Îmi doarme sufletul, nu-l mai trezim!
Un pumn cu aer, smuls pentru tine,
din briza mării îţi trimit!
O poveste poate fi o filă din viaţa noastră,
de vei mări detaliile, vei dezlega enigma
- zborul şi-atingerea clipei -.
M-ai întrebat, astăzi, ce e dincolo de văl,
aprind felinarul să-ţi văd faţa,
ecoul şi-oglinda gândurilor mele eşti.
Un gând colorat şi unul alb.
Uşor ţi-e sufletul, să nu calci frunzele
căzute,
speranţele nu mor,
doar gândurile albite în noua zi!
Eu văd cum mă izbesc doar de stânci.
Urci pentru-a avea de unde coborî?
Îmi doresc să schimb ceva.
De multe ori, nu ne stă în putere
să facem asemenea minuni,
am văzut astăzi ce-nseamnă un tsunami,
spaţiile prea lărgi lasă şi multă durere,
sunt lucruri, uneori, ce stau
mereu în aşteptarea vindecării.
Un punct central! Un punct de cumpănă
a fost această elegie
scrisă până la jumatate.
Abandonată-n tine - parfum ameţitor,
ecou întors la tine -.
Să ne sorbim respiraţiile!
Despleteşti emoţii, cauţi noi sensuri,
ca şi cum te-ai tot înalţa
- valul ce-şi caută malul în vis -.
Un tumult de valuri. Impresionante,
mari, se sting uşor.
Sunt momente care-aparţin vieţii,
cărămizi în fundaţia construcţiei.
În noi sunt multe semne.
Nu mai mult decât mi s-a dat să am,
dacă voi găsi un sens, într-un sens
ce nu are sens, îţi voi spune.
Uimirea-ţi va fi în multe,
un circuit în toate!
Tot ce vine, se reîntoarce, vine
cu o emoţie puternică
şi se retrage liniştit, calm,
scuturat de emoţii.
Nimic nu ne-aparţine, cu desăvârşire,
dar ceea ce construim
trebuie măcar să zugrăvim.
Timpul
trece, nu ne găseşte
pe toţi la fel. Fiecare în timpii lui.
Spinii dezvoltă
noi simţuri, emoţii nedefinite,
Steaua este în pieptul tău,
Steaua este în pieptul tău,
cu sufletul o-atingi, un paradis!
Am regăsit acele meleaguri
adăpostite în noi.
adăpostite în noi.
Până la cer, în inimi,
trandafirul luminii ne-a înflorit.
În clipa simtiţă,
trandafirul luminii ne-a înflorit.
În clipa simtiţă,
luminile-au străpuns întunericul.
Cum să nu se unească dacă este
tot acelaşi râu, aceeaşi apă?
O arcă şi râul care-şi continuă cursul...
Divină este atingerea spiritelor noastre!
O vindecare!
Îmi doarme sufletul, nu-l mai trezim!
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu