vineri, 29 iulie 2016

Oglinda






 Imaginea din oglindă
 

Încerci să construieşti mereu,
 plantezi seminţele unor noi începuturi,
 uneşti punctele unei noi poveşti,
 auzite parcă cândva, demult,
 traversezi apele emoţiilor adânci,
 întregeşti visele, dorinţele, iubirile,
 nespuse vreodată cuiva,
 în acea femeie care te va face
 să te simţi unic, puternic,
 frumos,  încrezător, ocrotitor, 
 pentru că doar aşa ştii că vei fi tu. 
 
 Există sentimentul de a fi împins
 în mod constant 
 şi tras de mareele interioare, 
 la fel ca oceanul
 întotdeauna atins de lună.
 O nelinişte adie,
 imaginile trec pe cer, 
 doar umbrele lor 
 stau lipite memoriei.
 Ritmul fluxului de timpuri
 ca valurile se ciocnesc 
 de vânturile schimbării. 
 Ţi-e teamă să iubeşti complet
 până când simţi
 că doar Ea te întregeşte,
 te deschide, te transformă, 
 fiind însăşi Iubirea,
 iar Iubirea chiar Ea,
 devine totul,
 raţiunea şi sensul vieţii,
 reflectarea jumătăţii de cerc 
 ce completează formula infinitului. 
 
 Cerurile s-au înălţat în albastru,
 pasăre cu aripile crescute în tine,
 nu expiri, ci pluteşti.
 Într-o singură întindere de aripi 
 e-o singură bătaie de inimă
 - rug, flacără, icoană, caldă lumină.
 Vei dori mereu să te regăseşti
 în cuvintele, privirea, atingerile,
 sărutul şi îmbrăţişarea ei, 
 pentru că doar atunci 
 ştii că eşti tu, acolo, acasă,
 dar în acelaşi timp
 ţi-e teamă s-o pierzi.
 Iubeşti copia inimii tale,
 parte din sufletul tău,
 iubeşti cu ochii şi nu doar atat,
 iubeşti cu trupul, cu inima şi sufletul,
 iubeşti sincer, curat, profund, 
 iubeşti nemărginit, 
 iubeşti aşa
 cum n-ai mai iubit 
 şi nu vei mai iubi vreodată.
 
 O priveşti în ochi, regăsind 
 cea mai frumoasă parte 
 din tine în ea.
 Citindu-ţi sufletul, şi-a găsit loc
 pentru totdeauna, în inima ta.
 Ştii sigur că pentru apropiere 
 este nevoie de depărtare,
 pentru veşnicie este nevoie de timp,
 pentru recunoaştere de fapte. 
 În palma grădinii ţi-a răsărit 
 trandafirul dimineţii. 
 Demult ai trasat drumul, 
 drumul pe care
 doar ea-ţi va fi alături.
 O iubeşti - o iubeşti pentru totdeauna. 
 O vrei alături - o vrei mereu. 
 Doar aşa nu-ţi vei pierde inima, 
 sufletul şi înălţimea.

 Un bărbat mereu alege.
 Alege provocarea. Alege strălucirea,
 zborul, mişcarea, viaţa.
 Alege femeia propriei nebunii. 
 Dintre toate femeile o alegi
 pe cea mai plină de viaţă. 
 Din cea mai plină de viaţă
 - pe cea mai înţeleaptă. 
 Din cea mai înţeleaptă
 - pe cea mai delicată. 
 Şi veselă, şi răbdătoare.
 Dar şi nebună, irezistibilă,
 pentru că de fiecare dată
 când o vei privi adânc în ochi, 
 îţi vei citi bucuria de viaţă,
 înţelepciunea, gingăşia,
 blândeţea şi răbdarea din tine. 
 Şi-acea nebunie,
 oglindirea propriei esenţe!


  de Irina Lucia Mihalca





















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu