MULT
Sfantul Ioan din Kronstadt
Nenumarate sunt picaturile de ploaie
care cad pe pamânt, dar toate vin din acelasi nor; multe sunt razele de lumina,
dar toate iradiaza de la acelasi soare; multe sunt frunzele, dar copacul pe
care cresc este unul singur; mult este nisipul, dar tot sta pe acelasi pamânt.
Multi sunt oamenii si toti se trag dintr-un singur om – Adam – dar mai înainte
de toate, de la Dumnezeu.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata
mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 224.
ANUL NOU
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Încheind anul care a trecut si
întâmpinându-l pe cel nou, trebuie neaparat sa cugetam, cu inima înfrânta,
astfel: zilele trecute ale vietii noastre s-au dus fara putinta de întoarcere,
dar ce lucru bun am facut în ele? Vremea care a ramas ne apropie de batrânete,
sfârsitul e nestiut, iar judecata lui Dumnezeu nu va întârzia. De aceea,
fiecare dintre noi trebuie sa înceapa neaparat o viata noua în Iisus Hristos.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 124.
ANUL NOU
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Încheind anul care a trecut si
întâmpinându-l pe cel nou, trebuie neaparat sa cugetam, cu inima înfrânta,
astfel: zilele trecute ale vietii noastre s-au dus fara putinta de întoarcere,
dar ce lucru bun am facut în ele? Vremea care a ramas ne apropie de batrânete,
sfârsitul e nestiut, iar judecata lui Dumnezeu nu va întârzia. De aceea,
fiecare dintre noi trebuie sa înceapa neaparat o viata noua în Iisus Hristos.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 124.
TANAR SI BATRAN
Parintele Ilie Cleopa
De vedem la
copacii cei tineri coaja neteda si plina de viata, iar la cei batrâni coaja
plesnita, zbârcita, crapacioasa si aspra, si acest lucru întru gândirea
tineretii si a batrânetii oamenilor sa ne aduca pe noi. Deoarece cu totii vedem
cum oamenii cei tineri sunt plini de viata si au fata trupului neteda si
vesela, iar oamenii cei batrâni au fata încretita si zbârcita, iar pielea
trupului lor este aspra si cazuta în jos de batrânete, si acestea
întelegându-le, din deosebirea vederii, sa ne aducem aminte de cele scrise de
Sfântul Maxim Marturisitorul: „Toate sunt supuse timpului si prefacerii în
aceasta lume”.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
ANUL NOU
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Încheind anul care a trecut si
întâmpinându-l pe cel nou, trebuie neaparat sa cugetam, cu inima înfrânta,
astfel: zilele trecute ale vietii noastre s-au dus fara putinta de întoarcere,
dar ce lucru bun am facut în ele? Vremea care a ramas ne apropie de batrânete,
sfârsitul e nestiut, iar judecata lui Dumnezeu nu va întârzia. De aceea,
fiecare dintre noi trebuie sa înceapa neaparat o viata noua în Iisus Hristos.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 124.
CUVÂNTUL
Arhiep. Justinian Chira -
Fiecare cuvânt pe care-l trimiti în
lume va zidi sau va darâma. Va înalta piscuri de lumina sau va face sa se
deschida prapastii de întuneric. Va stârni binecuvântari sau blesteme
înfricosatoare. Cu ce vom îmbogati noi chipul de lumina si de vis al lumii? Cu
ce vom spori noi armonia si frumusetea vietii? Cu ce vom adânci noi taina cea
mare din inima Universului?
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 109.
LUMINA ȘI ÎNTUNERICUL
-Sfantul Ioan din Kronstadt-
Aici pe pamânt, toate nazuiesc
spre lumina soarelui, a lunii sau a focului, si nu vor, le e urât si tânjesc
când se afla în întuneric; dar marea majoritate a oamenilor nu cauta lumina
vesnica a Împaratiei Cerurilor si nu se înspaimânta de întunericul vesnic si de
nepatruns; ba chiar multora le place sa fie în întunericul pacatului, si nu vin
la lumina, ca sa nu se dea în vileag faptele lor. Fratilor si surorilor care
ati cazut în întuneric, fie-va mila de sufletele voastre nemuritoare, nazuiti
spre lumina vesnica, parasiti cât mai repede cu putinta întunericul vesnic,
timpul zboara repede! „Eu sunt Lumina lumii; cel ce vine dupa Mine, nu va umbla
în întuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12). Cititi Evanghelia: iata
soarele nostru!
Sfantul Ioan din Kronstadt,
Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996,
p. 101.
PSALTIREA
-
ARHIM.
ARSENIE BOCA -
Toate cuvintele Psaltirii
dovedesc cunostinta cea din patanie, sau învataturile din durere, singura cale
care poate învata ceva pe oameni. Asa e toata Psaltirea: o marturie
stralucitoare a bunatatii lui Dumnezeu, tinuta în mâna de David, ca o faclie,
mângâind orice suflet zdrobit de pe urma pacatelor. Lumina ei atrage
luarea-aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vietii omenesti, îndeamna
sufletul la ascultare si smerenie, cu care oricine poate birui toate
potrivniciile din calea mântuirii si poate rabda toate patimile ispitelor.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 140.
CONSTRUIREA LOCUINTEI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Cel ce si-a construit o locuinta,
dupa lege are dreptul sa locuiasca în ea. Noi suntem locuintele Creatorului
nostru. El ne-a creat pentru El, caci „El toate le-a facut pentru slava Sa”;
deci El este acela ce trebuie sa locuiasca în noi si nu diavolul, acest ucigas,
hot si mincinos. „Vino si Te salasluieste întru mine” (din rugaciunea catre
Sfântul Duh). „Noi vom veni la el si vom face locas la el” (Ioan 14, 23).
„Nu stiti, oare, ca voi sunteti
templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi?” (1 Corinteni
3, 16).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru
Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p.
136
MORTI SI VII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca nu este nici un mort
printre cei vii si nici nu i se cuvine lui sa se gaseasca între ei, ci este
scos afara din casa si din oras si îngropat în pamânt. Asemenea si sufletul ce
a murit din pricina pacatului e dat afara sau chiar aruncat din obstea
Sfintilor, din casa si cetatea Viului Domn, adica din Sfânta Biserica, cea
„care este casa Dumnezeului celui Viu” (1 Timotei 3, 15). Caci e un lucru
necuviincios sa stea acesta împreuna cu cei vii care cu dragoste si credinta
vietuiesc si-I slujesc lui Dumnezeu. Asa precum sufletul este viata pentru
trup, întocmai si harul Domnului este viata sufletului. Si precum vietuirea
trupului se cunoaste din lucrarile trupesti, de pilda din miscare, din graire
si din altele, asemenea si vietuirea sufleteasca se face cunoscuta prin faptele
duhovnicesti. Adica prin pocainta adevarata, rugaciune, dragoste si frica lui
Dumnezeu. Cerceteaza, crestine, prin aceasta întâmplare sufletul tau si vezi de
nu cumva e mort. „Dupa cum trupul fara suflet este mort, tot asa si credinta
fara fapte moarta este” (Iacov 2, 20-26).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 195.
Mormântul
-
Sf.
Teofan Zăvorâtul -
Stând lânga mormânt, am patruns în el cu
privirea mintii, si am vazut trup stricat, care s-a facut dezgustator în
mormânt. Unde a pierit chipul atragator? Se vad doar oasele risipite, uscate si
acoperite de putrejune. Am plecat de la mormânt cu necaz si amaraciune, mutându-ma
cu gândul la vremea aceea când vom învia la glasul trâmbitei si Te vom proslavi
pentru învierea cea gatita fiilor lui Adam, si am zis: „Lauda Tie, Doamne al
tuturor!”
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 206.
ÎNVĂȚĂTURA
Vezi ca un vas de lut raspândeste
acel miros care s-a îmbibat în el de la început si, oricât de mult l-ai spala
si l-ai curata, tot nu-si pierde izul. Din aceasta întelege ca asa se întâmpla
si cu omul, caci el se aseamana cu un vas de lut. Cele pe care le-a învatat din
tinerete, acelea le va tine si în restul zilelor sale. Daca va fi crescut în
bunatate si în frica de Dumnezeu, asemenea va si trai. Iar de va învata a face
raul, atunci si în viata sa va raspândi duhoarea naravurilor celor rele. Însa
de vreme ce omul este aplecat spre rautate, el lesne le va deprinde din
tinerete pe toate cele rele, daca nu va fi întors de la acestea cu frâul fricii
si al pedepsirii si daca nu îsi va îmblânzi trupul cel înversunat. Aceasta
pilda te povatuieste sa le dai copiilor tai cresterea cea buna si sa î i tii în
frica si învatatura lui Dumnezeu, dupa cum ne sfatuieste Apostolul:
„Parintilor, nu-i întarâtati pe copiii vostri spre mânie, ci cresteti-i întru
învatatura si certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 96.
EVLAVIA
Vezi ca atunci când un om râvneste
sa dobândeasca un lucru, îl cauta cu multa sârguinta. De pilda, daca cineva
doreste sa primeasca cinstea sau bogatia lumii, el doar pentru acestea se va
stradui, purtându-le în inima si în cugetul sau. Asemenea si cel ce nazuieste
la o viata crestina evlavioasa, numai de ea se va îngriji, zi si noapte
învatându-se în Cuvântul lui Dumnezeu si rugându-se Lui pentru a o dobândi.
Caci oglinda unei vieti cucernice este Sfântul Cuvânt al Domnului, în care ni
se înfatiseaza adevarata evlavie si adevarata pagânatate, precum si calea
necredinciosilor si a celor dreptslavitori. De aici înveti sa te cerci pe tine,
întrebându-te de voiesti tu oare cu toata râvna „sa traiesti cucernic în
Hristos Iisus” (2 Timotei 3, 12) ori nu se gaseste în tine aceasta nazuinta
mântuitoare. Daca nu este si nici nu te straduiesti a o dobândi, atunci sa fii
încredintat ca nu porti nici un fel de evlavie în inima ta, nu esti din ceata
credinciosilor si nu ai nici o partasie cu Hristos, iar numele de crestin nu-ti
va fi cu nimic de ajutor.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 125.
PRIORITĂȚI ÎN VIAȚĂ
Viata noastra e un joc de copii, nu însa unul nevinovat, ci culpabil.
Fiindca, desi avem minte sanatoasa si ne cunoastem scopul vietii, nu dam
importanta acestui scop, ocupându-ne de lucruri vane si fara noima. De aceea am
spus ca viata noastra este un nescuzabil joc de copii. Lacomia ne face sa ne
pasionam de mâncare si bautura, în loc sa le folosim pe acestea pentru
alimentatia strict necesara a trupului si pentru sustinerea vietii trupesti. Ne
pasionam de haine, în loc sa ne multumim a ne acoperi decent trupul, ferindu-l
de actiunea nociva a stihiilor; ne pasionam de argint si de aur,
tezaurizându-le sau folosindu-le drept obiect de lux si placere, în loc sa le
întrebuintam pentru satisfacerea unor necesitati, iar surplusul sa-l dam
saracilor; ne pasionam de locuintele noastre si de multimea obiectelor care le
împodobesc bogat si cu fantezie, în loc sa ne multumim cu un adapost sigur si
decent si cu lucrarile decente si strict necesare traiului; ne pasionam si de
calitatile noastre spirituale: minte, imaginatie, vorbire, dar le folosim numai
pentru slujirea pacatului si desertaciunilor lumii acesteia; slujim ceea ce
este pamântesc si corupt, în loc sa ne punem însusirile în primul rând în
slujba lui Dumnezeu, a cunoasterii de Dumnezeu, preaînteleptul Creator a toata
faptura, în slujba rugaciunii – rugându-L, cerându-I si preamarindu-L pe
Dumnezeu pentru a ne arata unii altora iubire si respect; si numai dupa aceea,
si doar în parte, pentru a sluji lumea aceasta, cea care va ramâne cândva în
urma noastra. Ne pasionam de cunostintele noastre asupra zadarniciilor lumii
si, pentru a ni le înmulti, pierdem timpul pretios, care ne este dat pentru a
ne pregati pentru vesnicie. Nu arareori ne „pasionam” de serviciu, de
îndatoririle noastre , dar nu în sensul ca ni le-am îndeplini corect, ci
dimpotriva, fara silinta, superficial, lucrând mai mult în interes personal,
pentru a obtine un profit. Ne pasionam dupa oameni aratosi, sau dupa frumoasele
reprezentante ale sexului slab, folosindu-ne de ele în jocul patimilor noastre;
ne pasionam de timp, care trebuie folosit cu întelepciune, fara a-l irosi în
jocuri si distractii; ne pasionam, în sfârsit, de noi însine, facând din noi un
fel de idoli, înaintea carora ne închinam noi însine si pentru care cautam si
alti închinatori. Cine ar fi în stare sa ne descrie si sa ne deplânga
nemernicia, imensa desertaciune careia îi slujim, nenorocirea careia i ne
daruim de bunavoie? Ce raspuns vom da nemuritorului Împarat, lui Hristos,
Dumnezeul nostru, Care va veni în slava Tatalui Sau sa judece viii si mortii,
sa dea în vileag tainele inimilor, sa primeasc a raspunsul nostru pentru toate
câte am facut si am zis? Vai noua! Vai noua, celor ce purtam nunele lui
Hristos, dar care nu avem nimic în noi din duhul lui Hristos! Care purtam
numele lui Hristos, dar care nu urmam învatatura Evangheliei Sale. Vai noua,
„nepasatori la astfel de mântuire” (Evrei 2, 3)! Vai noua, ca nu avem credinta
crestineasca, speranta si iubire crestineasca! Vai noua, cei ce am iubit veacul
acesta fatarnic si trecator si care nu ne-am aratat râvnitori sa mostenim
veacul celalalt, cel ce urmeaza mortii noastre cu trupul stricacios, veacul de
dincolo de „perdeaua” de carne pe care o vedem acum.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 169-170.
DUREREA SUFLETULUI
Sfantul Sofronie Saharov
Oamenii
loviti de o boala incurabila, de cancer, de exemplu, îsi duc viata într-un chin
atroce; dar cei ce simt în ei prezenta pacatului care îi separa de Dumnezeu
sunt chinuiti de o durere înca si mai mare. Ei se socotesc „mai rai decât toti
oamenii”. Si atunci o noua energie se iveste înauntrul lor, nascând rugaciunea
de pocainta care se poate ridica la o asemenea intensitate, încât mintea se
opreste si cuvintele înceteaza. Ramâne numai un singur strigat: „Mântuieste-ma!
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!”.
AS VREA SA MOR AICI
Compozitorul Arvo Part
Am cunoscut un baietas care
s-a întâmplat sa ajunga într-o zi într-un loc foarte placut, un loc serios,
oarecum, si frumos. Un baietas care avea, poate, vreo zece ani. Si iata ca el a
spus: „Aici e atât de bine si frumos; as vrea sa mor aici”. Avea înca toata
viata înainte! De unde astfel de gânduri? Însa aceasta a fost un fel de pauza…
În viata lui s-a deschis dintr-odata ceva neobisnuit pentru dânsul si el a
grait asa. Iata. Pentru ca un calculator sa scoata un asemenea gând, cu totul
nou, ar fi trebuit sa faca miliarde de calcule în fiece secunda, iar
calculatoarele cele vechi ar fi avut nevoie de câteva zile, pe când în sufletul
omenesc se naste dintr-odata un astfel de gând. Vedeti, ce bogatie, ce
masinarie avem sub stapânirea noastra… nu stiu unde… si în inima, si în cap, si
în trup în acelasi timp… Si muzica e un fel de limba straina mai ciudata; ea
traduce, într-un chip oarecare; în toate aceste situatii, ea este ca un fel de
mijlocitor.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
în puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 113-114
SAMANTA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca o samânta care a cazut
pe pamânt moare si, încoltind, rasare din tarâna. Pilda aceasta îti arata
deslusit ca si trupurile noastre mor si sunt îngropate, însa cu puterea lui
Dumnezeu vor învia din nou la vremea cuvenita si se vor învesmânta în haina
nemuririi. Apostolul asa ne-a propovaduit despre acestea: „Se seamana întru
stricaciune, învie întru nestricaciune; se seamana întru necinste, învie întru
slava; se seamana întru slabiciune, învie întru putere; se seamana trup firesc,
învie trup duhovnicesc” (1 Corinteni 15, 42-44). Asadar, sa stai drept si sa te
întaresti întru credinta, asteptând învierea mortilor si viata veacului ce va
sa fie.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 76
OMUL SUFERIND
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi, iarasi, un om plin de
rani si de puroaie rau mirositoare. Întoarce ochii tai spre sufletul pacatos,
care raspândeste o duhoare cu mult mai mare decât a trupului celui împutit.
Precum sunt ranile si puroaiele pentru trup, asa sunt pentru suflet pacatele si
nelegiuirile. Asculta ce graieste Prorocul: „Faradelegile mele au covârsit
capul meu, ca o sarcina grea s-au îngreuiat peste mine; împutitu-s-au si au
putrezit ranile mele din pricina nebuniei mele” (Psalmul 37, 4-5). Putoarea trupului
e nesuferita pentru noi; duhoarea sufletului e nesuferita pentru Dumnezeu. Noi
ne scârbim si fugim de putoarea cea trupeasca; din pricina duhorii sufletesti
se scârbeste si se departeaza Duhul lui Dumnezeu. Aceasta iarasi te povatuieste
sa te feresti de pacat. Iar daca simti ca sufletul s-a molipsit de lepra
pacatuirii, chiar de „stai departe”, sa-ti ridici glasul catre Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, Izgonitorul tuturor bolilor sufletesti si trupesti, asa cum au facut
cândva leprosii, dar nu numai cu gura, ci si cu inima, si sa te rogi: „Iisuse,
Învatatorule, miluieste-ma!” (Luca 17, 12-13). Asa, Cel Ce i-a curatit pe acei
leprosi va curati si lepra sufletului tau, caci El este milostiv si asculta
glasurile noastre, ale sarmanilor. De aceea a si venit în lume, ca sa ne
izbaveasca pe noi de pacatele noastre. Nici o lepra a pacatului nu poate fi
atât de mare încât preaînteleptul si atotputernicul nostru Tamaduitor sa nu
voiasca sau sa nu poata a o curati cu milostivire.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 78
Păcatul și boala
Tot omul pe pamânt boleste de
lingoarea pacatului, de orbirea pacatului, de turbarea pacatului. Si cum
pacatul ia de cele mai multe ori forma rautatii si a trufiei, trebuie sa ne
purtam cu tot omul stapânit de pacat ca si cu un bolnav, cu îngaduitoare
iubire. Iata un adevar important pe care de cele mai multe ori îl uitam. Ba
chiar procedam de-a-ndoaselea: sporim raul adaugându-i propria noastra rautate,
trufiei îi opunem propria noastra trufie. În felul acesta sporeste la noi raul,
nu se micsoreaza, nu se vindeca, boala se întinde si mai mult. Miluieste-ne,
Doamne! Miluieste, Doamne, omenirea!
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 43-44.
Busuiocul și isopul
Busuiocul si
isopul (mai ales busuiocul) – cele mai de seama plante la popoarele ortodoxe
din Balcani, sunt simboluri ale sufletului celui drept, care, odata cu
îmbatrânirea si vestejirea trupului, dau o mireasma puternica, pentru ca aceste
doua plante au o mai mare si mai placuta mireasma când se usuca decât atunci
când sunt verzi. Busuiocul se foloseste si la sfintirea apei. În acest caz el
simbolizeaza buna mireasma harica a lumii celei de Sus, care prin puterea
Crucii fereste apa de alterare.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 43-44.
CĂUTARE
-
SF.
IOAN DE KRONSTADT -
Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate
acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa cautam mai întâi
Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Sa presupunem ca vrei sa faci un drum undeva,
pentru o treaba oarecare, mergând pe jos, cu un vehicul sau pe apa; roaga-te
lui Dumnezeu sa-ti calauzeasca mai întâi caile inimii si dupa aceea pe cele ale
calatoriei pe care vrei sa o faci, sa te îndrepteze mai întâi pe caile vietii,
potrivit poruncilor Sale. Trebuie sa doresti aceasta din toata inima si sa te
rogi de mai multe ori în acest sens lui Dumnezeu. Cunoscându-ti dorinta sincera
si stradania de a-I respecta poruncile, Domnul îti va îndrepta, putin câte
putin, toate caile tale.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257.
DRAGOSTEA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi
dragoste fierbinte, fie la o femeie-mama pentru copilasii ei, fie la o pasare
pentru puisorii sai, fie la fiare si dobitoace pentru odraslele lor. De la
aceasta întâmplare, ridica mintea ta spre dragostea lui Dumnezeu pe care El o
are pentru om – faptura Sa cuvântatoare, zidita dupa chipul Lui. Daca în
fapturile Sale Domnul a pus o astfel de iubire – precum a dat, de pilda,
mamelor pentru copiii lor –, atunci cu cât de neasemuit mai mare este dragostea
pe care El Însusi o are pentru om, pe care l-a facut dupa chipul si asemanarea
Sa? Din aceasta izvodire întelegem ca Dumnezeu îi pune dinainte omului atâtea
binefaceri, încât acestea nu doar ca nu pot fi însiruite, ci nici cu mintea nu
pot fi patrunse. Negraita Sa dragoste tocmai prin aceea se arata, ca El atât de
mult râvneste mântuirea noastra, atât de mult ne rabda pe noi, pacatosii, cu
atâta nazuinta ne asteapta pocainta, cu atâta milostivire si bucurie îi
primeste pe cei ce se caiesc si cu atâta neîngaduinta îi pedepseste pe cei ce
nu se pocaiesc! „Caci într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Sau Cel
Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul, sa nu piara, ci sa
aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16). Iata de ce El Însusi ne spune prin Prorocul:
„Oare îsi va uita femeia pe pruncul sau, astfel încât sa nu-i fie mila de
odrasla pântecelui ei? Dar chiar daca o femeie ar uita acestea, Eu pe tine nu
te voi uita – zice Domnul” (Isaia 49, 15). Aceasta iubire parinteasca a Tatalui
Ceresc îl veseleste pe cel drept, iar pe cel pacatos îl mângâie si îl
povatuieste sa nu deznadajduiasca de a Sa milostivire, ci, mai mult decât atât,
îl îndeamna sa alerge la El cu pocainta si cu încredintare sa astepte mila Lui.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 62
CĂMARA
- Sf. Nicolae Velimirovici -
Cămara este,
în înţelesul obişnuit, chilia monahului ori o cameră de mici dimensiuni,
tăinuită, din casă. Înăuntrul omului această „cămară” este inima. „Tu însă,
când te rogi, intră în cămara ta” (Matei 6, 6) şi acolo roagă-te, dar nu precum
făţarnicii care se roagă ca să fie văzuţi de oameni. Intră în inima ta cu
mintea, şi acolo unde eşti doar tu, aruncă toate lucrurile cele din afară şi te
dedă pe de-a-ntregul la rugăciune către Domnul Dumnezeu..
ÎMPĂTIMIREA
-
Sf.
Ioan de Kronstadt -
Împatimirea
sufletului de cele pamântesti si trupesti pâna la uitarea de Dumnezeu vine de
la diavolul, care face ca, atunci când ni se leaga inima de cele pamântesti si
trupesti, ea sa devina vasul spurcat al patimilor, în loc sa priveasca cu
chibzuinta spre cele de Sus si sa fie vas duhovnicesc si templu al Duhului
Sfânt. „Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona” (Matei 6, 24), lui
Dumnezeu si averilor lumesti, lui Dumnezeu si trupului, lui Dumnezeu si lumii,
lui Dumnezeu si desfatarilor; de aceea, a sti sa-ti conduci trupul si inima
este stiinta stiintelor si arta artelor. Sunt când trup, când suflet. Ce
nestatornicie! Câta nerecunostinta! Ce lene! Si câta îndelunga-rabdare de la
Dumnezeu! Dar oare cât timp voi fi schimbator ca luna sau ca un caleidoscop?
Întareste-ma, Doamne, fa-ma sa stau pe piatra poruncilor Tal e!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 239.
LIMITA UMANA
Parintele Arsenie Boca
Limitele
omului sunt limitele sfinteniei sale. Iar sfintenia este de la Dumnezeu. De
altfel, singurul leac al vietii, s-o scape de naruire, numai sfintenia ramâne.
Sfintenia este si efectiva si preventiva. Datori de a o câstiga sunt toti
oamenii care vor sa se mântuiasca.
Sfintenia,
tare seamana a sanatate originara, o stralucire lina a spiritului. Unde sunt
acestea si Dumnezeu Se odihneste, unde lipsesc si Iisus Îsi pierde rabdarea.
Este lucrul cel mai greu sa îndupleci omul sa urmareasca realizarea sfinteniei.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 156
Chipul prietenului
- Sf. Nectarie de Eghina -
Prietenul
este un om bun, cu suflet sanatos, care cugeta cele drepte, fiind iubitor de
virtute, integru in ce priveste deprinderile sale morale, fidel iubirii, sincer
in cuvinte, statornic sufleteste, sfetnic vrednic, curajos, iubitor de adevar
si dreptate. Prietenul, este asemenea [in toate] celui cu care se afla intr-o
legatura de prietenie; socoteste ca bucuria prietenu¬lui este si bucuria sa,
iar tristetea acestuia este propria sa tristete; avand o sensibilitate
deosebita, sim¬te starea de spirit a prietenului si indura, la randul sau, ceea
ce patimeste acesta; pricepe inainte ca prietenul sa-i faca marturisirea si
alearga in ajutorul lui inainte ca acesta sa-l roage; se ofera fara preget spre
a-l ajuta in lucrurile lui si-l sprijina atunci cand este in primejdie.Prietenii
prietenului sau sunt si prietenii lui, iar dusmanii acestuia sunt si dusma¬nii
lui; sare in apararea prietenului sau si se pune in pericol pentru el. In
trupul lui se afla salasluindu-se sufletul prietenului sau.
Este un
sfetnic bun, spune intotdeauna ceea ce este folositor si se ingrijeste de
cinstea si renumele prietenului; cele pe care priete¬nul lui le socoteste
sfinte sunt sfinte si pentru el si respecta cele pe care prietenul sau le
socoteste a fi vrednice de cinste.Prietenul adevarat este un acoperamant
puternic, si cel care-l afla, afla o comoara. Prietenul este cel mai de pret
dintre toate. Prie¬tenul adevarat este bogatie nepretuita, mai de cinste decat
oricare dintre cele ce pot fi dobandite; nu exista masura pentru frumusetea
lui. Prietenul, atat in necazuri, cat si in imprejurarile fericite ale celui
care-i este prieten, ramane acelasi. Prietenul adeva¬rat aduce lauda celor
vrednice de lauda si le acuza cu indrazneala pe cele de necinste.Euripide
spune:„Prietenii nu au nimic exclusiv al lor – cei care au ajuns sa fie
[prieteni] cu adevarat -, ci toate lucrurile le sunt comune. Nimic nu este mai
bun decat un prieten sincer.Sfatul lui este mai puternic decat un medicament,
vindecand sufletul ranit si inima intristata a prietenului; cuivintele sale
sunt remedii datatoare de viata. Prietenul cel bun poate sa faca bine atat
sufletului, cat si trupului prietenului sau. Prietenul bun si-a pus sinele
pentru toate cate lipsesc celui pe care-l socoteste prieten, si atunci cand i
se face bine, arata recunostinta, iar cand [celalalt] greseste, incearca sa
indrepte deplin [greseala].Prietenul ajunge sa fie cugetul, simtirea si ochiul
celui socotit prieten.Prietenul este perso¬nificarea virtutii. Nu este cu
putinta ca cel care este prieten sa fie rau“.Sfantul Grigorie Teologul
spu¬ne:„Prietenul credincios este o comoara insufletita o gradina imprejmuita,
un izvor pecetluit care se deschide din vreme in vreme pentru a te impartasi de
el; nu pot sa-i numesc prieteni decat pe cei care sunt buni cu adevarat si care
s-au imprietenit cu noi pe temeiul virtutii“.
Despre prietenie
- SF. NECTARIE DE EGHINA -
Prietenia
este iubirea sufletului sanatos fata de un alt suflet sanatos. Prietenia este
sfanta, curata, nevinovata, fidela, neschimbatoare, sincera, temerara,
adevarata, vesnica. Prietenia este o virtute, pentru ca isi are salasul in
ethos si in buna educatie a sufletului sanatos; caci nu se uneste decat cu
virtutea si este iubitoare de virtute, imbratisand-o si ramanand cu ea in
veci.Prietenia, ca virtute, se lasa atrasa de ceea ce-i este asemenea si isi
afla odih¬na in virtutile care se inrudesc. Prietenia este legatura dintre
suflete asemanatoare. Este o patimi¬re a sufletului drept-cugetator, care se
leaga printr-o iubire puternica de cei care-i sunt dragi, unind prin dorinta,
intr-o singura realitate, sufletele care prin firea lor au tendinta sa fie
despartite. Prietenia are un ethos statornic, ce nu face concesii.Priete¬nia
este un anume fel de placere morala care indul¬ceste sufletul. Prietenia indura
orice, prin compasi¬une si solidaritate. Aristotel a spus:„Prietenia este un
suflet care locuieste in doua trupuri“.
Prietenia
este mai puternica decat iubirea nascuta din inru¬dire, fiindca iubirea din
inrudire este rodul necesi¬tatii, pe cand prietenia apartine liberei alegeri.
Prietenia impune evlavia fata de cele pe care prietenii le considera a fi
sfinte, curatie in modul de vietuire, integritate in ceea ce priveste
deprinderile morale, fidelitate in caracter, statornicie in decizii,
sinceritate in cuvinte, indrazneala in sustinerea a ceea ce este corect si
folositor si in a spune adevarul. Prietenia este sustinatoarea pe pamant a
bunastarii si fericirii a doi oameni buni, pentru ca prietenia nu poate sa se
nasca prin firea ei decat intre oameni buni.Platon spune:„Prietenia este
armonia in cuget, cat priveste rele bune si drepte, alegerea aceluiasi mod de
viata, a aceluiasi fel de gandire in ceea ce priveste optiuni¬le [de viata] si
faptele, unirea in cuget in ceea ce priveste impreuna-vietuirea in respect,
partasia atat la bine, cat si la rau“.
Exista trei
feluri de prietenie: in acord cu virtu¬tea, din interes si din obisnuinta, dar
cea mai buna este cea in acord cu virtutea; pentru ca cea mai sta¬tornica
iubire este cea intemeiata pe virtute.
IMNELE BISERICII
Sfantul Sofronie Saharov
„Tine-ti
mintea în iad si nu deznadajdui”. Este o lucrare grea, dar aceasta este
calugaria adevarata. Acesta este continutul tuturor imnelor Bisericii. Prin
imne, prin tropare exprimam neputinta, stricaciunea noastra (tine-ti mintea în
iad) si cerem de la Dumnezeu mila Lui (nu deznadajdui). Oricare alta stare fata
de Dumnezeu este straina duhului Ortodoxiei, ascezei Bisericii Ortodoxe. Toata
vietuirea noastra este recapitularea rugaciunii: „Numai noi am pacatuit si
numai Tie ne-nchinam”.
Sfantul Sofronie Saharov, Cunosc un
om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica,
Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 235
Despre prietenul nesincer
- Sf. Nectarie de Eghina -
Prietenul
nesincer este un om interesat, neiubitor, viclean, egoist, ipocrit, purtand
masca prieteniei pentru a avea parte de foloasele de pe urma ei; minte atunci
cand spune ca sustine prietenia, si ascunde viclesug inauntrul lui cand
vorbeste despre devotament. Are pretentia ca prietenii sa-l ajute, dar el
insusi refuza sa-si ofere sprijinul atunci cand prietenul i-l cere, inventand o
mie de pretexte. Isi arata prietenia atunci cand prietenului ii merge bine, dar
la necaz se dezice de el. Isi aduce aminte de el atunci cand ii merge bine si
vrea sa afle, fara a-l vizita, noutati despre el, urandu-i fericire celui deja
fericit, sanatate celui sanatos, faceri de bine celui care savarseste binele si
slava celui care are parte de ea; trimite daruri bogate celui bogat si vrea sa
dea dovada ca este prieten cu orice pret, numai de ochii lumii. Dar uita de
acesta de indata ce ajunge in necazuri, nemaivrand sa intrebe si sa afle vesti
despre el; si, desi locuieste in vecinatatea lui, isi pierde interesul fata de el. Il evita si il
blestema; il acuza ca a ajuns in necaz din cauza neroziei; iar daca acela a
cazut in vreo boala, il uita, si daca se afla la ananghie, isi intoarce fata de
la el; cand [prietenul lui] ajunge intr-o stare umila, il defaimeaza si cand
devine sarac, il trece cu vederea, iar vazandu-l flamand, nu-i poarta de grija
si nu face milostenie cu el nici cand este gata sa moara.
Unul ca
acesta este un prieten nesincer.
Despre prietenul viclean, rau si
pervertit
-
Sf.
Nectarie de Eghina -
Prietenul
viclean este un om de nimic si periculos. Acesta nu are nimic sanatos in
sufletul lui; pentru el, nimic nu-i sfant, nimic cuvios; este necredincios,
rau, viclean, pervertit; dispretuieste sinceritatea, pe buzele lui poarta
viclesug si minciuna; cugeta la cele viclene, iar inima sa cerceteaza cele de
rusine; cuvintele lui sunt lingusitoare si gandurile inselatoare. In vorbe isi
arata prietenia, dar intr-ascuns planuieste impotriva celui socotit prieten.
Isi defaimeaza prietenul si cu flacara vicleniei raspandeste rautati [despre
el]; cu privirea incordata, cugeta cele necinstite si buzele lui vor fi mereu
de partea raului. Acesta este un cuptor de rautati pentru prieten; in fata
aceluia, isi indulceste graiul si in cuvinte isi arata exagerat admiratia fata
de el, dar mai apoi gura sa isi va retrage spusele si vorbele lui vor zamisli
multa sminteala.
Prietenia
celui rau si viclean este mai cumplita decat dusmania, pentru ca de aceasta din
urma te poti feri, pe cand de [prietenia celui rau] nu; prietenul viclean nu
difera cu nimic de ucigas, pentru ca amandoi fac raul intr-ascuns. Prietenul
viclean esta nesatul; chiar de si-ar distruge cu totul prietenul, tot nu s-ar
satura; este sfruntat pentru ca, desi face rele uneltind si destramand casa
celui care s-a increzut in prietenia lui, nu-i este rusine sa poarte pe buze
numele prieteniei si sa i se infatiseze aceluia ca prieten, desi il uraste fara
masura. Este nemilos, pentru ca viscerele celui viclean nu pot suporta
prietenia. Prietenia „prietenului” rau este asemenea ruginii: il roade pe
prieten cat timp este in viata.
PENTRU INFORMAREA
DUMNEAVOASTRA!
VA ROG SA ALOCATI 5
MINUTE PENTRU A CITI URMATOARELE INFORMATII, SI SA LE TRIMITETI MAI DEPARTE
TUTUROR CELOR APROPIATI VOUA
DUPA CE ANI
DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA
(CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS (NOTA
Andrei- Celebra Universitate americană )
S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.
1.
Cu totii
avem celule canceroase in corp.
Aceste
celule nu apar, insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde.
Cand
doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa
tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare
deoarece nu mai sunt in numar detectabil.
2.
Celulele
canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.
3.
Cand
sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si
astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.
4.
Cand este
diagnosticat cancerul, inseamna ca persoana respectiva are deficiente
nutritionale multiple. Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice, a
noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite..
5.
Pentru a
preintampina deficitele nutritionale multiple , este necesara schimbarea dietei
si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea
sistemului imunitar.
6.
Chimioterapia
presupune "otravirea" celulelor canceroase cu rata mare de crestere,
dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva
spinarii, tractul gastro-intestinal,etc, iar organe importante ,cum ar fi
ficatul, rinichii, inima sau plamanii pot fi iremediabil afectate.
7.
Radioterapia
distruge celulele canceroase, dar, in acelasi timp arde, cicatrizeaza si
distruge celule, tesuturi si organe sanatoase
8.
Chimioterapia
si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor.
Folosirea
indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa, la distrugerea definitiva a
lor.
9.
Cand in corp
se acumuleaza prea multe "deseuri" toxice rezultate in urma chimio-
si r adi o-terapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar
pacientul poate muri din cauza unor infectii banale si a compli cat iilor lor.
10.
Chimioterapia
si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase
care le fac foarte rezistente la tratament, si greu de distrus. Interventiile
chirurgicale pot determina diseminarea ( imprastierea ) celulelor canceroase la
alte organe (metastaze )...
11.
O metoda
foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa,
adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.
CELULELE
CANCEROASE SE DEZVOLTA CU:
a.
ZAHAR
Eliminand
din alimentatie zaharul, se elimina astfel una din cele mai importante surse de
hrana a celulelor canceroase .Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum
ar fi zaharina sau alte produse ( Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ) au ca baza
aspartamul ( E 951), o substanta chimica daunatoare. Un inlocuitor natural al
zaharului ar fi mierea de albine si melasa, dar in cantitati moderate. Sarea de
bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba.. Alternativa ar
fi sarea de mare ..
b.
LAPTELE SI
PRODUSELE LACTATE
Laptele
favorizeaza productia de mucus in corp, in special la nivelul tractului gastro
- intestinal.
Cancerul
este hranit de acest mucus.
Renuntand la
lapte si produsele derivate si consumand lapte de soia neindulcit, celulele
canceroase "mor" de foame .......
c.
PH ACID
Celulele
canceroase "infloresc" in mediu acid . O alimentatie preponderent
carnivora induce un pH acid in corp, si ar fi mai bine sa se consume peste si
pasare in cantitati mici, decat carne de vita sau porc.
Carnea mai
poate contine substante administrate animalelor: antibiotice, hormoni de
crestere si paraziti, ce dauneaza in special persoanelor cu cancer
d.
O dieta
bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc, grau
integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din
alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe . Sucurile
proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile,
care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare si care hranesc si
favorizeaza cresterea de celule sanatoase.
Este bine sa
se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi
Enzimele
sunt distruse la 40 grade Celsius.
e.
Evitati
cafeaua, ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina.
Ceaiul verde
este o alternativa foarte buna, avand si proprietati anti-canceroase.
Cea mai buna
bautura este APA-purificata sau filtrata pentru a fi astfel eliminate toxinele
sau metalele grele ..
Apa
distilata este acida, deci evitati-o !
12.
Proteinele
din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime
digestive.
Carnea
nedigerata ramane in interiorul intestinului, intra in putrefactie si se creste
astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp.
13.
Celulele
canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine ...
Renuntarea
la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce
in ce mai mari de enzime; acestea ataca proteinele din peretele celular si
permit astfel celulelor specializate sa distruga aceste celule canceroase .
14.
Unele
suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi: IP6
(inozitolul sau vitamina B9, continut de taratele de grau, seminte, nuci),
Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o
sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu
afectiuni grave.
Cele opt
plante din reteta originala sunt: ciuline sfant, radacina de brusture,
laminaria, trifoi rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc,
nasturel, macris marunt), antioxidanti, vitamine, minerale, etc., toate
stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase.
Alte
suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a
celulelor, metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite
si inutile.
15.
Cancerul
este o boala a mintii, corpului si spiritului.. ..
Gandirea
pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa
supravietuiasca.
Furia,
neiertarea si amaraciunea "construiesc" un mediu stresant si acid in
corp.
Trebuie sa
invatam sa avem un spirit iubitor si iertator, sa ne relaxam si sa ne bucuram
de viata !
16.
Celulele
canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului.
Facand
exercitii fizice zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge a danc, la nivel
celular.
Terapia cu
oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase
A T E N T I E
1. Nu
introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde.
2. Nu
congelati apa
3. Nu puneti
in microunde recipiente cu capace de plastic ....
Dioxina este
o substanta ce provoaca cancer in special la sani.
Este extrem
de toxica pentru celulele corpului.
Dioxina este
eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator.
Recent, Dr.
Edward Fujimoto, manager al programului de sanatate din cadrul Castle Hospital,
a vorbit, in cadrul unei emisiuni TV, despre pericolele care pandesc sanatatea
A vorbit
despre dioxina si raul pe care il poate face...
Sa nu se
incalzeasca mancarea la cuptorul cu microunde in vase de plastic.....
Este vorba,
mai ales, de mancarea ce contine grasime.
A
recomandat, in schimb, folosirea de vase de sticla sau ceramica pentru a
incalzi mancarea.
Se obtin
aceleasi rezultate, dar fara dioxina.
Acesta este
un material ce ar trebui trimis tuturor celor care
sunt importanti in viata voastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu