BEN TODICA: La revedere MAESTRE ! - Ionel Iacob-Bencei - Bunul Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta Sa!

sâmbătă, 25 ianuarie 2020

La revedere MAESTRE ! - Ionel Iacob-Bencei - Bunul Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta Sa!

Bună ziua,

Mâine, marţi, 28.01, toţi cei care l-au iubit pe tata îşi pot lua rămas bun de la el la casa funerară str. Vulturilor colţ cu Şagului (ieşire din cimitir spre dreapta), începând cu ora 16.

Slujba şi înhumarea vor avea loc miercuri, 29.01, ora 14, la cimitirul din calea Şagului (în spatele Capelei 2).

Vă mulţumesc,

Mirela Iacob

În noaptea asta s-a stins tata, Ionel Iacob-Bencei.

A plecat liniștit și lucid.

Vă mulțumesc pentru că l-ați iubit!

Voi reveni cu un anunț legat de data și ora înhumării.

Contactele mele sunt:

Mirela Iacob

0723184406

mira.iacob@gmail.com

Robul lui Dumnezeu si al epigramei,

Ionel Iacob-Bencei

Condoleanțe!

Ionel Iacob Bencei a fost unul dintre cei mai mari epigramiști români. Supertalentat. Va rămâne veșnic în istoria epigramei.

Am fost prieteni buni. Este o grea pierdere pentru toți epigramiștii. Ceea ce a făcut el în epigrama timișoreană, cu greu va mai putea face cineva.

Drum bun spre lumină, prietene drag!

VIOREL MARTIN

O forță a spiritului

Despre moartea lui Ionel Iacob-Bencei, nu poți zice doar “Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”...

Familia trebuie să se mângâie că s-a stins liniștit și împăcat, în cadru familial: nu toți au această șansă. De asemenea, e frumoasă amintire că a apucat Crăciunul, Anul Nou și Sfântul Ion alături cu cei dragi.

Iar epigrama în general și cenaclul Ridendo în special trebuie să se bucure că Ionel Iacob-Bencei și-a dedicat puterile (se pare că ultimele!) recentei memorabile sărbătoriri a semicentenarului: acest eveniment îi poartă – și îi va purta – amprenta remarcabilă și inconfundabilă.

Cine ar fi putut să se gândească, acum câteva luni, că impetuozitatea cu care s-a afirmat din nou în plan local și național este un ... “cântec de lebădă”? Călcându-și peste suferințele trupului, și-a văzut, profesionist și în mod implacabil (cum îi era obiceiul), de preocupările literare și organizatorice. Și a realizat o memorabilă sărbătorire!

Îți mulțumim Ionel Iacob-Bencei pentru tot ce ai realizat!

............

Îmi amintesc venirea lui la cenaclul ce funcționa atunci deja de câțiva ani buni: mi-au rămas ca ieri în minte modul apăsat și foarte serios în care și-a abordat orice pas, orice gest, cuvintele și participarea, insistența cu care s-a inserat în cenaclu, concepând epigrama nu ca pe un simplu “joc de spirit pentru timpul liber” (cum este pentru cei mai mulți), ci ca pe o profesiune de credință, ca pe un obiectiv în sine, de care, legându-se, nu s-a mai despărțit. Dădea impresia că pentru el e vorba de un țel foarte serios, pe care l-a apucat cu dorința și puterea cu care pui mâna pe un colac de salvare ce nu trebuie scăpat. Așa a dovedit o conștiinciozitate ce nu a întârziat să-și arate roadele și așa a făcut performanţă în domeniu.

Pe lângă activitatea susținută în presa locală și națională, la radio etc., în cursul timpului, îndeosebi după atingerea unor responsabilități (pentru un cenaclu literar, eu prefer să evit termenul de “funcții de conducere”), și-a punctat prezența și impactul asupra cenaclului, sărbătorindu-și diverse momente din cariera la Ridendo – parcă conștient de o anumită menire (sau, oare, clădindu-și-o într-o manieră bine calculată?). Cert rămâne faptul că a făcut acestea și prin publicarea de volume și, corelat, prin organizarea de evenimente de cenaclu ce au devenit, astfel, repere istorice în viața cenaclului nostru: ele rămân memorabile!

E important de menționat că n-a uitat bazele țărănești ale Banatului de câmpie, plusând – pe modelul înaintașilor – și la zestrea creației în grai local.

Și-a pus amprenta cu insistența și puterea (inclusiv a vocii!) care îi caracterizau personalitatea, susținute calitativ de o lăudabilă preocupare pentru profesionalism – până la perfecțiune, putem zice, fără să exagerăm – în creația epigramatică.

Din punctul meu de vedere, cel mai important este faptul că valoarea pe care a câștigat-o, cu atâta aplecare și neobosit efort, pentru sine (pentru el însuși) i-a dat apoi puterea/capacitatea pe care numai valoarea adevărată o poate da: i-a dăruit calitatea generozității și acțiunii benefice și pentru cei din jur, pentru colegii de cenaclu, mai vechi decât el și mai noi, mai tineri și mai vârstnici decât dumnealui. Sfaturile de ajutor într-ale compoziției epigramatice oferite cu sinceritate (căci cine are valoare își permite să disemineze dezinteresat) au contribuit – cel puțin în imaginea pe care mie mi-a lăsat-o I. I. Bencei – la întregirea trăirii sale în această lume.

Față de plusul valoric adus cenaclului Ridendo ce se cere evidențiat, eu am subliniat acest aspect pentru că, acum, îl putem privi pe Ionel Iacob din acest unghi al acțiunii umane: căci dincolo de impetuozitate, vehemență, rigurozitate în epigramă – care i-au fost trăsături utile în tot ce a făcut – și, mai mult, dincolo de propriile acumulări de succese personale, rămân și atitudini colegiale și omenești de care numai oamenii de valoare sunt capabili, adică din punctul de vedere al valorii înțeleasă în afara concretului imediat. Acestea sunt reperele supreme.

Forța pe care a dovedit-o toată viața a aplicat-o, cum s-a văzut, și la recentele manifestări semicentenare. Dar iată, a trebuit să înțelegem că acum, la bătrânețe, acea forță a mai fost, din păcate, doar a spiritului...

... Spirit care – ca al oricăruia ce ajunge la un nivel valoric înalt – a găsit, cum am spus, puterea de a se orienta spre bine, închinându-se unor țeluri nobile.

... Spirit care a rămas și va rămâne: doar trupul chinuit de boală și de vârstă a căzut; doar trupul este cel ce n-a mai putut să se lase purtat de spiritul său extrem de puternic; trupul devenise deja ca o povară de-acum prea mare pentru spiritul său nestăpânit; așa că, pentru a fi liber, spiritul a părăsit această lume materială, îndreptându-se spre “unde nu este nici durere, nici suspin...”.

Pentru cenaclul Ridendo, Ionel Iacob-Bencei lasă nu numai o operă foarte importantă de epigramă românească și de creație în grai bănățean, dar și amprenta sa inconfundabilă, extrem de puternică. Bencei este o marcă demnă de a fi înregistrată, specific și special, în istoria cenaclului.

... Sperăm ca RIDENDO să treacă peste șocul plecării lui Ionel Iacob-Bencei – iar acesta este încă un examen pentru cenaclul nostru...

(Această speranță o exprim aici cu oarecare îndoială.)

Colegial,

Al. Jivan

"ȚARA STRĂMOȘEASCĂ NU SE VINDE"

-Parafrază-

Moto:

" Vom pleca și noi cândva din viață

Și părinții, sus, ne-or întreba:

Ce mai face casa noastră dragă,

Cine are grijă azi de ea ?"

GRIGORE VIERU

Domnule VIERU, dormi în pace,

Casa părintească încă e,

Dar de-o vreme nu știu cum se face

Că se vinde Țara pe orice.

Vin samsari din toată Europa

Și ne rup din plaiul strămoșesc,

Iar românii calcă tropa-tropa,

Fericiți... că încă mai trăiesc.

Unii sunt plecați prin țări străine,

Alții au uitat de Dumnezeu,

Dar toți speră c-o să fie bine,

Chiar de e prezentul foarte greu.

S-au vândut pădurile bătrâne,

S-au vândut terenuri și subsol;

Goana după aur va rămâne

Cancerul acestui secol gol.

Se îmbogățesc samsarii țării,

Iar vecinii ne privesc cu jind

Și din tot cuprinsul larg al zării

Vin străini cu acte și ne mint.

Plâng bătrânii ce-s în neputință,

Toată viața au plătit la BIR;

Drept mulțam, s-a pronunțat sentință

De "arest pe veci în cimitir."

Nu mai merg copiii, azi, la școală,

O treime sunt analfabeți;

Nu mai sunt nici leacuri pentru boală

Și pe străzi n-ai loc de oameni beți.

Dau năvală peste noi străinii,

Cer "azil politic" la români;

Pe la graniți, ne pândesc vecinii-

Vor să fie peste noi stăpâni.

Asta-i Țara, domnule VIERU

Nu putem trăi ca niște frați-

Când în spate ne-au înfipt jungheru'

Și când ne conduc tehno...ratați!

Țara strămoșească nu se vinde,

Nu se vinde plaiul romanesc;

Dintr-atâtea lucruri dragi și sfinte,

Ochii Țării încă ne privesc.

Vom pleca și noi cândva din viață

Și străbunii, sus, ne-or întreba:

Ce mai face Țara noastră dragă,

Cine are grijă azi de ea ?

Și atuncea, noi, ce vom răspunde,

Spunem adevărul sau mințim?

Țara noastră e pe nu știm unde

Și românii merg la țintirim.

Sau că va răspunde gloata-ntreagă,

De la credincios pân-la ateu,

Că de România noastră dragă

Are grijă numai Dumnezeu !

Noaptea de ÎNVIERE,

15/16 aprilie 2017

IONEL IACOB -BENCEI

Drum bun către stele, Maestre! Niciun cuvânt nu poate cuprinde prețuirea noastră, a celor care am avut privilegiul să vă cunoaștem, să primim îndrumare, să colaborăm. Bunul Dumnezeu să vă țină în veșnica Lumină a Iubirii Sale! Condoleanțe familiei. Alexandra Dogaru-ALDO

S-a dus să îi facă pe îngeri să râdă. Odihnească-se în pace ca a fost un om minunat! Vasile Bogdan

Stimate domnule Ben Todică,

Pe principiul proverbului "Bate fierul până-i cald",bat (ţăcănesc) şi eu la claviatura plachetei pentru a vă trimite câteva poezii de factură religioasă. Nu m-a preocupat acest segment în mod deosebit,dar am găsit în el un refugiu în care m-am simţit bine.Ordinea este cronologică.

Cu Dumnezeu 'nainte!

IONEL IACOB-BENCEI

"C R E Z"

. . . . . . . . . . . . . .

Biserica e locul lăsat de Dumnezeu

Să vindece, să ierte, s-aline ce e greu.

Aici ne-aducem pruncii spre unicul botez

Şi ca să aibă-n viaţă bisericescul "crez" ;

Aicea vin creştinii-n Sfintele Duminici

La slujbe, spovedanii şi vii să te cuminici;

Perechile de inimi îşi fac un legământ

Tot în acest lăcaş, pornind pe drumul sfânt;

Iar când pe lumea asta n-avem nici rost, nici tihnă,

De-aici plecăm spre locul de veşnică odihnă.

Mărire Ţie Doamne şi Fiului, mă-nchin

Şi Duhului cel Sfânt, în veci de veci. Amin!

Îmi pare nespus de rău. A fost un om extraordinar! Condoleante!

Cornel Rodean

Fulgerul morții lovește mânios pe poporul nostru: am primit vestea plecării către stele a Maestrului Ionel Iacob Bencei!

Dumnezeu să-l țină în veșnica sa lumină pe Maestrul nostru!

Alexandra

VETI FI MEREU LANGA NOI !

Dumnezeu să ne dea bine şi iertare de păcate !

Mă duc la noapte

Mă duc la noapte să golesc de țăndări

dulapul cu poveștile de-amor,

mă duc la noapte să-mi descarc pistolul

în plăgile deschise ce mă dor.

Mă duc la noapte să te caut, moartă

iubire, moartă stea, moartă minciună,

să te resuscitez cu dezlegarea

cuvântului ce stă să mă răpună.

Nu trandafiri, nu sângerări de inimi

și nici vreun bocet tâmpla să mi-o spargă,

o limuzină o să-mi fure trupul

să-l poarte rătăcind in lumea largă.

*
* * *
*
*

Radu Ulmeanu

Un OM deosebit, cu drag si mare atentie pentru valoarea poetica si cu darul rar de a indruma cu exigenta si zambet pe cei in care a vazut potential!

Condoleante familiei! Dumnezeu sa-l odihneasca!

Cu mult respect si regret,

Ionel Peia, Lugoj

Dumnezeu să-l odihnească!

A fost un OM deosebit, talentat, corect, prieten de nădejde! Regret din inimă plecarea sa!

Condoleanțe și putere să puteți trece peste imensa durere.

Florina Dinescu (Ploiești)

DUMNEZEU SA-L IERTE!

Sincere condoleante intregii familii.

Prof. Anusca-Doglan Elena

Vaslui

IM MEMORIAM LUI IONEL IACOB BENCEI

~*~

Într-adevăr, cum zice Ionel Iacob Bencei: -"țara ni înstrăinată de deberdei

la alți huligani holtei haini străini şi deberdei,

capi a revoluției-

corupți, râs şi plâns, baligă de mânz, haz de necaz,

că-s fără responsabilități aceşti nebotezați

care n-au soluție, rezoluție, la ecuație, revoluție

şi acuma, că scriitorul care v-a blăstămat a plecat

vi s-a urcat la cap, "mari ai zilei", ei de ei fără de ei,

cu renume de putreziciune,

acuma, că Bencei a plecat pe cee lume,

deşi glia de România nu se vinde, voi ca tâlhari, techerghei şi deberdei-barbari

nu vă pasă că-i România apărată de prostime cu profunzime,

că voi cei avizi de putere, voi cei cu mărime dată de electorat

v-ați pus pe prădat,

deşi el, Bencei, ne veghează din cer, din înălțime, de unde ca sfânt vă vede,

ca mega magna cum laude,

asemeni lui Vica, vă vede având de la Dumnezeu undă internațională, verde, vă vede:

cum bunurile ni le jonglați, mântuiți,

cum pâinea de la gura celor nenorociți şi săraci furați,

cum de fapt nenorociților cu ponos, în loc de folos, ne dați, pricaz,

că lăcomia vă mănâncă omenia,

că voi strângeți zgârîe-brânză, zgârciți,

pentru urmaşi,

dar dacă nu-i aveți, cui? la care urmaşi? cui ce laşi vânzând glia ca înaintaşi de ură înveninați şi ca nebotezați de hit rău împovărați?

înstrăinându-ne chiar de Bacovia, Basarabia

şi pe noi, de mama România ?

*~*~*

Pavel Rătundeanu-Ferghete

-"Tot înveți dar până la urmă tot neânvățat mori şi mare pagubă". Unii's cu trândăveala şi averea, iar alții cu punosul (Bencei ştia, avea subtilitatea lui şi agerimea lui, c-avea bănățeanu mintea brici, avea talanții lui, sufletul lui îmbunătățit şi ca om era cumsecade, dar şi el cu pomana care se întoarce, că uneori semănătorul seamănă, dar nu ei culege roada că cei care agonisesc, cei cu agonisala-s egoişti... şi dau ca Ieremia cu oiştea-n gard, dar nu's vorbele noastre toate. În tot e subtilitate şi-n sufletul meu aveam moralitate ca omul. Dar cum revenim la oile noastre, unii trebuind prinşi cu cleştele de oaie, deşi nici castanele nu se scot din foc cu mâna goală, numai de figuraşi, nu-i aşa, că fulgere nu dă-n tufa de urzici, cum zice şi Nichita Stănescu, un verde de albastru, cu ifose şi trac, că mamă-sa incredibil era rusoaică, roşie de furie, că era cum era un nimeni şi pe nicăieri când feceoru-su după ce golise sticla de vodcă şi nimeni nu-i mai scoate aerul şi de supărare, după nunta aia, pentru el ultima, că a şi făcut infarct şi după aia lume şi iar lume, lumea-l plângea şi l-a dus la îngropăciune şi pe el o țâpat pământ, că lume, lume viața ni trecătoare lume, lume şi iar lume... vița ni trecătoare...! nu-i aşa? Uneori îmi dau seama, c-aşa puțin ştim unii de alți şi, chiar şi despre noi înşine ştim nesemnificativ, şi nici nu ştim dacă ne înțelegem, dacă am pătruns filozofia, cum decurg lucrurile şi dacă nu cumva am uitat chiar esența şi nu cumva eu un modoroi, o recunosc, nu sunt un ciudat, nici cum precum Bencei, Dragomir, Viorel, Vasile, Petru... şi atunci cum să le înțeleg istoria/ chiar propria-mi trăire şi nu cumva ce fac şi că scriu n-are substanță. PR-F

Sincere condoleante!

Dumnezeu sa-l odihnească!

Prof. Liana Ferciug

Ionel IACOB-BENCEI a fost un om de stirpe aleasă, căruia ideea făptuirii binelui i-a fost crez şi vocaţie. Scriitor de talent, umorist de calibru înalt, organizator atent la detalii, epigramist fără pereche, a fost omul care a făcut ca lumea să râdă, luând în răspăr anumite metehne pe care le-ar fi dorit îndepărtate, fie şi prin forţa cuvântului. Aşa a fost şi va rămâne în amintirea celor care i-am fost în preajmă, a cititorilor şi ascultătorilor pentru care a manifestat o grijă aparte, preţuindu-i cu toată fiinţa sa. Lacrimi la căpătâiul lui, cu simţământul de a fi rămas mai săraci cu un prieten greu de egalat. Acum şi mereu. Amintirile - de demult şi de ieri-alaltăieri - mă umplu de regretul de a ne fi despărţit de OMUL despre care am atâtea a spune cu conştiinţa curată că l-am apreciat precum merita. Dragă Doamne, aşază sufletul lui în rând cu sfinţii! Constantin Jichiţa

Draga Ben, e o veste trista.

Domnul sa il aiba in paza!

Cristina

Condoleanțe Îndureratei și Onoratei Familii I. I. Bencei.

Nu îl vom uita niciodată !

Melania Rusu Caragioiu

Dumnezeu să-l odihnească la Sânul SĂU Sfânt!

Frate Benule am primit știrea cu placarea la cele veșnice a lui Ionel Iacob Bencei, am trimis Familiei Iacob și noi Condoleanțe din partea familiei Florica și Ioan Miclău Gepianu, Australia.

Acum așteptăm știri despre data înmrmântării.

Eu îi ziceam întotdeauna -leatul meu, in scrisori, fiindcă suntem născuți amândoi la anii 1940, și în aceeași lună Decembrie, eu 25, Iacob Bencei în 28. Ce coincidență minunată.

Nu peste mulță vreme avem să ne întâlnim în Ceruri!

Cu drag și frăție

Ioan din Cringila, N.S.W.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta Sa!

Vasilica Grigoras

Cine ne va mai verifica cu generozitate si competenta tema de casa/ tema de vacanta riguros gandita pentru ca membrii cenaclului Ridendo sa exerseze continuu intru epigrama?

Ai plecat maestre in plina glorie. Ai reusit cu rigurozitatea, inteligenta si experienta ta sa organizezi o sarbatoare nationala de neuitat pentru Semicentenarul cenaclului Ridendo.

Dumnezeu te-a iubit si ti-a dat timp si putere pentru a infaptui aceasta mult dorita si importanta aniversare.

Dumnezeu sa te aseze in lumina!

Monica Condan

A plecat dintre noi, după o lungă și grea suferință, Ionel Iacob Bencei.

Scriitorul s-a născut la 18 decembrie 1940, în localitatea Bencecu de Jos, județul Timiș. A urmat gimnaziul în comuna Pișchia și a studiat la Liceul Seral „C. D. Loga”, Timişoara. A absolvit cursurile postliceale de Administraţie Publică Locală și un curs de specializare Administraţie Publică Locală, în cadrul C.P.C.P., București

A fost tehnician la Întreprinderea de Transport Local Timișoara și inspector la Administraţia Publică Locală, Consiliul Județean Timiș. S-a numărat printre întemeietorii Cenaclului de satiră şi umor „Ridendo”, membru fondator al Societăţii Literar-Artistice „Sorin Titel” (1989), membru fondator al Asociaţiei Umoriştilor din Banat (1990) – Vicepreşedinte (1982-1995), Preşedinte (din 1996); membru fondator (1994) şi membru de Onoare (2000) al Uniunii Epigramiştilor din România, membru fondator al Cenaclului radiofonic „Gura Satului” (1991), membru al Societăţii Culturale „Banatul” (1995), membru de onoare al Societății Literar-Artistice „Tibiscus”, Uzdin / Serbia (2012).

A debutat literar, în 1978, cu un grupaj de epigrame în revista „Urzica”, iar editorial, cu volumul de poezii Mesaje lirice, poezii (1980). A colaborat la periodice precum: „Orizont”, „Drapelul roşu”, „Urzica”, „Perpetuum comic”, „Renaşterea bănăţeană”, „Merci”, „Paradox”, „Redeşteptarea”, „Epigrama”, „AG pe rime”, „Viaţa Buzăului”, „Cugetul” (Craiova), „Anotimpuri Literare”, „Bobârnacul” (Bistrița), „Acus” (Sibiu) etc.

A publicat un număr impresionant de volume de poezii, cronici, fabule, proze scurte, interviuri și memorialistică: Din sertarele cenzurii, 1993; Epigrame şi epitafuri, 1994; De la rondel la ... duel epigramatic, 1995; Dă dor, dă jale, dă drag, 1996; Risipite prin sertare, 2004; Epigrama iacobină de la începuturi până în ... 2006, 2007; Robii pământului, 2007; Satirice, 2008; La Învierea de Apoi a Cailor, 2009; Traista cu amintiri, 2009; Parodii, 2010; Florilegiu – 70, 2010; Epigrama iacobină 2, 2012; Dân Bencec pân la Uzdâni, 2013; Ce-mi șoptește mie muza, 2014; Ascultaț cum bace vântu, 2014; Haidaț să cărăm tuleii, 2015; 75 de primăveri, 2015; Rondeluri, 2016.

Prezent în numeroase lucrări de colaborare și antologii, Ionel Iacob Bencei a fost unul dintre cei mai remarcabili autori de literatură dialectală, epigramist și umorist de excepție, co-realizator, timp de aproape treizeci de ani, al emisiunii „Gura Satului” la Radio Timișoara. A îngrijit numeroase ediții și lucrări consacrate îndeosebi literaturii în grai bănățean. A fost distins cu numeroase premii literare, în țară și în străinătate.

Prin plecarea dintre noi a lui Ionel Iacob Bencei, cultura timișoreană pierde un spirit viu, plin de energie și generozitate, un umorist nepereche și un om a cărui bună dispoziție ascundea, adesea, nebănuite tristeți.

USR