A MURIT DE INIMĂ REA!
Psihocardiologia
Nu numai
țigările și friptură de porc uzează motorul vieții. Treptat, specialiștii
descoperă cu uimire ce legături strânse există între universul nostru afectiv
și sănătatea inimii. O nouă disciplină medicală, psihocardiologia, cercetează
când și în ce fel frică, furia și tristețea ne amenință viața.
O piatră pe
inima
N-a fumat
niciodată. Merge regulat la înot. Valorile colesterolului sunt în ordine,
tensiunea puțin sub limita normală. Corina Popa (numele e schimbat) e un model
de persoană sănătoasă. În pericol sunt alții, credea ea: fumătorii,
supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar în vara anului
2007... Corina se prăbușește la ea în casă, cu dureri puternice în piept, în
brațul stâng și în maxilar. Vomită. Fiica ei cheamă salvarea: se pare că e
vorba de un infarct. La spital, medicii nu-și cred ochilor. Când examinează cu
cateterul vasele coronariene, căutând porțiuni îngustate sau obturări care în
mod normal constituie cauza unui infarct, nu găsesc nimic. Ținând seama de
vârstă pacientei, 69 de ani, vasele de sânge sunt ireproșabile. Largi că niște
țevi abia ieșite din fabricație. Abia după o ecografie, care pune în evidență o
deformare neobișnuită a inimii, medicii reușesc să ajungă la o concluzie:
Corina Popa suferă de așa-numitul "sindrom al inimii zdrobite".
"Din fericire", explică ei, "boală nu reprezintă un pericol
pentru viață pacientului, însă primele simptome sunt identice cu ale
infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizează pentru un scurt interval
de timp mușchiul inimii."
Din
discuțiile cu pacienta, reiese că înainte de incident, ea se află la capătul
puterilor. Cu un an și jumătate în urmă, soțul ei murise de cancer pulmonar,
după 45 de ani de căsnicie. Corina îl îngrijise zi și noapte, fără să se cruțe,
iar după moartea lui, avusese luni întregi atacuri de panică. Pierderea
tovarășului de viață o îmbolnăvise - îi zdrobise inima.
Există
câteva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situație. Se
spune: "Am o piatră pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de
frică" ori, că în cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Între
timp, medicii au aflat cât adevăr ascund aceste zicale.
Sufletul
ucigaș
Durerile
sufletești pot omorî inima
Organul
situat dedesubtul sternului a fost considerat multă vreme un exemplu de
mecanism robust: o pompă de mărimea unui pumn, care se contracta de aproximativ
100.000 de ori pe zi, lăsând să treacă prin ea cam 7000 litri de sânge -
volumul unei cazi de baie, înmulțit cu 46.. O pompă ce funcționează în general
fără necesități de întreținere, timp de mai multe decenii, cu condiția că
țevile ei de alimentare să nu se înfunde, datorită unor influențe genetice sau
unui mod de viață nesănătos - înțelegând prin asta fumatul, alimentația bogată
în grăsimi animale, sedentarismul. Acum câțiva ani, când primii medici și
psihologi și-au pus întrebarea dacă nu cumva suferințele psihice "atacă
inima" literalmente, ei au fost întâmpinați cu zâmbete îngăduitoare. Însă
de atunci și până astăzi, psihocardiologia, disciplină medicală specializată în
efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins
contur și a câștigat teren. Au ieșit de sub tipar manuale voluminoase. Iar în
tot mai multe spitale din Occident, lucrează mâna în mâna cardiologi,
specialiști în psihosomatică și psihologi.
Această nouă
orientare medicală are la baza constatarea că durerile sufletului au suficientă
putere pentru a provoca o paralizie a unor porțiuni din miocard.
Boală a fost
numită "sindromul inimii zdrobite" și, din nefericire, ea duce adesea
la declanșarea unui infarct cu posibile urmări fatale. Iar lista sentimentelor
nocive este lungă: furia, nervii nestăpâniți, frică, tristețea și mania
presupun riscuri de care nu suntem conștienți, la fel că și epuizarea,
descurajarea și depresia.
Unii sunt afectați
îndată după un eveniment traumatizant: după o catastrofă naturală cum ar fi un
cutremur, după un atac terorist, după ce au primit vestea morții unei persoane
apropiate, după un accident. Alții, cum este Corina Popa, suferă de o perioada
îndelungată, pentru că la un moment dat să se prăbușească, fără să poată fi
identificată o cauza imediată. Însă cel mai adesea se constată o suprapunere a
ambelor variante. "Tipică este combinația celor două forme de solicitare -
cronică și acută", afirmă specialiștii. "Deja cu luni de zile înainte
de infarctul propriu-zis, pacienții se simt extrem de obosiți, extenuați și
lipsiți de energie. Îngrijorați de starea lor, mulți se prezintă la medic. Dacă
apoi se adaugă și o enervare bruscă, infarctul se produce instantaneu."
Ce se
petrece acolo, sub piele, mușchi și coaste? Cum se ajunge de la stări de spirit
la obturări ale vaselor de sânge? Cum paralizează sufletul inima? Până în
prezent, cercetătorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese
primejdioase, însă esență lor este mai presus de orice dubiu: când tristețea,
stările conflictuale, frustrarea sau melancolia durează săptămâni și luni, ele
nu mai înseamnă pentru organism decât un singur lucru - stres și anume în
varianta să nesănătoasă, cronică: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu
este totdeauna mortal.
Unii dintre
cei loviți își revin. În schimb, alții au mai mult ghinion: la ei stresul
forțează îndesirea bătăilor inimii și totodată deteriorarea vaselor. Acestea
devin mai rigide și se îngustează, acoperindu-se cu depuneri ce pot împiedică
circulația normală a sângelui. Ori se fisurează și formează cheaguri - un risc
cu atât mai crescut, cu cât sângele pacientului respectiv tinde să se coaguleze
mai rapid. În punctul acesta, pericolul de infarct e major.
Lipsa
aprecierii
În cazul lui
Valentin Abrudan, factorul declanșator al infarctului a fost o ceartă cu șeful.
Bărbatul lucra că îndrumător pentru persoanele cu handicap. "La serviciu
mă aflăm într-o agitație permanentă, nu-mi permiteam nici o clipă de odihnă",
povestește el. "Treptele în instituție le urcăm și le coboram câte trei
odată, aveam mereu sentimentul că nu-mi fac muncă îndeajuns de repede."
Apoi a apărut o colegă nouă, care a început să-l șicaneze sistematic. În cele
din urmă, a sosit și ziua când șeful i-a spus în față că vrea să scape de el -
după mai mult de zece ani. Abrudan a făcut infarctul la șase ore după acea
discuție, seară în pat.. Abia împlinise 40 de ani. Dusese întotdeauna o viață
sănătoasă, era vegetarian și practică regulat joggingul, nu avea obiceiul să
fumeze și consumă foarte rar alcool. În același timp însă, trăia neîncetat sub
tensiune. Iar în final, fusese supus unui ultim șoc. Statisticile medicale
atestă fără putință de tăgadă faptul că relațiile dificile la locul de muncă
obosesc inima. Enervările permanente la serviciu dublează riscul de infarct la
persoane inițial sănătoase.
Al doilea
punct sensibil în atmosfera zilnică de la lucru este lipsa de apreciere:
oamenii dau ce au mai bun în ei în profesie și nu se simt recompensați pentru
această. Recompensarea insuficientă poate îmbracă forme diferite: salariu
modest, statut inferior, lipsa unor șanse de promovare, nesiguranță locului de
muncă, un șef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numără,
de pildă, medicii secundari, care prestează o muncă de răspundere, sunt prost
plătiți și nici n-au vreun cuvânt de spus în cadrul ierarhiilor rigide din
spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe două fronturi,
fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocația dăruirii, care își
cheltuiesc energia pentru alții, fără nici un fel de recunoștință.
Deschideți-va
sufletul! Emoțiile negative pot fi fatale
Este un fapt
dovedit că oamenii care suportă un stres emoțional cronic percep altfel lumea înconjurătoare,
iar acesta e începutul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarmă" a
coborât sub limita normală, creierul lor este mai atent și mai receptiv la
stimulii exteriori. Au deseori reacții de spaima ori emoție, organismul lor se
comportă în față unor situații banale, cotidiene, că și cum ar fi unele de
extremă urgență. E vorba de oameni care n-au posibilitatea să discute cu cineva
despre emoțiile lor negative. Ei nu se eliberează de aceste sentimente, ci le
rețin și le refulează. Cu consecințe fatale pentru sănătatea inimii.
Foarte
aproape de marginea prăpastiei se află persoanele caracterizate printr-o
tristețe patologică: depresivii au un risc de infarct de două ori mai mare,
comparativ cu semenii lor mai deschiși și exuberanți. Depresia constituie un
stres permanent pentru organism. Un depresiv se găsește continuu într-o stare
de tensiune distructivă, care modifică întregul metabolism. Din perspectiva
unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decât factorii
fizici de risc cunoscuți, că fumatul ori hipertensiunea arterială.
"Depresivii trebuie să învețe treptat că pot avea din nou încredere în
propriul lor corp", spun medicii. De pildă, prin psihoterapie, tehnici de
relaxare sau programe echilibrate de sport.
Revizuirea
modului de gândire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru această, cei mai
mulți necesită ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg
pe această cale numai după ce pompă sistemului lor circulator a cedat. Deși ar
putea lua măsuri cu mult înainte de colaps: cine nu-și poate depăși tristețea,
cine se teme că va deveni depresiv ar trebui neapărat să aibă o discuție
sinceră cu medicul sau de familie, ori să se adreseze unui psihiatru sau
psiholog. Dacă problema nu e încă presantă, destule se pot rezolva și cu pași
mici. Concret, această înseamnă: fragmentați-va programul de muncă cu pauze,
mergeți la fereastră, priviți afară și visați cu ochii deschiși. Când va
simțiți la strâmtoare, calmați-va deliberat cu ajutorul respirației sau
vizualizați imagini ce va inspiră liniște, pentru a va distanță emoțional de
situația care va stresează.
Pompă cu
funcționare non-stop
Fără că noi
să fim conștienți de asta, inima noastră își face datoria neîntrerupt, zi și
noapte. Învățăm s-o prețuim abia când se defectează.
Mărimea
Inima este
cât pumnul stăpânului ei.
Greutatea
* La un
adult: 300-350 grame.
Pulsul în
stare de repaos (bătăi pe minut)
* Adult:
60-80
*
Nou-născut: 140
*
Maratonist: 35
Numărul
bătăilor de inima la un adult
* În cursul
unei zile: 100.000
* În 70 de
ani de viață: circa 3 miliarde.
Începutul
Din a patra
săptămâna de sarcina, inima embrionului începe să pulseze în abdomenul mamei.
Capacitatea
de transport
* Pe zi:
7000 litri de sânge (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* În 70 de
ani de viață: 178 milioane litri de sânge.
Oprirea
Inima
încetează să bată abia la trei până la cinci minute după ce omul și-a dat
ultima suflare. Dacă inima se oprește prima, durează doar 30-60 secunde până
când dispare și respirația.
Infarctul
Din numărul
total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodământ fatal.
Majoritatea au loc în orele dimineții.
Dar și cine
nu lucrează poate trăi în condiții de stres cronic. Să fii șomer și să primești
zilnic câte un nou refuz la o cerere de angajare, să porți un război conjugal
ori să-ți îngrijești mama bolnavă de Alzheimer - asemenea lucruri macină
sufletul, la fel că suprasolicitarea și subaprecierea de la serviciu. E o
schemă care se repetă la infinit: muncă peste puteri, pentru a plăti ratele la
casă și datoriile. La un moment dat, când randamentul scade, visul se spulberă,
statutul social e compromis, relația cu partenerul se uzează din pricina
problemelor. Apoi, pe neașteptate, catastrofă: infarct.
Nu oricine
muncește din greu sau are de depășit o serie de probleme personale se confruntă
cu același grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de
factorii genetici, iar pe de altă, de experiență acumulată și atitudinile
dobândite. Ce exigență avem față de noi înșine? În ce măsură suntem obsedați de
performanță? Ce importantă acordăm situațiilor critice? Le putem gestiona?
Pentru unii, o ceartă cu nevasta ori toanele șefului reprezintă doar o
solicitare nervoasă în plus, pe când alții se distrug din cauza lor.
https://www.youtube.com/watch?v=FumDCHCfvSg
https://www.youtube.com/watch?v=hsHz2qVVXAQ
https://www.youtube.com/watch?v=xGQCtyLnIZE
https://www.youtube.com/watch?v=BIGu2oQXadw
Sursa: Al. Dogaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu