de euro bisericii, mă  voi duce în  Rai?” ,,- Ioane, nu pot să îţi garantez, dar merită  să încerci!”
               ,,- Dragi mei enoriaşi, am pentru voi două veşti. Cea proastă: acoperişul bisericii trebuie  schimbat! Şi cea  bună: avem banii necesari! Vestea şi mai proastă: avem  bani, dar sunt încă în buzunarul vostru!”
                Examen: ,,- Ce capitală are Marea Britanie?” Liniște. O voce din spate: ,,- Dar ne-ați spus să învățăm capitale de țări, nu de mări!”
*
            Excursii. În luna iulie, la o dată pe care vom stabili-o de comun acord, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Mânăstirea Vodița- Orșova – Mânăstirea ,,Sf. Ana” – Valea Dunării – Mânăstirea Mraconia – Moldova Nouă – Mânăstirea Slatina-Nera – Oravița - Mânăstirea Ciclova – Bozovici – Tr. Severin. Prețul va fi de maximum 50 lei, în funcție de numărul de participanți.
            În ziua de 25 Iulie organizăm excursie la Mânăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova. Vom participa la slujba arhierească ce va avea loc atunci, cu prilejul hramului Sf. Mânăstiri. La întoarcere vom vizita Mânăstirea Vodița și Muzeul Hidrocentralei ,,Porțile de Fier” I. Prețul va fi de aprox. 10 lei/pers.
*
Înmormântări. În ziua de 22 iun. am oficiat slujba înmormântării pentru Ianăș Alexandra(86 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
           Program. În luna iulie avem următorul program de slujbe: 2 Iul.(Malovăț-Bârda); 3 Iul.(Malovăț); 9 Iul. (Malovăț-Bârda); 10 Iul.(Bârda); 16 Iul.(Malovăț- Bârda); 17 Iul.(Malovăț); 20 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 23 Iul.(Malovăț-Bârda); 24 Iul.(Bârda); 30 Iul.(Bârda-Malovăț);  31 Iul.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.     
            Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
              



                         Pr. Al. Stănciulescu-Bârda








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu