Comentariul
Zilei ,
Stiu ce
“campanie” caci altfel nu pot s-o numesc, se face la ei la tv, de a se vedea
“uratul” drept frumos ! As gasi motivatie intr-un fel de “obiectivizare” prin
care dincolo de aparentele fizice sa se caute altceva, mai adanc… Din
nefericire, de multe ori mesajul initial se “uita” si ramane doar o rasturnare
de aprecieri si confuzie in discernamant… Multi din acea sala, sunt probabil
“oameni de treaba” care se amuza sincer de “iluzia si falsitatea” din spatele
“spaimelor” primare… Apoi, unii invata sa le treaca usor asa, ca in “gluma” de
halloween… Ciudat, dar toate astea … in catedrala? Iar acea momaie usurica si
atarnata zdrentuita si cu bratele intinse sugereaza cumva o … rastignire? In
opozitie, cu “picioarele pe pamant” mult mai reale si active caracterele !
Evident, ar urma “intrebarea” adresata spectatorilor: CE ALEGI? Intradevar,
“confuzie si atragerea in confuzie” e mesajul acestui spectacol ritual din
uriasa catedrala…
Si
acceptarea ei…
OM...
Azi...SFANTA
TREIME a Pogorarii Sfantului Duh
http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1194/119360_sfanta-treime.jpg
Cuvantul
Sfantului Efrem Sirul
Efrem Sirul
Dacă voieşti
să birui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cinstirile, nici hainele
scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpotrivă, să te
bucuri când eşti ocărât şi necinstit şi să te mustri pe tine însuţi că eşti mai
păcătos decât toţi păcătoşii.
Dacă vrei să
înfrângi trufia, despre nimic din ceea ce faci să nu zici că se face prin
ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci
vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că te îndeletniceşti cu
cântarea psalmilor, fie că faci multe metanii până la pământ, să zici: „Numai
cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu
puterea mea şi nu cu strădania mea”.
.........................................................................................................................................................................................................
DESTEPTAREAAAAA
! ! !
SUA ar dori
o revoluție portocalie la Moscova
Cum Rusia nu
poate fi atacată din exterior, având o armată foarte puternică, atlantiștii
încearcă să creeze o prăbușire din interior așa cum au mai făcut de-a lungul
istoriei în 1905 şi 1917.
Motivația
NATO de a aduce o brigadă în estul Europei arată că Occidentul urmărește să
pună presiune pe liderii ruși. Brigada face parte din strategia actuală a NATO
de a se extinde spre est cât mai aproape de granițele Rusiei și de a pune în
acest mod presiune politică pe liderii ruși.
În plus,
englezii şi, prin extensie, atlantiștii au încercat întotdeauna să înfrunte cea
mai mare putere continentală, Rusia, nu prin forțe proprii, ci ridicând un terț
interpus.
Cu ani in
urma, a existat o putere militara si economica, care se temea de posibilitatea
ca rivalul sau rivalii ei sa nu ii submineze autoritatea pe glob. Ea isi
exercita autoritatea in mod despotic, punind conditii economice, acceptind
numai ce o avantaja, instaurind guvernele care dorea si facind practic ce
dorea.
In acest
timp, rivalii acestei puterii, nu interferau cu interesele ei si cu dominatia pe
care o exercita in anumite zone ale globului, unde dicta absolut totul, in
interesul ei si in detrimentul a milioane de oameni nevinovati care munceau in
sclavie pentru a sustine economia acestei mari puteri, dar nimeni si chiar nici
rivalii sau rivalul ei nu se implicau.
Acest stat, in declin moral si economic,
privea aceste tari ca fiind curtea proprie.
Ca sa isi
protejeze propria sfera de influenta, aceasta mare putere, trebuia sa mentina o
autoritate stricta si sa aiba loc decizii numai intr-un singur sens, de la ea
la vecini sau state subordonate la distanta.
Aceasta
putere a pus la conducerea statelor unde domina categoric, gasti de banditi
care duceau in sclavie poporul si duceau peschesul la capitala politicii
mondiale. Acesti lideri instalati la comanda, intoarceau spatele oricaror state
care nu erau pe placul marii puterii si politica lor externa era reglata de la
capitala politica mondiala.
Cind
guvernele nu conveneau marii puterii, ca si acum, ea inarma rebelii si cotropea
tarii si regiuni intregi punind lideri si impunindu-si banii si moneda
nationala, lasind acele tari datoare pe veci si oamenii disciplinati de saracie
si teorare.
Va suna
familiara prezentare de mai sus? Fara discutie ca multi dintre dumnavoastra ati
dedus despre cine este vorba. NU este o istorie despre Rusia, iar liderul
acelei tari NU este Presdintele Putin.
Acea mare
putere mondiala a fost SUA, iar cel ce a dictat o politica de acest fel sau a
amplificat-o pe cea existenta, a fost actorul presedinte american Ronald
Reagan, iar unul dintre vecinii pusi sub presiunea armelor de catre americani a
fost Nicaragua. Asta pentru ca tot a venit vorba de o regiune din Ucraina, unde
americanii vor "democratie", uitind ca in Nicaragua, erau numai
nativi nicaraguaeni, americanii generind acolo un razboi fara sa trebuiasca sa
isi apere vorbitorii de limba engleza sau cei care au radacinii in America.
Americanii au vrut in aceste conditii sa domine o tara intreaga, dupa care
evident, a "reusit" sa domine si vecinii lor, Guatemala, Honduras, Panama
si multe alte state, pe care le-a lasat intr-o saracie de nedescris, facindu-le
piete furinizoare de droguri, violenta si activitati criminale, deci cu un
viitor "infloritor".
A fost
rindul Cubei, cind, poporul si-a ales sistemul in care doreste sa traiasca si
conducatorul, Castro, in locul marionetei americane Batista. Era clar ca
liderii americanii nu aveau nevoie linga ei de o tara comunista, pentru ca ar
fi putut la un moment dat sa le contamineze populatia si ca urmare, CIA a
incercat o lovitura militara in 61 in Golful Porcilor, esuata, in urma careia
militarii cubanezi au scaldat in mocirla, porcii americani care doreau sa le
invadeze tara, ca o asemanare cu denumirea golfului respectiv. Deci si Cuba ar
fi trebuit colonizata si sclavagizata de SUA. A continuat Irakul, Libia,
Afganistanul, Libia, Yemenul, Egiptul si tot ce a miscat "in front"
si nu a dat ascultarii indicatiilor Americii.
America nu a
dorit si nici nu va dori ca Rusia sa detina vreo sfera de influenta in special
in emisfera vestica, dar ceea ce ii deranjeaza cel mai mult acum, este pozitia
unui numar din ce in ce mai mare de state, pro Rusia.
Miscarea
Sadinista a poporului nicaraguan a "debarcat" marioneta americana
pusa la conducere, Anastasio Somoza Debayle, dupa care au incercat sa cultive
relatii economice cu Cuba, iar in raspuns, americanii condusi de Reagan au
creat miscarea antisadinista Contras.
Rezultatul?
Razboi civil si peste 35.000 de nicaraguani morti, zeci de mii de copii fara
parinti, zeci de mii de familii distruse, saracie lucie ca dupa razboi, lipsa
locuintelor, lipsa unei igene bazate si un dezastru de neimaginat, care a dus
la bucuria liderilor americani si petreceri cu sampanie si pahare de cristal,
ca o sfidare de proportii la adresa acestui popor amarit. Cei 35.000 de oameni
ucisi in rabzboi, care au reprezentat 2% din populatia Nicaragua.
Americanii
detin recordul tupeului si lipsei de respect spionindu-si chiar partenerii prin
NSA, ei "promovind" pacea si in acelasi timp, dorind extinderea NATO.
In acest moment, conteaza mai putin ceea ce cred liderii NATO sau UE legat de
expansiunea lor, cel mai mult contind daca liderii rusi gindsc aceasta ca o
amenintare sau ca ar putea in viitor sa devina o amenintare.... Ceea ce evident
ar duce si chiar duce la o reactie prompta a rusilor.
Rusia are
inregistrate trei baze militare oficiale pe glob, in timp ce America, aproape
ca nu exista tara care sa nu aiba cel putin o baza militara si sa terorizeze
zona in care se afla..
Pentru
americani si aliatii lor vestici, Castro, Daniel Ortega, Chavez, Maduro si
altii, sint diavoli, sint comunisti, sint criminali si toti sint
"aliati" cu Moscova in opinia lor. Dar evreii dictatorii din America
Centrala si de sud, criminalii dictatori care conduc Burma, regimurile autoritare
din Orientul Mijlociu unde sint batute cu pietre femeile inchise in saci, pina
cind sint omorite, unde sint oamenii biciuti, unde sint promovate legi prin
care parintii sa isi omoare copiii pentru relatii cu tineri din alte etnii,
acei lideri sint oameni de treaba si care vor binele poporului.
Ceea ce in
Nicaragua, americanii considerau o cauza nobila, o necesitate si un mare
sprijin pentru popor, ucigind prin incitare la razboi zeci de mii de oameni,
ceea ce face Presedintele Putin pentru a linistii situatia in Ucraina si a da
un sens vietii de acolo, unde populatia a ales sa traiasca sub o alta tara,
este o crima si o actiune inumana.
Mai mult,
americanii spun ca nu vor modificarea granitelor prin forta, dar ei au
modificat stilul de viata al oamenilor si i-a dus in saracie crunta, ba uneori
au modificat si granitele, cum este cazul rebelilor sirieni si ISIS, acceptata
si inarmata de SUA si aliatul Israel, care evident ca nu se va “opune” acestor
fanatici si care modifica granite cu Gaza si West Bank, strimtorind teritoriul
palestinienilor si oferind evreilor chibuturi in teritoriile palestinene…
De la
intrarea României în NATO și pogorîrea influenței americane în mod oficial
peste capetele și destinele românilor, toate "alegerile" desfășurate
în țara noastră pentru desemnarea celui care să ocupe funcția supremă în stat
au fost de fapt niște mascarade sforăitoare, spectacole de sunet și lumini de
cel mai odios prost gust.
Ele au fost
menite să mascheze realitatea tristă că cetățenilor români le mai este oferit
doar dreptul de a accepta Zapciul numit de Washington și că nici nu se pune
problema alegerii unui Președinte care să reprezinte interesele naționale.
Și, ca să nu
fie acuzată de lipsă de generozitate, Stăpînirea străină le-a lăsat românilor
iluzia dreptului de a alege, pe care concetățenii noștri s-au grăbit să o
îmbrățișeze cu ardoare: să ne amintim doar ce scandal, ca hai, ce circ, ce
exhibare de intoleranță și violență am putut vedea atît în 2004, cît și în 2009
și 2014.
Cînd gluma
s-a îngroșat însă și Stăpînirea și-a văzut interesele puse în pericol, a
renunțat chiar și la păstrarea unor minime aparențe, așa cum s-a întîmplat la
referendumul din 2012.
De asemenea,
în seara în care Culaie neamțul a fost numit zapciu, Revoluția Portocalie era
pregătită în tranșee, gata-gata să se transforme în euro-maidan dacă îndrăznea
careva să crîcnească pe la București.
Iar emoția,
scandalul și energiile imense irosite de populație cu ocazia celor trei runde
de "alegeri" sînt cu atît mai mult de regretat, cu cît toți cei ce au
ajuns în ultimul act, atît în 2004, 2009, cît și în 2014, au fost doar niște
marionete patetice, care au dansat așa cum le-au fost trase sforile de la
Washington.
Se poate
vedea cu ochiul liber că, atît înainte de scrutinul din 2014, cît și după,
Iohannis nu a avut nici un punct de vedere divergent cu privire la temele
majore legate de viitorul României. De fapt, ei nu au nici un punct de vedere
în general, în afară de cele ce le sînt scrise pe hîrtie de
"consilierii" americani și de ambasada americană la București.
Iar prima
grijă a lui herr Culaie, după ce s-a văzut înscăunat zapciu, a fost creșterea
procentului din PIB primit de armată, ca să poată "aliații"
occidentali să ne mai vîndă niște sicrie zburătoare sau plutitoare.
Asta ca să
nu mai existe nici un dubiu asupra factorului determinant care a contribuit la
succesul său în ocuparea jilțului de Zapciu și să nu se mai amăgească toți
naivii că în România și, în general, în colonii, președinții se pun pe
Facebook.
Guvernul de
birocrați ai UE și FMI, vînd România la metru pătrat, la kilogram și la
bucată, rămînem fără păduri, străinii ne cumpără pămînturile și ne exploatează
pe nimic resursele naturale, România a ajuns o colonie spoliată de interesele
străine, cu o populație sărăcită, bolnavă și ne-educată.
Occidentul a
distrus Romania dupa 90 ca aveau nevoie de forta de munca ieftina
Ceea ce nu
vor sa inteleaga romanii este ca occidentul, nu va vrea niciodata o crestere
economica in Romania, altfel nu ar mai avea sclavi, forta de munca extrem de
ieftina pentru corporatiile lor instalate in tara in primul rand si apoi pentru
muncitorii care pleaca din Romania. Acesta a fost si motivul pentru care a fost
distrusa intentionat industria, deoarece occidentului ii era frica ca Romania
sa mai produca ceva, avand nevoie ei sa isi vanda produsele din tarile lor.
Exemplu concret: de ce sa se produca un tractor in Romania, cand poate sa
produca, Italia, Germania. De ce sa se produca camioane, autobuze in Romania,
in loc sa fie cumparate cele din Germania.
Agricultura
a fost distrusa intentionat ca spre exemplu. Olanda sa isi vanda produsele la noi,
chiar si florile, ca noi romanii sa cumparam tot, de la magazinele
occidentalilor: Kaufland, Auchan, Carrefour etc.In plus, aveau nevoie de
muncitori ieftini pe plantatile lor de capsuni, castraveti, spargel etc. In
toate domeniile unde nu vor sa lucreze occidentalii decat pe bani grei,
lucreaza romanii, fortat de „saracia” din tara.
La
conducerea Romaniei, strainii si-au instalat marionetele lor care le-au permis
sa jefuiasca tara, precum Schweighofer, firmele straine care furnizeaza
energie, gaz, sau cei care exploateaza petrolul, gazele de sist.
Orice roman
care vrea sa fie patriot si nu pleaca din tara, incercand sa isi faca o mica
afacere, e lovit de sistem din toate partile, fisc, primarie, camera de munca
etc. sa renunte si sa inchida, sau sa cedeze afacerea unei corporatii straine.
La fel cum
taranul roman satul de birocratia si taxele de fermier, pleaca sa sclaveasca in
occident ca sa isi intretina familia.
Minciuna
sistemului masonic, este ca „investitorii straini” aduc prosperitate in tara,
ceea ce e practic imposibil, pentru ca platesc salarii mizerabile, pe care
romanii le cheltuie tot pe produsele lor, iar ei majoritatea nu isi platesc
taxele in Romania.
Integ planul
de distrugere a fost gandit inainte sa fie dat jos Ceausescu, pentru ca tarile
prospere nu aveau nevoie ca Romania se devina mai prospera decat ele, altfel ar
fi trebuit ei sa vina la noi la munca si romanii sa mearga in concedii pe
pensii si salarii uriase.
Ceausescu
vazand ce jigodii sunt cei din occident ( impuneau vize romanilor, mareau rata
la dobonazi etc.), a hotarat sa faca afaceri cu arabii, planul de dezvoltare al
Dubaiului de azi sau a Abu Dhabi-ului, fiind planul gandit de Ceausescu, de
dezvoltare pana in 2010. Iata paradoxul ca romanii sunt obligati sa sclaveasca
acum acolo, ceea ce putea fi invers daca romanii ar fi aparat tara mai cu
fermitate de atacul imperialistilor.
Romanii au
cazut insa in capcana si propaganda elitelor masonice, al caror cap este CASA
REGALA, care are colonii sub masca democratiei a tarilor precum SUA si
subordonatele acesteia.
Masurile de
austeritate suferite in anii 80 au fost impuse cu forta tot de FMI.
Geopolitica
imperialismului
Cincisprezece
ani după ce Statele Unite au lansat „războiul împotriva terorismului”, întreaga
lume este atrasă într-un un vârtej din ce in ce mai mare al violenței
imperialiste. Invaziile și intervențiile imperialismului SUA au devastat
Afganistanul, Irakul, Libia și Siria. NATO este angajat într-un program masiv
de reînarmare, în pregătirea unui război cu Rusia. Africa este ținta intrigilor
neo-coloniale constante ale SUA și ale Europei.
Conflicte de graniță între țări
vecine provoacă tensiuni și confruntări deschise în Europa de Est, Trans
Caucaz, subcontinentul indian și America de Sud. În Asia de Est, „pivotul către
Asia” al administrației SUA atrage întreaga regiune în confruntarea Statelor
Unite cu China.
„Războiul
împotriva terorismului” – plin de înșelăciune imperialistă și ipocrizie fără
limite – a traumatizat, mutilat și ucis nenumărate milioane de oameni, și a
declanșat cea mai mare criză a refugiaților de la finalul celui de-al Doilea
Război Mondial. Șaizeci de milioane de oameni au fost alungați din țările lor.
Sutele de mii care au ajuns în Europa, după călătorii îngrozitoare și
amenințătoare de viață, sunt mânați în centre de detenție, forțați să trăiască
în condiții șocante și chiar deposedați de sărăcăcioasele lor bunuri.
Pentru a
submina solidaritatea clasei muncitoare, guvernele imperialiste, partidele
politice capitaliste și media promovează șovinismul național și bigotismul
rasist. Astăzi, în America de Nord, Europa și Australia, musulmanii sunt cei
care sunt victimile vilificării în media, discriminării și rasismului
sponsorizate de stat și violenței fasciste.
Timp de
cincisprezece ani, „războiul împotriva terorismului” a implicat crime pentru
care nici un oficial al guvernului sau personal al complexului
militar-informațional nu a fost tras la răspundere. SUA deschizând drumul în a
afirma „dreptul” de a-și răpi, încarcera, tortura și asasina victimile fără
drepturi legale. Lumea se află în pragul unui conflict global catastrofal.
Declarațiile șefilor de guverne capitaliste devin din ce în ce mai belicoase.
Marșul către
război este o conspirație a elitelor capitaliste, orchestrată de către cele mai
înalte nivele ale guvernului, aparatului militar-informațional, oligarhiei
corporatist-financiare și o presă coruptă de dreapta, fără măcar vălul unei
dezbateri.
Cauza
esențială a militarismului și războiului subordonat prin deținerea privată a
mijloacelor de producție, către acumularea de profit privat de către clasa
conducătoare capitalistă. Consorții puternice de bănci și corporații
capitaliste își utilizează „propriul” stat pentru a purta o luptă comercială și
finalmente militară pentru control asupra materiilor prime, conductelor de gaz
și petrol, rutelor comerciale și accesului la munca ieftină și piețe care sunt
critice pentru acumularea de profit.
Marșul către
război este centrat în jurul eforturilor Statelor Unite de a-și menține poziția
de putere globală hegemonică. Disoluția în 1991 a Uniunii Sovietice a fost
văzută ca o oportunitate de a afirma dominația fără rival a SUA în toată lumea.
A fost glorificată de către propagandiștii imperialiști ca fiind „sfârșitul
istoriei”, producând un „moment unipolar” în care puterea de necontestat a
Statelor Unite ar dicta o „Nouă Ordine Mondială” în interesul Wall Street-ului.
Uniunea Sovietică cuprindea un spațiu vast din glob, întinzându-se de la
marginile estice ale Europei până la Oceanul Pacific. Astfel, regiunile vaste
ale Eurasiei, ocupate de o Rusie slăbită și state central asiatice proaspăt
independente, erau din nou „în joc”, deschise exploatării și jafului
corporatist.
Restaurarea a capitalismului în China, represiunea sa de stat
polițienesc împotriva rezistenței clasei muncitoare în 1989 și deschiderea de
„zone de comerț libere” pentru investiții transnaționale au creat un vast
rezervor de muncă ieftină.
Victoria SUA
și a aliaților săi în Războiul din Golf din 1991 împotriva Irakului a fost
invocată de clasele conducătoare la nivel internațional pentru a legitima
războiul ca cel mai eficient instrument al politicii externe. Un an mai târziu,
Pentagonul adopta un document al strategiei de apărare care declara că
obiectivul SUA este să „descurajeze militar națiunile avansate industrial de a
ne contesta conducerea sau chiar de a aspira la un rol regional sau global mai
important.
Însa
douăzeci și cinci de ani de război neîntrerupt nu au reușit nici să
contracareze declinul capitalismului american nici să creeze o nouă fundație
stabilă pentru relațiile globale. Mai degrabă, Statele Unite – răvășite de
crize interne de nedepășit și înarmate până în dinți – s-au transformat în cea
mai impotantă sursă de instabilitate internațională.
Încercarea de a crea o
„Nouă Ordine Mondială” a reușit doar să creeze dezordine globală. Fiecare
război lansat de Statele Unite a provocat complicații dezastruase.
Operațiunile
cuprinzătoare și neîncetate ale agențiilor de informații americane sunt
expresia practică a faptului că nici o parte a globului nu este în afara
intereselor capitalismului american. Fiecare continent și ficare țară este
văzută prin prisma intereselor economice și geopolitice ale imperialismului
american. Clasa conducătoare americană este concentrată pe dezvoltarea unei
strategii pentru a contracara orice oponent real sau potențial.
SUA
identifică China ca fiind cea mai semnificativă amenințare asupra hegemoniei
globale americane. Însăși dezvoltarea stimulată de investițiile transnaționale
și de creearea unei vaste capacități productive a transformat-o într-un
partener comercial major a numeroase state din lume și în a doua cea mai mare
economie globală. Pe măsură ce greutatea sa globală a crescut, Beijingul a
promovat alternative la sistemul de investiții și comerț dominat actualmente de
Statele Unite și a căutat susținere internațională, inclusiv de la aliații
europeni și asiatici ai Washingtonului. Statele Unite se tem că evoluții cum ar
fi formarea Băncii Asiatice pentru Investiții și Infrastructură și urmărirea de
către China a inițiativelor sale „Drumul Mătăsii” în Eurasia îi vor submina
semnificativ poziția în economia mondială.
Mai mult,
think tankurile imperialiste americane sunt îngrijorate de indici care arată că
statul chinez dobândește resurse, capacități militare și o capacitate de
acțiune globală care, necontrolate, ar putea rivaliza Statele Unite în câteva
decenii. Nevoia Chinei de surse stabile de energie și materii prime a împins
Beijingul în a forma relații politice care au subminat în mod obiectiv
influența SUA în Asia, Africa și America Latină. Recenta recenzie comandată de
Pentagon asupra „pivotului” sau „rebalansării către Asia” a Centrului pentru
Studii Internaționale și Strategice (CSIS), afirmă, cu ostilitate nedisimulată,
că „balanța puterii militare în regiune se modifică împotriva Statelor Unite.
Astfel de
aprecieri despre „ridicarea Chinei” sunt în mare parte hiperbolice, motivate de
interese imperialiste. Agențiile de informații ale SUA sunt foarte conștiente
de existența, pe care caută să o exploateze, a diviziunilor facționale și
regionaliste din interiorul Chinei – o țară cu 55 de minorități etnice
recunoscute oficial – care rezultă din conflictele pentru bogăție și privilegii
dintre secțiuni rivale ale noii sale clase capitaliste. În pofida creșterii
sale economice, restaurarea capitalismului în China a făcut ca țara să fie și
mai vulnerabilă la presiunea imperialismului american și european.
„Rebalansarea”
este centrată pe desfășurarea de putere militară a SUA și a aliaților săi,
pentru a amenința permanent China cu lovituri aeriene devastatoare împotriva
centrelor industriale dens populate de pe coasta sa Pacifică și o blocadă a
rutelor maritime cruciale spre Marea Chinei de Sud de care depinde economia sa.
Dimensiunile militare ale „pivotului”, codificate în conceptul de „Bătălie Aer
Mare” al Pentagonului, sunt țintite spre a constrânge China să cedeze în fața
dictatelor economice ale SUA.
Termenii Parteneriatului Trans Pacific și
declarația președintelui Obama conform căreia SUA, nu China „ar trebui să scrie
regulile comerțului în secolul 21” întruchipează interesele prădalnice ale
băncilor și corporațiilor de pe Wall Street.
„Pivotul
către Asia” a militarizat și destabilizat întreaga regiune și va extrage
resurse vaste din partea Statelor Unite. Recentul document CSIS speculează
asupra provocării care ar apărea dacă astfel de evoluții economice ar consolida
o alianță militară și politică între Rusia și China care ar domina Eurasia și
apoi ar putea atrage alte puteri. CSIS scrie: „Dacă în final Kremlinul se dă cu
China sau caută să manevreze împotriva vecinului său mai puternic va avea
consecințe foarte importante.” Elita conducătoare din SUA consideră deja
administrația actuală de la Moscova și posesia sa asupra forței militare
reziduale moștenite de la fosta Uniune Sovietică a fi un obstacol inaceptabil
în exercitarea fără constrângeri a puterii americane în Europa de Est, Asia Centrală
și Orientul Mijlociu.
Aplicarea
unor astfel de planuri geostrategice este evidentă atât în Europa cât și în
Asia. O acumulare sistematică de putere militară americană și aliată este în
desfășurare în zona Indo-Pacifică împotriva Chinei, în timp ce Rusia a fost
confruntată cu desfășurări NATO în Europa de Est și cu garanții de susținere
militară din partea SUA către regimurile ultra-naționaliste din țările baltice
și Ucraina. Clasa conducătoare americană a tras concluzia că statele, Beijing
și Moscova trebuie supuse, cu cât mai devreme cu atât mai bine. Obiectivul
Washingtonului este să reducă China și Rusia la statusul de state clientelare
semi-coloniale, să controleze „zona centrală” și să conducă lumea.
Asia de Sud
și Oceanul Indian sunt componente critice ale strategiei imperialismului
american pentru controlarea Eurasiei și a globului. De la începutul secolului,
SUA a acționat neobosit pentru a-și extinde prezența militar-strategică de-a
lungul subcontinentului Indian, inclusiv prin Afganistan, ocupat deja de 15
ani; prin dezvoltarea unui „parteneriat strategic global” cu India, ce implică
legături militare tot mai extinse; și orchestrarea unei schimbări de regim în
Sri Lanka în ianuarie 2015 pentru a instala un guvern chiar mai servil
Washingtonului. Planurile SUA de a folosi strâmtorile maritime pentru a impune
o blocadă economică împotriva Chinei în cazul unui război sau unei crize de
război depind de dominația asupra Oceanului Indian. La fel și proiectarea
puterii militare americane în Africa de Est și Orientul Mijlociu. De asemenea,
controlul asupra Oceanului Indian este văzut ca esențial pentru că oferă
Washingtonului un control strâns asupra rutelor maritime care conectează Asia
de Est, Orientul Mijlociu, Africa și Europa.
Campania SUA
de a lega India și întreaga Asie de Sud la ambițiile sale strategice prădătoare
inflamează o regiune care este deja în fierbere din cauza conflictelor
geopolitice, național-etnice și comunale explozive. Imperialismul american este
cabina planificării globale de război, dar el este doar expresia cea mai
concentrată a crizei refractare a capitalismului ca sistem mondial.
Imperialismul european și cel japonez, confruntat cu aceleași contradicții
interne și externe, urmărește scopurile nu mai puțin prădătoare și reacționare
ale propriilor clase conducătoare. Toate încearcă să exploateze extensia
forțată a Americii pentru a-și asigura miza în ceea ce a degenerat într-o
bătălie feroce pentru redivizarea puterii economice și politice mondiale. Va
rămâne Germania un aliat al Statelor Unite sau va deveni încă o dată
principalul său inamic pe continentul european? Va eșua mereu tensionata
„relație specială” dintre Statele Unite și Marea Britanie? În conflictul global
care se află în desfășurare, este imposibil de prezis cu certitudine
aliniamentul viitor al guvernelor imperialiste. Cum a explicat Lenin în timpul
Primului Război Mondial, puterile imperialiste „sunt prinse într-o plasă de
tratate secrete unele cu celelalte, cu aliații lor și împotriva aliaților lor.
Imprialismul
britanic, pe de altă parte, vede în declinul SUA o oportunitate să extindă baza
de operații globală încă semnificativă a băncilor și caselor de finanțe bazate
în districtul financiar Orașul Londra. Franța încearcă să-și recâștige puterea
asupra fostelor sale domenii coloniale din Africa de Nord și de Vest. Italia
are planuri pentru a-și reface influența asupra Libiei. În timp ce Japonia jură
loialitate eternă unei ordini mondiale dominate de Statele Unite, clasa sa
conducătoare repudiază constrângerile de după război asupra rolului său
imperialist își construiește armata pentru afirmarea violentă a propriilor
ambiții. În 1941, problema cărei puteri va controla Asia a condus în cele din
urmă imperialismul american și cel japonez către război.
Tensiunile
și conflictele dintre state-națiune rivale sunt alimentate de destrămarea
globală a sistemului capitalist. Numai CIPI a făcut aprecierea că disoluția
Uniunii Sovietice de către Stalinism nu a marcat triumful capitalismului, ci
mai degrabă prăbușirea mecanismului politic care i-a facilitat stabilizarea
după cel de-al Doilea Război Mondial.
De-a lungul
ultimilor 7 ani, băncile centrale ale lumii, conduse de Rezerva Federală
americană, au pompat peste 12 trilioane de dolari pentru a susține poziția
băncilor și a caselor de finanțe. În timp ce valoarea acțiunilor și averea
nominală a super-bogaților a crescut vertiginos, activitatea productivă a
continuat să stagneze, chiar cu datoria mondială crescând cu aproximativ 57
trilioane. Creșterea Chinei, menținută prin politici de stimulare alimentate de
datorii, încetinește acum abrupt, contribuind la prăbușirea prețului materiilor
prime.
Imperialism,
monopol și oligarhia financiară
Anul 2016
marchează cea de-a o suta aniversare a celor mai importante lucrări ale lui Lenin
despre imperialism, scrise în toiul măcelului Primului Război Mondial.
Imperialismul, explica Lenin, nu este doar o politică, ci o etapă specifică în
dezvoltarea capitalismului mondial. „Imperialismul este capitalismul de
monopol; capitalismul parazitar sau în descompunere; capitalismul muribund.” El
este caracterizat, insista Lenin, prin „înlocuirea competiției libere de către
monopol” și prin dominația asupra economiei de către conglomerate gingante și
bănci, „care controleză întreaga piață mondială și pe care o împart ‘amiabil’
între ei – până când războiul o reîmparte.”
Imperialismul, scria Lenin, este
dictatura capitalului financiar, „care tinde spre dominație, nu libertate.
Lucrările
lui Lenin au fost scrise într-o etapă timpurie a unui proces care s-a dezvoltat
exponențial în timpul ultimului secol. O dată cu globalizarea producției
capitaliste, corporațiile transnaționale au ajuns să domine întreaga planetă,
ridicând vaste rețele de producție și lanțuri de aprovizionare care exploatează
munca muncitorilor din întreaga lume. Dictatura capitalului financiar a atins
dimensiuni uriașe.
(pt Pr VL) STIRI
https://www.marxists.org/romana/lenin/1916/imper/c03.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu