PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ROMÂNIA MARE PROFUNDĂ, ÎN EXISTENȚA ESENȚĂ DE MÂINE

ROMÂNIA MARE PROFUNDĂ, MARE ŞI BINECUVÂNTARE

-PATRIE-N VECIE-HRISTOS AL LIMBII ROMÂNE, ÎN EXISTENȚA ESENȚĂ DE MÂINE-

~*~

Ce ne face să credem, că ştim să cântărim :

pe fonturi, pe balanță: nobil şi sublim pe cântar,

conştiință ațională-şcoală de dincolo de şcoala universală-iubire pe verticală,

îmulțit şi sfințit, în har, prin ceea ce suntem ceea ce suntem, în iubire:

români şi ca români provita existăm: creştini,

prin ceea ce şi eu, în iubire de țară şi neam am,

că suntem ceea ce suntem,

în iubire:

candidați de drept la fericire,

cu drept de a ne naşte cum dreptul de a ne naşte in nelinişte,

în culori de nelinişte: istoriceşte, .

având drept de a fi laudă de zestre, în drept de înviere

mega magna cum laude al zărilor albastre

deschişi laudator temporis acti social-uman cu sănătate şi bunătate raportați sănătoşi încăpățânați în bine,

întru sănătate al pământului, raportați la univeralitate: cu bio-pace şi cu bio-pâine pentru cei care, în viitorime,

cum cuvântul, Dumnezeul,

ne vine de unde ne vine cu renume

şi chiar fără sânge-n vine

e mult mai uman ca mine/

ca tine şi e mai sustenabil, mai subiect şi predicat,

mai infinit apropiat de obiect ca orice om de bine din lume,

în veşnicie: omenie şi simetrie,

că, în a fi, Cuvântul-Dumnezeu, ne menține:

duh de adevăr şi duh de viață- conştiință,

obligându-ne ce facem să facem bine,

că trebuie să facem  bine

şi să credem că stim să cântărim lucru bine făcut,

să apreciem valoarea, geniul social-uman,

autenticitatea, greutatea umană, că nu trăim în van,

fără greul, artistic, fără caracterul de om de onoare, de cinste, de bunătate

şi de demnitate,

al unui om cu talanții îmulțiți,în har,

de om patrie limba română,

om potrivita ca Eminescu,

cu îndemână de verde-albastru-Nichita Stănescu,

om la locul potrivit,

sfințit Făt-Frumos

ca un Hristos al României,

în ordinea mondială: pace, pâine şi adăpost zidit harnic, specific şi trasă dialectic, pragmatic,

veşnicie, în iubire-drept la fericire şi înviere,

prin tradițional şi național monumental raportat

la universal specific

provita liric, unic şi istoric,

România profundă mare, binecuvântare  care ne menține sustenabil pentru mine

şi petru tine, străine,

ne ține Patrie, în vecie,

Hristos al limbii române pro-mâine,

că ce poți face azi, nu laşi niciodată ca să faci mâine, poimâne.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE