„Uniunea
Europeană scârțâie din toate încheieturile”
- interviu cu dl. prof. univ. dr. Corvin
Lupu -
L-am invitat
la o discuție pe tema ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană pe dl. dr.
Corvin Lupu, profesor universitar de istoria relațiilor internaționale
contemporane și recente, cunoscut opiniei publice pentru abordările originale
ale domniei sale, dezbrăcate de haina propagandei de orice fel și pentru
libertatea de gândire și de exprimare a ideilor.
Marius Albin
Marinescu: Domnule profesor, cum ați primit vestea ieșirii Marii Britanii din
Uniunea Europeană? V-ați așteptat la acest deznodământ?
Corvin Lupu:
Am așteptat cu interes rezultatul referendum-ului, convins că el exprimă nu
atât voința populară, cât, mai important orientarea politică a marilor
planificatori de la Londra, care sunt de conivență cu cei din S.U.A. Este o
constantă a istoriei contemporane ca marile decizii internaționale să fie luate
de guvernanții de la Londra prin punere de acord cu partenerii lor din S.U.A.
M.A.M.: Din
exprimarea dumneavoastră ar putea rezulta că puneți la îndoială faptul că
rezultatul referendum-ului exprimă voința populației Marii Britanii.
C.L.:
Personal, știu că democrația/„democrația” nu merge atât de departe încât
decizii foarte mari, de relevanță istorică, să fie lăsate la voia/„mâna”
străzii. În aceste situații nu decid oamenii de la baza societății, „stupid
people”, ca să-l citez pe Brucan. Structurile adânci ale statului au mijloacele
necesare și experiența în domeniu pentru a face să fie triumfătoare linia
politică adoptată în spatele ușilor închise. Așa se procedează.
Neprofesioniștii și naivii trebuie să fie lăsați să creadă orice altceva. Asta
nu înseamnă că majoritatea britanicilor nu sunt pentru ieșirea din U.E. Eu cred
că majoritatea britanicilor chiar au vrut să iasă, dar decidenții nu se pot
baza pe asta. Ei își iau toate măsurile, din timp, începând, de cele mai multe
ori, cu sondaje manipulate de opinie pe care, cu cât se apropie evenimentele,
aduc cele două situații alternative la procente foarte apropiate una de
cealaltă, încât foarte ușor pot să încline balanța în favoarea oricăreia dintre
variante. Și în Marea Britanie institutele de sondarea opiniei publice sunt
influențate de serviciile secrete. Și la noi, în România, s-au modificat de mai
multe ori rezultatele scrutinelor, în conformitate cu interesele acaparatorilor
străini ai României. Așa a fost mai ales la referendum-ul din noiembrie 2003
pentru modificarea Constituției, sau la alegerile din timpul celor zece ani ai
președinției Băsescu, când serverul de la Biroul Electoral Central a fost
deservit de firma NET CONSULTING, controlată de serviciile secrete ale S.U.A.,
desigur în cooperare cu serviciile secrete românești, care au fost puse sub
controlul consilierilor americani, încă de cu mulți ani în urmă. Rezultatul
alegerilor a fost inversat de câteva ori în România, ca să nu mai vorbim de
„ajustări”, care se produc, practic, permanent.
M.A.M.: Dacă
admitem teza dumneavoastră, trebuie să ne punem întrebarea ce interese au
determinat această decizie importantă, care întrunește și un mare sprijin
popular?
C.L.:
Motivația principală, atât a politicienilor, cât și la nivelul opiniei publice,
a fost aceea că britanicii doresc să aibă o țară independentă și să nu-și lase
soarta la „mâna” deciziilor Comisiei Europene. Este o aspirație firească, după
părerea mea, naturală. U.E. a debutat ca o organizație în rețea, așezată pe
orizontală, cu primele ei state membre aflate pe poziții de egalitate deplină.
La începuturile comunității europene, în perioada Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului și, apoi, a Pieței Comune, Luxemburg, stat care este
doar un oraș, avea la masa negocierilor aceeași greutate cu Germania și cu
Franța. Când s-a pus problema aderării la U.E., statelor li s-a arătat „gazeta
de perete” a intrării într-o structură democratică de state suverane și egale
în drepturi, în cadrul căreia se promovează interesele tuturor, după care s-a
trecut la promovarea unui sistem organizațional supranațional piramidal,
cuprinzând și o periferie internă, în care se găsește România. Această
aspirație de suveranitate nu este numai a britanicilor. Elvețienii au anunțat
că nu mai doresc să adere la U.E., practic, din aceleași motive. Slovacii și
cehii doresc și ei, în număr mare, greu cuantificabil de către mine, un
referendum de acest fel, iar mai nou, sunt asemenea voci și în Franța. Mai
departe s-a mers în Olanda, unde s-a dat publicității un sondaj de opinie care
arăta că majoritatea populației dorește ieșirea din U.E. Suedia și Danemarca au
și ele foarte mulți susținători ai ieșirii din Uniune. Să nu uităm Austria,
care a fost prima țară în pragul unei asemenea decizii de ieșire din U.E., în
primul deceniu al mileniului actual, fiind nevoie de asasinarea lui Georg
Heider, carismaticul lider al dreptei austriece, cel mai popular austriac de la
Hitler încoace, care a fost găsit mort într-un „accident” de mașină, dar având
capul străpuns de un fier. Este cert că Uniunea Europeană scârțâie din toate
încheieturile.
Aici
intervine un aspect important. Manifestându-se pentru suveranitate națională și
pentru decizii independente, euroscepticii se manifestă practic împotriva
sistemului, care este realmente, vorba lui Băsescu „ticăloșit”. Euroscepticii
nu sunt „oi negre”, cum sunt ei subtil și peiorativ proiectați de propaganda
eurocraților de la Bruxelles și de la București. Apoi, din punct de vedere economic,
în cadrul U.E. interesele Germaniei sunt pe primul loc, iar principalele
decizii sunt influențate cel mai mult de la Berlin. Marea Britanie dorește
să-și decidă singură soarta. Actualmente președintele Comisiei Europene, ca și
cel al Parlamentului European sunt etnici germani și acest lucru produce
efecte. Sângele nu se face apă…
Mai sunt și
multe alte considerente, dar, în concluzie, eu reafirm că votul din Marea
Britanie este unul împotriva politicii la nivel înalt din U.E., împotriva
băncilor, împotriva marilor corporații susținute de U.E., în general un vot
antisistem, pe placul celor mai mici, aflați în dispută cu cei mai mari. De
data aceasta aspirațiile populare majoritare, de la baza societății, au coincis
cu acțiunea americano-britanică, sprijinită tacit de Rusia și de China, de
subminare subtilă și acoperită a colosului economico-politic care este Uniunea
Europeană. Istoria, regina științelor umaniste, ne spune că de fiecare dată
când Europa a fost în impas, S.U.A. și Rusia au avut de profitat. Marea
Britanie este mult mai aproape de S.U.A. decât de Germania și de Franța.
M.A.M.:
Domnule profesor, am văzut că Nagel Farage, principalul lider antieuropean de
la Londra, a declarat, printre altele, că „Grupuri de criminalitate organizată
țin în mâna lor țări precum România.” Ce părere aveți despre această afirmație?
C.L.:
Întrebarea dumneavoastră și, în general, acest subiect ar necesita un răspuns
aplicat, de altă dimensiune decât această întrebare din cadrul unei scurte
discuții. Pe scurt, vă spun doar părerea mea, că Nagel Farage are dreptate. Ce
este grupul miliardarului evreu George Sörös? Da, este un grup dovedit de
criminalitate organizată, care a întreprins atacuri împotriva monedelor
naționale ale unor state importante, care finanțează grupări care să preia
control politic care să fie folosit pentru acapararea resurselor unor popoare
etc. etc. Da, este un grup de criminalitate economico-financiară indiscutabil,
care și-a plasat oamenii și în administrația centrală de la București. G.D.S.-ul
creat de Brucan, cu Liiceanu, Pleșu, A. Cornea, Renate Weber, Mariana Celac,
Stelian Tănase, Tismăneanu, Patapievici etc. a jucat un rol foarte mare în
influențarea deciziilor ideologice în societatea din România și în manipularea
opiniei publice de la noi. Nu este întâmplător faptul că majoritatea membrilor
sunt minoritari etnici, mai ales evrei, dar și țigani și unguri, cei folosiți
preponderent în supunerea și, adeseori în istorie, în îngenunchierea
majorității etnice românești. Între consilierii prezidențiali ai lui Băsescu și
în actualul guvern sunt oameni stipendiați de Sörös. Ce să mai vorbim de grupul
criminal de conducere al României care a generat o mie de morți după ce l-au
arestat pe Ceaușescu și au patronat o țară a asasinatelor politice. În unele
cărți ale mele am dat o lungă listă de persoane asasinate în România, după 22
decembrie 1989.
M.A.M.:
Domnule profesor, nu cumva dăm prea mare importanță rolului jucat de
minoritarii etnici din România în ultimul sfert de veac?
C.L.: Nu
domnule director, de altfel, încă din ziua de 22 decembrie 1989, la conducerea
României au fost aduși minoritarii. Fără să-i înșirăm aici pe toți, este
suficient să reamintim că primii doi președinți au fost etnici minoritari, Ion
Ilici Iliescu (bunicul dinspre tată, Vasili Ivanovici, evreu din Rusia, iar
mama țigancă), Emil Constantinescu (nume real Kazbich, evreu din Basarabia), să
mai reamintim că cele mai antiromânești lichidări economice și înstrăinări, ca
și decizii politice antiromânești le-au luat prim-miniștrii minoritari etnici,
evreul Petre Roman (mama îi spunea „Piotr”, după cum simțea ea, evreică din
Spania, iar tatăl se numea Ernst Neulander) și țiganul Adrian Năstase.
Guvernatorul Isărescu (numele vechi de familie este Iser, evrei din Basarabia
stabiliți la Drăgășani) a avut un rol decisiv în înstrăinarea unei mari părți
din tezaurul de aur al României, în înstrăinarea băncilor românești (C.E.C. a
fost salvat de Parlament, în ultimul moment și dintr-o neglijență a lui
Isărescu, care nu se aștepta la blocarea vânzării C.E.C.-ului). După toate
mizeriile pe care le-a săvârșit, a promovat un act normativ prin care este
scutit de răspundere penală, ceea ce este o mizerie fără seamăn, pe de o parte,
dar care exprimă conștiința acestor asasini economici că locul lor este în
fundul pușcăriei, sau, după caz, în fața plutonului de execuție, pe de altă
parte. Apoi, să nu-i uităm pe alții și alții dintre minoritarii etnici care au
contribuit decisiv la lichidarea a tot ceea ce este românesc și la
transformarea acestei țări într-o colonie jefuită „la sânge”, atât de baza
materială, de resursele naturale, cât și de resursa umană. Astăzi, în punctele
cheie, președinte, prim-ministru, directorii SRI și SIE, guvernatorul B.N.R.
sunt tot minoritari etnici, „la vedere”, sau deghizați în români. Oricum,
aceștia au demonstrat că nu sunt români nu numai de sânge, dar nici de simțiri,
promovând sau acceptând promovarea de măsuri antiromânești de multiple feluri.
Discursul lor, acțiunile lor, nu sunt cu nimic racordate la nucleul vital al
națiunii române, preocupările lor fiind acelea ca nu cumva interesele străine
din România să fie afectate, nu cumva ca România să calce pe urmele statelor
care își apără interesele naționale reale (Polonia și Ungaria, în primul rând,
dar și Grecia, Bulgaria, Cehia și Slovacia, în al doilea rând) etc.
Poate v-am
surprins cu discursul meu radical, dar situația României euro-atlantice și a
românismului este una excepțională, în sens negativ și într-o atare situație,
discursul nu poate fi nici neutru, nici domol, nici indiferent. Eu nu sunt
politician, nu sunt diplomat, nu sunt aservit puterii ticăloșite și de aceea
vorbesc liber.
M.A.M.: În
noile condiții create de ieșire a Marii Britanii din U.E., cum vedeți
evoluțiile viitoare de pe continent?
C.L.: Uniunea
Europeană este o organizație supranațională care are un caracter istoric,
trecător. Eu nu mă aventurez în predicții privitoare la cât va mai dura U.E.
Viitorologia nu este știință, după părerea mea, chiar dacă se bazează uneori pe
analiza unor realități din trecut și din prezent, dovedite științific. Dan
Voiculescu, fost ofițer la I.C.E. Dunărea a fostei Securități și fost director
la „Crescent”, locuri de unde aveai acces la informații de primă mână, spune
din pușcărie că pentru țările din fostul „bloc” sovietic termenul de prezență
în U.E., gândit în 1989, se apropie de final. Oricum, cei care au prezentat
integrarea europeană ca pe un „proces ireversibil” ne-au manipulat. Este cert
că întregul proces al globalizării nu este altceva decât lupta S.U.A. și a unor
aliați ai săi pentru dominație mondială, restrânsă tot mai mult în ultimul
deceniu și jumătate. Lumea unipolară din vremea lui Gorbaciov și a lui Elțîn,
când S.U.A. rămăsese singura supraputere a luat sfârșit. Rusia alături de
China, cu partenerii lor din Shanhai-5 și B.R.I.C.S. își întinde influența
asupra unor părți tot mai întinse de pe Glob. Lumea a redevenit bipolară iar
sfera de influență a S.U.A. se restrânge la teritoriile negociate la sfârșitul
celui de al doilea război mondial. Acele înțelegeri sunt foarte trainice. Ele
au fost încheiate pentru eternitate. De aceea, la Malta, în 2-3 decembrie 1989,
președinții S.U.A. și U.R.S.S. nu au putut încheia decât un acord verbal,
tratatele lor mai vechi interzicând modificarea înțelegerilor. Ei pot face alte
înțelegeri, dar nu le pot modifica pe cele vechi. Pe pagina sa de Facebook
președintele Putin a afirmat că înțelegerile sovieto-americano-britanice au
fost foarte bine făcute, doar că la Moscova au fost doi trădători, sugerând că
unul le-a stricat și altul a respectat stricăciunile, dar că Federația Rusă
actuală nu mai vrea să recunoască ce au făcut trădătorii. Deci, lucrurile se
complică…
Savanții
sociologi și psihologi au arătat cu claritate că în era globală conștiința
națională nu dispare. Deci, Homo europeus, homo mondialus sunt niște „făcături”
de etapă din acest efort eșuat de globalizare integrală. De altfel, comuniștii
leniniști și staliniști au inițiat și ei „internaționalismul proletar”,
internaționaliștii sovietici acționând în aceeași direcție de dominație
mondială, ca și judeo-americanii de astăzi. Comuniștii aspirau și ei la „omul
nou”, tot un fel de homo europeus și la răspândirea puterii lor pe tot Globul.
M.A.M.:
Vedeți o legătură între eforturile de globalizare și criza refugiaților și
imigranților?
C.L.: Este
clar că frâna principală în calea globalizării (dominației mondiale
judeo-americane) ținta prioritară a distrugerii națiunilor este Europa, cea
asupra căreia se exercită autoritatea judeo-americană în cea mai mare măsură.
Chiar și această aducere a milioane de musulmani peste popoarele europene, cu
forța, prin abuz, face parte tot din proiectul de distrugere a națiunilor
europene, nucleele naționale și naționaliste fiind cele care salvează națiunile
și etniile majoritare. Pe măsură ce Franța, învinsă total în al doilea război
mondial, a fost refăcută de americani a fost dată pe mâini evreiești și iată că
astăzi poporul francez a fost invadat de milioane de tot felul de negrii,
galbeni, musulmani etc. al căror loc ar trebui să fie în țările lor, nu în
Europa. Desigur situația aceasta este și un revers al unei medalii vechi: șase
dintre statele vest europene au stăpânit imperii coloniale care acopereau cea
mai mare parte din Globul pământesc. Sute de ani, colonialiștii europeni au
jefuit coloniile, lăsându-le sărace și înapoiate, cu mici elite slugarnice și
profitoare, cu ajutorul cărora au perpetuat transferul de prosperitate spre
Europa. De aici sunt și decalajele. Unii au muncit să-și asigure cele necesare,
iar alții au jefuit coloniile. Acum, aceștia, într-adevăr ar avea obligația
morală să-i primească la ei pe cetățenii fostelor colonii pe care le-au jefuit
și sărăcit.
Revenind la
întrebarea dumneavoastră, eu sunt de acord cu Donald Trump care a spus că
britanicii „și-au luat țara înapoi”. Cred că în viitor acest proces de
destrămare a U.E. va continua și vor ieși și alte țări din Uniune. Problema
recunoașterii largi a eșecului proiectului U.E. este doar o chestiune de timp.
Din păcate, deocamdată nu văd decât mesaje unidirecționale la diriguitorii
politici ai României și la propagandiștii regimului de la Bruxelles din
România. Cea mai arogantă și evident nedemocratică, care arată adevărata față a
lui Mugur Isărescu este declarația B.N.R. care își exprimă speranța că Parlamentul
Marii Britanii va ignora referendum-ul! Din punct de vedere politic, din
perspectiva acestui regim politic, declarația ar trebui să atragă destituirea
imediată a lui Isărescu ca dușman al democrației. Cum să ignori voința unui
popor? În fine, eu vorbesc teoretic, pentru că, practic, voința poporului român
este manipulată și ignorată permanent, ceea ce Isărescu și știe și face.
Printre
rânduri și din informațiile mele, constat că există o preocupare ca România să
fie menținută în chingile care o fixează la cheremul corporațiilor
internaționale care îi sug resursele naturale și umane, o mențin în sărăcie,
exportă ilegal profitul, plătesc statului român un minim de taxe și impozite și
obțin facilități maxime de la administrația României.
M.A.M.: Cum
vedeți dumneavoastră ieșirea Marii Britanii din U.E. din perspectiva României?
C.L.: Nu
cred că România va fi afectată în bine sau în rău de ieșirea Marii Britanii din
U.E. Cât despre cetățenii români de acolo, nici ei nu vor fi afectați. Ei sunt
fie specialiști de valoare, fie muncitori care se vând ieftin. O forță de muncă
calificată și ieftină vrea oricine. La așa ceva nu renunță nimeni. Copii români
minunați au plecat în Anglia. Nu se vor mai întoarce. Este o pierdere genetică
colosală. Pleacă valorile și tinerii capabili și rămân să procreeze mediocrii
și slabii. Aceasta este cea mai mare problemă a etniei române pe care opinia
publică, mereu neatentă, nu o percepe la adevărata ei valoare. Ar fi bine ca
mulți dintre tinerii de etnie română care se află în Marea Britanie, rămași
fără burse de la guvernul britanic, să se întoarcă în România. Cred că este
nevoie de urgență să se ia măsuri, chiar împotriva voinței Comisiei Europene,
în favoarea încurajării cu măsuri importante a revenirii românilor de valoare în
România, fie ei muncitori sau intelectuali. Dar guvernanții de la București,
aserviți străinilor, poartă grija românilor plecați în lumea largă și îi
neglijează grav pe cei rămași în țară, determinând continuarea exodului, sau
încurajându-l direct, cum a făcut Băsescu care le-a spus să plece. Cât despre
țiganii cerșetori și infractori, pe aceia, posibil și probabil, ni-i vor
trimite nouă înapoi, ne vor certa pentru ei, cerându-ne să îi integrăm, cum a
făcut Sarkozy când trimitea la București avioane întregi pline numai cu țigani.
Ulterior, mulți dintre ei s-au întors în Franța unde spuneau că „sărăcia-i mai
bogată”.
Pe de altă
parte, România are alte probleme. Ea trebuie să aibă proiecte alternative de
multiple feluri și nu prea are cine să le facă. Consilierii români și străini
de la Cotroceni, SRI, SIE și de la guvern sunt aserviți unor forțe străine.
România trebuie să se elibereze de stăpânirea străină și să ajungă să ia cea
mai mare parte din decizii singură, în conformitate cu propriile interese. Are modele
foarte bune, în primul rând vecinele noastre, Ungaria și Polonia, state-model
în ceea ce privește promovarea intereselor naționale. Dar, desigur, minoritarii
care conduc la București nu vor face treaba aceasta. Deci, ne rămâne să
așteptăm sau să acționăm pentru vremuri mai bune, când românii vor decide ei,
nu minoritarii sau români jidoviți.
M.A.M.:
Domnule profesor, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care mi-ați răspuns și
sper ca prin acest prim interviu să deschidem calea pentru dialoguri periodice,
cu subiecte cât mai interesante pentru cititorii noștri.
A consemnat Marius Albin MARINESCU
Sursa:
http://www.justitiarul.ro/profesorul-corvin-lupu/Actualitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu