Cronicile vii ale Dionului
Istoria s-a scris, într-o lumină argintie,
în pietre albite de vremuri,
prin haos şi zgomot,
în file-ngălbenite
şi manuscrise din biblioteci,
unele arse prin timp,
pe vase, pe lespezi, relicve,
în inimi şi-n noi,
memoria transmisă mai departe,
iar pentru cei care au
ochi să vadă şi suflet să simtă,
istoria e scrisă răsunător
în zidurile martore
din care lumina izvorăşte
- o mare carte -, printre ruine,
cândva altare, temple,
basilici, amfiteatre,
pieţe, grădini, străzi, case,
cetăţi, palate, monumente.
Filă de filă priveşti uluit
cum se perindă viaţa şi moartea
prin lupte, războaie, victorii, înfrângeri.
Dincolo de marginea timpului,
la poalele Olimpului
asculţi paşii ce, încă, răsună
în oraşul lui Zeus, sacrul Dion,
priveşti cum îşi serbau victoriile
Filip al II- lea, Alexandru cel Mare
la-ntoarcerea din Theba
sau ultimul rege al Macedoniei, Perseas,
regăseşti urmele lăsate de pelerini
la sanctuarul lui Isis
şi-n vechiul Odeon.
Treci, în apusul soarelui,
pe aleea pietruită
ce duce spre-altarul lui Zeus,
la sanctuarul Demetrei,
sărbătorită toamnă de toamnă,
ori spre templul lui Isis
acolo unde zeiţa-şi primea
ofrandele lui Alexandru
înaintea campaniei cuceririi Asiei.
Priveşte, ascultă şi păşeşte uşor
peste cronicile vii
ale Dionului
ce continuă să ne stea mărturie...
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu