„CĂȚELUȘUL MEU, BIJOU” de ANA ANTON
Vasilica Grigoraș
Sfârșitul
anului 2019 îi aduce poetei Ana Anton o nouă bucurie editorială, de data
aceasta, o carte de poezii pentru copii „Cățelușul meu, Bijou”, apărută la
Editura Scripta manent, Napier (NZ), 2019 și tipărită la Editura Oscar Print
din București.
Cartea,
tradusă în franceză și engleză, se adresează copiilor de vârstă mică, titlul
fiind deosebit de atractiv pentru aceștia. Autoarea își pune întrebarea cum ar
putea cartea să trezească interesul copiilor, să fie pe placul acestora?
Găsește soluția, așezând la începutul cărții o poezie despre jucării, cu
personaje din lumea celor care nu cuvântă precum oamenii (animale și păsărele),
ci doar pre limba lor, limbaj mult plăcut țâncilor. Astfel, autoarea ne invită
în universul cărții cu poezia: „Jucării pentru pitici” unde „Cu creioane
colorate,/ cu hârtie și lipici/ construim de zor palate/ pentru-o lume de
pitici.// Măsurăm, tăiem, lipim,/ facem case unu-doi!/ Ne jucăm, dar nu
glumim./ Vino să lucrezi cu noi!// Vai, dar câte jucării/ vom avea de
terminat!/ Unde sunt mai mulți copii/ e-un adevărat palat!” Prin aceste
versuri, poeta stimulează imaginația, spiritul creativ, dorința de a munci, dar
nu oricum, ci în colaborare, în echipă, dar și dorința de a se distra și bucura
de lucrurile frumoase.
Printre
jucăriile „oferite” de Ana copiilor este și „Un căluț albastru” De ce o fi
albastru căluțul din această carte? Greu de înțeles, însă tot autoarea dezleagă
ghicitoarea: „Un căluț albastru/ cum e cerul,/ nechezea voios/ …de-a trenul.//
Cu urechi de turtă dulce/ și botic de catifea,/ pufăia… și …alerga…/ mare Pegas
se credea/ și în urma lui lăsa/ dâre lungi … de peruzea.// De ce oare?
Se-ntreba…/ A uitat/ că el căzuse/ în butoiul… cu vopsea!”
Și dacă toți
copiii iubesc la nebunie caii, n-am văzut niciun copil căruia să nu-i placă să
se joace cu prietenii lor, cățelușii, și dacă s-ar putea să aibă măcar unul
numai al lor. Autoarea, ea însăși mare iubitoare de cățeluși, realizează un
portret fidel al animăluțului pe care îl crește cu multă dragoste, creionându-i
cele mai frumoase trăsături și totodată dezvăluindu-ne și numele lui –
„Cățelușul meu, Bijou”,. Este asemănător cu „Ghemul alb, micuț și creț,/ cu
blănița încâlcită,/ are ochii ca măslina/ și boticul cât bulina.// E năstrușnic
și-arțăgos,/ dă din coadă pentru-un os.// Vrei să îl cunoști și tu?/ El e cuțul
meu Bijou!/ De nimic n-are habar…/ Bea lăptic la CUȚU-BAR.” Asemenea copiilor,
și Bijou este mare amator de lapte. Dacă i-am întreba pe copii dacă vor lăptic,
sunt convinsă că vor răspunde în cor și fiecare în parte, spunând cu bucurie:
DAAA!!! Și dacă mă întrebați pe mine, sincer vă spun, tare bucuroasă aș fi să-l
cunosc și să mă joc cu drăgălașul și mofturosul de BIJOU și-aș bea cu mare
plăcere și o cană de lapte.
Dar pe cât
de jucăuș poate fi un cățeluș crescut pe lângă sau în casa omului, autoarea le
spune copiilor că există și animale care nu sunt îngrijite de oameni, ci ele
trebuie să se descurce singure, să-și asigure hrana cea de toate zilele și să
se apere de dușmani. Un exemplu, ar fi „Un arici morocănos/ deranjat de-un
fluture,/ își dă ochelarii jos/ și vrea să se scuture.// Se rotește, dă din
nas,/ nu știu ce nu-i convine!?/ Parcă vrea să fac-un pas…/ caută ceva anume…?/
Dar să vezi ce mai minune:/ lângă poartă, mai în jos, / colorat ca un tăciune/
s-a ivit un ghem țepos!” (Un arici morocănos) Și îl credem că, având atâtea de
rezolvat, este și morocănos. Și noi mai suntem uneori, cu motiv sau fără.
Există o zi
din an tare plăcută copiilor, dar și celor mari. Este o zi a dăruirii, care are
ca simbol mărțișorul. Acesta vestește venirea primăverii, mult așteptată de
copii pentru a ieși la joacă în aer liber. Așadar, să ne bucurăm de „Mărțișorul
cu noroc”. În lumea de basm creată de poeta Ana Anton, aflăm despre păsările
ciripitoare că: „Ciripele,/ cu mărgele/ prinse-n pene// și rochițe cu fundițe/
tricotate cu iglițe,/ ciripesc în gura mare:// Noi aducem mărțișoare/ și purtăm
acum în cioc/ mărțișorul cu noroc! Minunat! Așteptăm cu mult drag Mărțișorul,
însă în viață sunt și situații neprăvăzute, chiar și pentru copii; autoarea se
referă mai ales la acelea când ne lăudăm în fața celorlați, crezându-ne mai
grozavi decât toată lumea, dar cu o asemenea atitudine putem rămâne fără glas,
asemenea unor „Ciripele fără tril”: „Două păsărele,/ pretinzându-se savante,/
ciripeau printre zăbrele/ cât sunt ele de șarmante.// Una spune că-i isteață/
iar cealaltă- cântăreață…!// dar când au văzut motanul/ furișându-se tiptil, /
guralivele șarmante/ au rămas… fără de tril!” În atare postură, poeta
sfătuiește copiii să fie modești, să nu se laude ori să-și atribuie merite
necuvenite, ci să lase pe ceilalți să le aprecieze calitățile.
Și discreția
este o trăsătură de caracter pe care trebuie s-o cultivăm copiilor de mici. De
această dată, autoarea, printr-o inspirată alegorie realizează o superbă scenă
păsărească: „Rânduniță, rânduniță,/ cu zigzaguri pe rochiță,/ povestește-ne
acuși / veștile din aluniș.// Cine, ce, de unde, cum/ se afla taman pe drum?//
Zarvă mare, tărăboi?!/ Trebuie să știm și noi!// Spune-n limba rândunească…/ nimenea
să nu ghicească!/ Că ne-ascultă un pițigoi/ și de află-i vai de noi…!”
(Rândunița)
În zborul
său prin carte, Ana face cunoștință copiilor cu „Păunul”, o pasăre frumos
colorată, cu o coadă mare, răsfirată, dar ne spune că, este și cam plin de
sine, înfumurat ca un „prinț” cu nasul pe sus, parcă se crede mult mai bun și
mai frumos decât este: „Îngâmfat nevoie-mare,/ iese „prințul” la plimbare./
Nu-i de pluș, nici de hârtie/ și nu poartă pălărie.// Are pene colorate:/
verzi, albastre, înfoiate…/ Are coada-n evantai./ E păun, nu e tramvai!”
În opinia
poetei, dar și a noastră, nici lenea nu se potrivește copiilor; ei trebuie să
învețe de micuți să facă anumite lucruri, la început prin joacă, apoi ajutând
părinții, familia în unele treburi, adică este bine să se implice în viața
comunității în care trăiește. Astfel timpul trece cu folos și ei vor ajunge
oameni harnici și de toată isprava, așa cum este „Cocoșul” „Cocoțat pe niște
garduri/ stă cocoșul arțăgos;/ bate din aripi de-odată/ ca să cânte el fălos:/
Cu-cu-ri-gu,/ Cu-cu-ri-gu…// Cântă și cucurigește,/ pe cei leneși îi trezește./
Toată lumea o să vadă/ cine-i șeful din ogradă!/ Cu-cu-ri-gu,/ Cu-cu-ri-gu…”
Ingenioasă
ideea autoarei de a rezerva la sfârșitul cărții „Pagina distractivă” a tuturor
copiilor. În funcție de ceea ce au înțeles din poezii și din alte experiențe
trăite vor realiza desene, imagini… Le urăm inspirație și mult succes!
Regăsim în
această carte poezii scrise pentru cei mici cu cea mai fină și sensibilă coardă
a sufletului. Hrană pentru o minte ascuțită și o inimă sensibilă, pentru
delectare și dezvoltate armonioasă.
Dacă se
spune despre poezie că este ceva ce nu poate fi tradus, credem că traducerea
poeziei pentru copii este și mai dificilă, fie și datorită diminutivelor și
onomatopeelor adesea folosite de autori. Nu întâmplător, Ana Anton a decis să
apeleze pentru tălmăcirea versurilor sale pentru copii la traducători cu
îndelung exercițiu și temeinică experiență. Traducerea în limba franceză este
realizată de prof. univ. dr. Constantin Frosin, recunoscut, apreciat și distins
cu diplome și medalii ca traducător în și din limba franceză, iar traducerea în
limba engleză este rodul cunoștințelor și aptitudinilor Valentinei Teclici,
doctor în sociologie, cu un palmares bogat de traduceri de volume personale și
antologii de versuri.
Cartea
„Cățelușul meu, Bijou” atrage atenția copiilor prin vers, dar și prin
ilustrația realizată de artistul plastic Zoltan Fekete, ilustrator de carte
pentru copii și, nu numai. Ilustrațiile, de un rafinament aparte sunt adecvate
textului și vârstei căreia se adresează poezia. Astfel, cuvântul și imaginea
atrag, impresionează și împreună educă și formează frumos copiii.
Așadar, este
vorba de o carte realizată printr-o binecuvântată colaborare cu traducători,
ilustrator, consilieri editoriali – Alina Grigoraș (scriitor pentru copii) și
Lucy Langeluddecke și tehnoredactor Elena Preda.
Colaborarea
Anei Anton cu poeta, scriitoarea, traducătoarea și editoarea Valentina Teclici
nu este nouă, ci împreună au publicat în anul 2011, la Editura Oscar Print din
București o plachetă de versuri, intitulată „Dialog”.
FELICITĂRI,
tuturor!
Vasilica Grigoraș
MULTUMIRI
Vasilica Grigoraș – Senryu
Sincere mulțumiri dlui Adrian
Grăjdeanu, redactorul șef al prestigioasei reviste „Scârț!”, a Societății
literar-umoristice Academia Liberă Veche Păstorel – Iași pentru publicarea
secvențelor senryu. Doresc revistei, colectivului redacțional și colaboratorilor
un an binecuvântat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu