Lui Radu Beligan.
Poem, de Liviu Florian Jianu
RĂDĂCINI DE LUMINĂ
Sufleurului de Lumini, Radu Beligan
Aș fi vrut
Să intru
La Național –
Prin față –
Nu !
Nu prin luxul acesta
În care
Adormi –
Adormi în fotolii
Și întrevezi
Piesa-n somn –
Aș fi vrut
Să fie o liniște mare –
Niciun fel de covoare –
Doar
Mănunchiuri
De flori
Să se strângă –
Ori
Prea tinere
Ori
Bătutele flori
Peste scânduri –
Toată flora
Cea vestită
Despre care
Cine știe
Unde
Și pentru ce bucurie
Nu a jucat
sărbătoare?
Tot – vie?
Aș fi vrut
Și gândurile
Să le lași
Pe mâinile
Garderobierelor –
Dantelărese –
Croitoare –
Să repeți
Numai
Așteptările
Intrând
În gânguritul de miere
Zumzăind
În sălaș –
Cu privirile,
Cu urechile –
Și cu pieile,
Chiar –
Mângâind
Catifelele –
altele
decât cel roase
sub pași –
aș vrea
deodată
să bată
și gongul –
pentru cine bat, gongurile ? –
și o noapte
ca umbra eclipselor toate
să-și facă
pe viețile noastre
tot rondul –
și un spot
să coboare
cu cărare pe mijloc
tocmai din spate,
din înalt
de cortină –
aș vrea
din podeaua de lemn
în surdină
să crească
o altă lumină,
o altă fundație, de rădăcină –
să zâmbească
ironic,
dar tonic:
– și totuși,
– lumină…
– revino …
21 iulie 2016
Mesterului, nu-i plac despartirile - ramaneti cu noi. (BT)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu