DORINA MAGARIN - Femeie liberă + Pufuleţ şi Zori-de-Zi

Femeie liberă

~*~

Zbuciumul tău, dadă, aveam să-l înţeleg

atunci, când ne-am legat surori de cruce

în crugul lunii, pe drumul ce ducea

la o casă din tinichea, acolo nu existau privilegii,

doar servitute, drepturi reale, su gro garea, blef, fief,...

Aveai dreptul să creşti şi să taci,

puteai să creşti, dar să nu-ţi aparţii,

să visezi că o să devii femeie liberă-ntr-o zi,

zestrea ta - un golomoz de catifea raiată,

sicretism religios şi melanj cultural,

evaluarea ţi-o făcea cineva care nu prea credea

în spiritul universal..., tu sfidai convenţiile

bazate pe ritmuri naturale, făceai mişcări inspirate

din valuri marine, modele spectrale şi aşteptai

horoscopul celor mai importante evenimente din viaţa ta.

Sena - vis şi certitudine, oare nu de-a lungul Senei

s-a consumat toată dragostea ta, tinereţe cu sânge roman?

*

Poezie publicată în revista „Rotonda valahă”, anul IV, nr. 14, iulie-septembrie 2019, p. 82

FEMEIE LIBERA de Ben Todica, versuri Dorina Magarin

https://www.youtube.com/watch?v=jAW4kQCmACw&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw

https://youtu.be/jAW4kQCmACw

 ***

Pufuleţ şi Zori-de-Zi

~*~

În poiana cu urzici s-au întâlnit

Doi arici, Pufuleţ şi Zori-de-Zi,

Ce făceau năzdrăvănii,

Credeau că sunt tra-la-la

Fiindcă au fost la cinema,

De unde-au plecat plici, plici

Căci vroiau nişte furnici să îi dea de gol

Şi-n grabă s-au făcut că au de treabă,

Şi-au greşit drumul spre casă,

De-au ajuns într-o carcasă

De tractor, fără mosor...

Mai apoi cu ţuţuroi,

Pe cărarea cu flori multe

Au întâlnit nişte ciute

Ce s-au speriat, vezi, doamne,

Când i-au zărit fără mame

Şi au căutat pripite

Să le trag-o scărmăneală

De era să-i bage-n boală.

Ce vroiau acele ciute,

Ei, de ele să asculte?

Când se-apropiau de casă,

Au trecut printr-o melasă,

De unde i-a scos Lăbuş,

Ce credea că sunt cuşcuş,

Dar când au ajuns în tindă

Şi s-au privit în oglindă,

Au înţeles că e lată,

S-au ascuns după poiată,

Au făcut întâi un duş

Şi s-au strecurat pâş-pâş

În cămara cu migdale,

Unde era mai răcoare.

Fără să ştie ai lor,

S-au dus şi în dormitor,

S-au ghemuit printre frunze,

Aduse de buburuze

Şi când a venit Moş Ene,

Ce i-a mângâiat alene

Cu un smoc de sânzâiene,

Pufuleţ şi Zori-de-Zi

Au capitulat pe dată

Şi-au visat că într-o vară,

Se jucau târziu pe-afară

Şi-n poiana cu urzici

Au găsit doi pui de-arici.

Dedicate fiului meu Vincentiu

~*~

DORINA MAGARIN

Poezie publicată în revista „Rotonda valahă”, Râmnicu Vâlcea, anul IV, nr. 4 (15), 2019, p. 168

Pufuleţ şi Zori de Zi

https://www.youtube.com/watch?v=NOyX6l3dIOQ&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw

https://youtu.be/NOyX6l3dIOQ