Un
colţ de rai
Am fost, pentru câteva zile, la Rucăr, o
comună situată într-o depresiune intramontană încântătoare, din judeţul Argeş, undeva în zona
culoarului Rucăr-Bran, pe vechiul drum comercial al ţării, drum care făcea legătura
dintre Braşov
şi vechile cetăţi de scaun ale
Țării Româneşti:
Câmpulung, Târgovişte
şi, mai târziu, Bucureşti. Un loc mirific, în care, an de
an, ne întoarcem şi
unde aşteptăm, cu dor, să
ajungem, încărcându-ne de frumos, de lumină. Un colţ de rai, aşa cum zic mereu!
Să stai pe un vârf de deal şi să priveşti panorama
pitorească oferită privirii! Să nu te mai saturi de tot ce inspiri! În fundal,
se întind păşunile,
dincolo de care se întrezăresc crestele munţilor, pe dreapta Bucegii, pe mijloc,
culmile crenelate ale Pietrei Craiului, Leaota, Iezer-Păpuşa, iar pe stânga, Munţii Făgăraş. În faţa lor sunt
risipite, sate, dealuri şi culmi înverzite; pe colnice sunt presarate,
ici-colo, căsuţe
de lemn. În depărtare, şoseaua
şerpuieşte halucinant, iar
noaptea, salba de luminiţe ale maşinilor te hipnotizează prin ritmul mişcării lor. Pe
măguri, curmături şi
dealuri cutreieră turmele ciobanilor.
În
partea stângă zăreşti
drumul duce la Peştera
Dâmbovicioara. La contactul dintre culmile vestice ale Munţilor Iezer-Păpuşa şi Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele,
depresiunea Rucăr este străbătută de Râuşor şi afluenţii săi.
Să
cutreieri potecile, pe drumuri de munte! În împrejurimi, în diferite excursii
pornim spre cheile şi
Peştera
Dâmbovicioara, comuna Dragoslavele, Mausoleul de pe Mateiaş, spre cheile Ghimbavului, afluent
pe stânga Dâmboviţei.
Să
inspiri miresmele care plutesc în aer, un amestec de flori de câmp, arome de
zmeură, fragi, mure, fân proaspăt cosit, mentă, cimbrişor ori sânziene!
Să
asculţi, pe fundalul
atâtor zgomote, ţârâitul
constant al greierilor, legănatul copacilor, adierea vântului printre frunze,
trilurile păsărilor, bâzâitul albinelor, tălăngile vacilor care pasc în apropiere, pe culmi şi seara când trec, pe drum spre
casă! Sunt sunete noi, diferite, pentru orăşeanul adaptat zgomotului
citadin.
Să
stai desculţ
în roua ierbii, să te scalzi în baia de lumină a dimineţii, să adormi pe iarbă, în adierea
vântului şi-a
razelor soarelui, după-amiază, citind, iar seara, să priveşti cum apare luna şi apoi, una câte
una, puzderie de stele! Să simţi că eşti aproape de cer, atingându-l!
Să
te încarci de-atâtea culori, culori care se schimbă, ceas de ceas, în funcţie de lumină!
Să
priveşti cerul întins şi norii care trec,
în viteză, aproape de tine! Un nor mare şi pufos mi-am
ales. În pragul zborului sunt alături de
ceilalţi. Sar din loc în
loc, într-un nor mă ascund. Mă prinzi?
Să
vezi, odată trezit, dimineaţa, aburii ceţii care se ridică uşor! Să te pătrundă, seara, frigul
serios, la care nu te aştepţi, neadaptat
fiind, venit din canicula Bucureştiului!
Să
mănânci atâtea bunătăţi,
oferite de gazdă; eu, adepta brânzeturilor, fructelor, legumelor, cu gust
autentic, bulz cu mămăligă şi alte specialităţi locale, brânză de burduf, brânză
de oaie în cetină, caş
afumat, urdă, jintiţă,
brânză de vacă, lapte, slănină de casă, cârnaţi afumaţi, pastramă, ouă de ţară, fructe, miere
de albine, hribi... ce poţi să mai spui?!
Că
pleci cu părerea de rău că ziua nu are mai mult de 24 de ore sau că timpul nu-ţi permite să stai
mai mult decât ţi-ai
dori, dar cu dorinţa
de a reveni mereu şi
mereu.
Am
fost acolo, an de an, încă de când erau fetele mici. Aşa au descoperit că se pot rostogoli
în iarbă, pornind de pe deal, că pot să stea desculţe în iarba care te mângâie, în roua
care te spală, că pot simţi contactul real cu natura... chiar şi când au fost înţepate de albine.
Binenţeles că şi acum, culegând
flori de câmp şi
plante medicinale, o albină m-a înţepat, e şi normal când intri în spaţiul lor... iar câinii
proprietarilor, care mă cunosc de atâta timp, mi-au sărit în braţe, încă de la
deschiderea portierei maşinii, nedesparţindu-se de mine, cât timp am stat acolo.
Nu
ştiu cum se face,
dar oriunde merg, câinii mă îndrăgesc. Reciprocă e iubirea.
O
amintire de neuitat, păstrată adânc!
Irina Lucia Mihalca
Să nu te mai saturi de tot ce inspiri!
(ILM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu