Cu prilejul
zilei de 8 Martie urăm mamelor, bunicilor, surorilor, soțiilor, fiicelor
noastre și tuturor femeilor din lume
sănătate, bucurii, împliniri și numai bine!
Să ajute Dumnezeu ca glasul, puterea
și influența lor să contribuie mai mult la alungarea răului din lume, a urii
dintre oameni și popoare, a dezmățului și imoralității din zilele noastre.
Dumnealor au o misiune sfântă în planul lui Dumnezeu pentru lume, aceea de a
ocroti viața, de a da naștere și bună educație copiilor, de a face viața mai
frumoasă și idealurile lumii mai mărețe. Dumnealor au misiunea de a apropia
lumea mai mult de Dumnezeu. Ajută-le, Doamne, să-și poată împlini această
misiune!
La mulți ani, Doamnelor și
Domnișoarelor!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
CADOURILE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Folositi
darurile Mele, nu fiecare pentru sine, în mod egoist, ci ca si copiii mei care
au totul în comun; daruiti celorlalti cu inima buna roadele lucrului mâinilor
Mele, amintindu-va ca vi le-am daruit în masura bunatatii Mele parintesti, a
iubirii Mele de oameni, a darniciei Mele.
Asa este
într-o familie. Atunci când tatal, mama sau un frate face cadouri, acestea sunt
date tuturor copiilor, tuturor fratilor. Iar daca fratii si surorile traiesc în
dragoste reciproca, ei nu se simt fericiti, nici satisfacuti daca tatal sau
fratele lor a lasat deoparte pe unul dintre ei, sau nu i-a dat unuia dintre ei
acelasi lucru ca si celorlalti. De ce aceasta? Pentru ca în dragostea lor
reciproca ei se simt ca un singur trup, ei sunt una, o singura persoana. Astfel
trebuie sa fiti fiecare dintre voi. Iar Eu voi sti sa va rasplatesc pentru
aceasta dragoste, care Îmi este atât de placuta.
Daca sunt
darnic cu cei care nu-Mi împlinesc poruncile Mele – „unui om i-a rodit tarina
din belsug” (Luca 12, 16) – nu voi fi oare darnic cu adevaratii Mei copii,
carora le-am pastrat cum se cuvine toate bunatatile Mele? Voi fi cu siguranta!
„Voi milui pe cine vreau sa miluiesc si Ma voi îndura de cine vreau sa ma
îndur” (Romani 9, 15).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 132
OCHII SENINI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Când Domnul priveste cu
milostivire la fiii pamântului cu ochii naturii, cu „ochii” unui timp senin,
limpede, deschis, ne simtim cu totii în largul nostru, usori si veseli. Când
atmosfera este curata, aerul ne patrunde binefacator în suflete si în trupuri;
când atmosfera devine rece, umeda, apasatoare, simtim ceva ca o povara, pe
suflet si pe trup, multi ne îmbolnavim, pe multi ne rapune aleanul si urâtul.
Este modul prin care natura influenteaza puternic si irezistibil starea
oamenilor. Si este interesant de observat ca cine este legat mai putin de
poftele si desfatarile vietii, cine nu s-a facut rob pântecelui, cine este mai
cumpatat la mâncare si la bautura, fata de acela natura pare sa se arate mai
binevoitoare, nu-l apasa sau o face într-o mai mica masura decât în cazul celor
deveniti sclavii firii si trupului. O , cât de limpede ni se arata ca adevarata
noastra viata este în Domnul, nu în cele materiale; cât de clar vedem ca Domnul
„lucreaza toate în toti” (1 Corinteni 12, 6). În atmosfera El este respiratia
noastra; în mâncare, ne satura, în bautura, ne ogoieste setea; El ne îmbraca,
ne adaposteste, ne încalzeste si ne linisteste; ne aduce liniste si în somn; Îl
regasim în cuvântul curat, învatatoresc, întelept si ziditor, în dragostea unora
fata de altii. Doamne, Stapâne, Facatorul si Binefacatorul nostru! Da-ne ca în
fiecare clipa a vietii noastre sa ne amintim de Tine, ca prin Tine „traim si ne
miscam si suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28), ca viata ne-a fost data de
Tine, respiratia, totul! Dar sa tinem minte, daca în toate cele de care am
vorbit pâna acum nu vom tine seama de poruncile si rânduielile lasate de la
Dumnezeu, El ne va fi si pedeapsa noastra. Pedepsi-ne-va cu atmosfera, cu
mâncarea, cu bautura, nu ne vom mai satura, nu ne vom mai astâmpara setea, ne
va face sa ne scârbim de mâncare si de bautura sau sa ne îmbolnavim de ele. Asa
cum se întâmpla când cuiva nu-i mai prieste mâncarea, când i se uraste de
îmbracaminte si de casa, când nu-si mai gaseste linistea nici în somn, când
vorbele lui nu mai au nici o legatura între ele, când are parte de dragoste
nestatornica, chinuitoare si pârjolitoare. Se vadeste ca pedepsele ne vin chiar
din pornirile noastre pacatoase. „Prin ceea ce pacatuieste cineva, prin aceea
se pedepseste” (Întelepciunea lui Solomon 11, 16).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 117-118.
FLORILE UMILINTEI
Sfantul Teofan Zavoratul
Iata, ploaia hraneste verdeata si
pomii se încununeaza cu flori de tot felul: si roua harului Tau sa lumineze
mintea mea si sa împodobeasca inima mea cu florile umilintei, smereniei,
dragostei si rabdarii.
Sa ajunga rugaciunea mea înaintea
Ta, Doamne! Daruieste-mi sfânta samânta Ta, ca sa-Ti pot aduce mladite bune, si
sa zic: „Slava Celui care a dat ce sa-I aduc prinos!”, si sa ma închin Tatalui,
si Fiului, si Duhului Celui Sfânt.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 35
PARFUMUL ADEVARAT
Sfantul Ioan din Kronstadt
Constatam cu mirare ca, oricât de
mult ne-ar preocupa sanatatea si oricât de mare ar fi grija de a ne-o pastra,
oricât de satioase si de gustoase mâncarurile pe care le mâncam si bauturile pe
care le bem si oricât de mult ne-am plimba în aer liber, pâna la urma pe toti
ne lovesc bolile si stricaciunea trupeasca, pe când sfintii, care n-au pus pret
pe trup, mortificându-si-l continuu prin înfrânare si post, culcându-se mereu
pe pamântul gol, si-au facut nemuritor si sufletul, si trupul. Trupurile
noastre ghiftuite, îndopate cu toate bunatatile, exala miasme neplacute dupa
moarte si uneori chiar în timpul vietii; cele ale sfintilor înfloresc si
raspândesc buna mireasma atât în timpul vietii, cât si dupa moarte. Ce fapt
uluitor! Vrând sa ne „construim” trupul, ni-l distrugem; ei distrugându-l si-l
„construiau”; parfumându-ne trupul, nu reusim sa-l ferim de putreziciune;
sfintii însa, carora nu le statea în gând sa-si parfumeze trupul, ci sa le fie
sufletul bine-mirositor în fata lui Dumnezeu, s-au învrednicit si de buna
mireasma a trupului. Fratilor! Trebuie sa întelegeti ce este cel mai important
lucru în viata, care este scopul vietii: sa omorâm trupul, cel apasat de atâtea
patimi, poftele trupesti, prin înfrânare, munca, rugaciune, sa nu-i atâtam
patimile prin lacomie, îmbuibare, lene.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 259
Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XX(2020), nr. 416(16 –29 Februarie)
Dragii mei enoriași!
Spovada lui Adam. Cu toții
știm istorioara din primele capitole ale Bibliei privind crearea celor dintâi
oameni, Adam și Eva. Ne amintim că omul a fost creat într-un mod deosebit de
celelalte viețuitoare, fiind dotat cu trup și suflet. Trupul era material și
muritor, iar sufletul spiritual și nemuritor. Datorită celor trei forme de
manifestare ale sale, rațiunea, voința și sentimentele, omul a ajuns nu numai
să stăpânească întreaga natură, dar
astăzi poate să vagabondeze printre stele. Nici o altă viețuitoare nu a
fost capabilă de creație și progres cum este omul. El avea un statut special,
acela de rege al creației lui Dumnezeu și un loc aparte în planul lui Dumnezeu.
La început Dumnezeu a proiectat astfel:
,,Să facem om după chipul și asemănarea noastră”. Prin suflare divină i-a dat omului chipul,
adică sufletul, scânteie dumnezeiască, dar, înainte de a-i da și asemănarea,
l-a supus la un examen, pe care, din păcate, omul nu l-a trecut. Era vorba de
examenul ascultării. Dacă omul ar fi trecut cu bine acel examen,
Dumnezeu i-ar fi dat și asemănarea cu El, adică nemurirea, desăvârșirea,
sfințenia și toate celelalte atribute ale dumnezeirii. Era prea frumos..!
Consecințele pierderii ,,examenului” au fost drastice: moartea
trupească, boli și suferințe, bătrânețea, dureri la nașterea pruncilor; și
pentru natură au fost consecințe mari. Astfel, animalele nu l-au mai recunoscut
pe om ca stăpân al lor și au început să lupte împotriva lui, pământul n-a mai
rodit de la sine plante folositoare omului, ci ,,spini și pălămidă va rodi pământul pentru tine”, după cum a spus
Dumnezeu primilor oameni. Munca pentru aceștia și pentru toți urmașii lor a
devenit din plăcere o trudă, conform hotărârii divine: ,,Întru sudoarea frunții tale îți vei câștiga pâinea!” Asemănarea cu
Dumnezeu n-a mai fost dată omului. Ea a rămas ca o aspirație, ca un ideal, pe
care trebuie să-l avem toată viața. Niciodată nu știm dacă atingem această
treaptă a evoluției noastre spirituale, dar noi ne străduim mai mult sau mai
puțin. E posibil să fi atins-o sfinții.
Grea a fost pierderea lui Adam.
Parcă auzim o veche colindă: ,,Un amar
și-o grea durere,/Lacrimi fărʼde mângâiere…”
De la bun început precizăm că nu
mărul acela a fost otrăvitor, ci otrăvitoare a fost neascultarea, încălcarea
poruncii lui Dumnezeu, încălcarea legii. Chiar atât de grea a fost greșeala lui
Adam, ca ea să se transmită tuturor urmașilor până la sfârșitul
veacurilor? Este Dumnezeu atât de dur,
ca să nu poată ierta o nimica toată?
Sunt întrebări și judecăți omenești.
Să observăm mai bine istoria lui
Adam. În momentul când el este descoperit de Dumnezeu că i-a încălcat porunca,
începe să se disculpe, să-și motiveze fapta, să găsească circumstanțe
atenuante: ,,- Eva m-a îndemnat, Doamne!” Adică femeia pe care Tu mi-ai dat-o!
Dacă nu mi-ai fi dat-o, eu n-aș fi păcătuit. Altfel spus, în gândirea lui Adam
Dumnezeu era vinovatul sau cauza răului și a ispitei. La fel gândea și Eva:
,,Șarpele m-a amăgit!” Dar și șarpele era dintre viețuitoarele create de
Dumnezeu. Că acela care-o ispitise pe Eva era însuși diavolul deghizat în
șarpe, Eva nu avea de unde să știe. În spatele răspunsului ei putem să-i
înțelegem gândul: ,,Șarpele m-a amăgit, dar pe el Tu l-ai făcut așa viclean și
răuvoitor. Ca atare, dacă Tu nu l-ai fi făcut așa, eu n-aș fi încălcat
porunca!” Semănau bine Adam cu Eva, nu?
Nu observăm nici la Adam, nici la Eva nici cea mai mică părere de rău
sau regret pentru fapta săvârșită împotriva legii, pentru încălcarea poruncii
lui Dumnezeu. Mai mult, ei își motivează fapta, se iau la ceartă cu Dumnezeu.
Nu vedem la niciunul din cei doi nici cea mai mică încercare de a-și cere
iertare. Lacrimile vin după alungarea din rai. ,,Și au plâns cu amar!” spune
Sfânta Scriptură. Asta însă după izgonirea din rai, când era deja prea târziu.
Îi iubea Dumnezeu? Cu siguranță! Știau și ei asta și au dat dovadă de prea
multă încredere, făcând abuz de această iubire. S-au comportat ca niște copii
răsfățați, care nu mai vreau să asculte de părinți, le întorc vorba, le încalcă
toate sfaturile, le vorbesc urât și
toate celelalte năzbâtii, care-l scot pe părinte din fire. Unii părinți în
astfel de situații, pentru a corecta pe copiii lor ,,năzdrăvani,” le mai aplică
unele corecții cu palma, cu nuielușa. Nu înseamnă că nu-i iubesc în acele
momente, ci dimpotrivă, tocmai fiindcă îi iubesc voiesc să-i corecteze. Dacă nu
i-ar fi iubit Dumnezeu pe oameni, nu le-ar fi dat un statut special, nu i-ar fi
dotat cu chipul Său, adică cu suflet rațional, nemuritor. Dacă nu i-ar fi iubit
Dumnezeu pe primii oameni nu le-ar fi promis atunci că le va trimite un
răscumpărător, un mântuitor ca să-i scoată din robia păcatului și a morții.
Dacă nu i-ar fi iubit Dumnezeu pe oameni, nu le-ar fi trimis proroci să le țină
trează promisiunea ce le-o făcuse strămoșilor. Dacă nu i-ar fi iubit pe oameni
nu L-ar fi trimis pe Însuși Fiul Său să se dea morții și încă moarte pe cruce,
să se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele întregii omeniri. Ce dovadă mai mare
de iubire putea să le dea Dumnezeu oamenilor decât aceasta?
Putea Dumnezeu să-i ierte pe
primii oameni? Cu siguranță! Iartă pe David pentru crimă; iartă pe regele
Manase; iartă pe tâlharul de pe cruce;
iartă pe vameșul din templu care se ruga; iartă pe cei care-L pălmuiau, Îl scuipau, îl băteau pe drumul Golgotei; iartă
pe Petru, cu toate că se lepădase cu jurământ de El de trei ori. Iartă
nenumărați oameni de păcatele lor și mulți dintre aceștia au ajuns sfinți. L-ar fi iertat, cu siguranță, și pe Iuda, dacă acesta, în loc să cadă în
deznădejde, și-ar fi cerut iertare.
Și în cazul lui Adam și în cazul
celorlalți, cum și în cazul tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate
locurile, Dumnezeu ne cere atât de puțin și ne dă în schimb atât de mult….!
Dacă și-ar fi cerut iertare, Adam
ar fi câștigat raiul și nemurirea. El a
făcut o spovedanie înaintea lui Dumnezeu, dar n-a făcut-o bine. Câți din noi nu
semănăm cu Adam, când venim la Sfânta Spovedanie. În loc să ne căim de relele
făcute, să le mărturisim cu speranța că ni le va ierta, de multe ori nici nu
vrem să le spunem: ,,- N-am nici un păcat, părinte!” sau ,,Le-am uitat,
părinte!” Alții vin la spovedanie și, în loc să-și spună păcatele, încep să-l
imite pe fariseul din Evanghelie: ,,Părinte, eu n-am omorât, n-am bătut, n-am
furat, n-am desfrânat…..!” Asemenea lui Adam, avem nevoie de ascultare de
poruncile lui Dumnezeu în primul rând; dacă le-am încălcat, avem nevoie de
umilință, de smerenie, de părere de rău, de hotărârea de a nu mai repeta
faptele respective. Nu ne ducem la
spovedit ca să negociem cu Dumnezeu, ci ca să-I cerem iertare. Să-i cerem ca
unui părinte și cu convingerea că nu reușim noi să păcătuim cât poate El să
ierte.
Mai mult, dacă am avea curajul să
ne cerem iertare de la semenii noștri și, la rândul nostru, să-i iertăm pe
semenii noștri, s-ar schimba fața lumii. Câte certuri și scandaluri nu încep de
la lucruri mărunte, de la imputații de genul: ,,- Adică vrei să spui că eu sunt
vinovat/ă!” ,,- Păi, da, eu sunt întotdeauna vinovat/ă!” Și de aici începe
tărăboiul. Dacă unul dintre parteneri ar spune celuilalt: ,,- Dacă tu socotești
că eu sunt vinovat/ă, te rog iartă-mă! Eu nu te învinuiesc pe tine cu nimic.
Toată vina îmi aparține mie!” În fața unei asemenea replici, celălalt s-ar
simți dezarmat. În piesa de teatru Vlaicu
Vodă a lui C. Davilla, se spune la un moment dat: ,,Cea mai mare răzbunare este când dușmanul tău/E silit a recunoaște că
ești bun, iar dânsu - i rău!” Iertați și cereți-vă iertare și veți scăpa de
multe necazuri și mult se va bucura și Dumnezeu de Dvs.!
Dacă Duminica Izgonirii lui Adam
din rai este pusă la granița dintre perioada de dulce și Postul Sfintelor
Paști, nu a fost pusă întâmplător. Fiecare dintre noi este un Adam, care a mai
și greșit. Să nu încercăm să negociem cu Dumnezeu, sau să ne certăm, sau să ne
justificăm faptele și să dăm vina pe alții, ci să ni le asumăm în întregime și,
cu părere de rău, cu smerenie, cu dorința de a nu mai repeta cele rele, să
mergem la Sfânta Spovedanie cu toată
încrederea. De felul cum ne vom prezenta acolo putem să câștigăm și noi raiul
și viața veșnică. Păcatele nu le-am
săvârșit fiindcă ,,așa-i viața!” ori ,,așa au făcut toate femeile”, când e
vorba de un avort, spre exemplu, ci să ni le asumăm cu curaj. Sunt păcatele noastre. Să facem efortul de a
ne scăpa de ele. Păi, nu se merită? Sigur că da!
*
Sfaturi
părintești. Redăm mai jos câteva cuvinte ale Sfântului Tihon de
Zagorsk, foarte potrivite pentru vremea postului: ,,Vezi ori auzi că o soție cinstită și credincioasă pe nimeni altul nu
iubește decât pe bărbatul ei și nimănui nu se străduiește a-i face pe plac
decât lui. De la însoțirea cea trupească, îndreaptă-ți mintea spre cea
duhovnicească, în care creștinii s-au logodit prin credința cu Mirele Ceresc,
Hristos Domnul. Despre aceasta Sfântul Pavel le vorbește astfel credincioșilor
din Corint: „V-am logodit unui singur Bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos
fecioară neprihănită” (II Cor., XI, 2). Cugetă dar cum trebuie creștinii să-și
păzească dragostea pentru Mirele lor cel Ceresc! Cugetă cum se cuvine să se
depărteze de iubirea necurată a acestei lumi, să se alipească numai de Hristos,
să-I fie Lui bineplăcuți, ascultători și vrednici de a fi îndrăgiți, să
plinească sfânta Sa voie și să nu iubească pe nimeni afară de El și pentru El,
dacă voiesc Lui să-I rămână credincioși! Trufia, iubirea de slavă, de plăceri
trupești și de argint, precum și celelalte pofte ale acestei lumi sunt întocmai
ca o curvă, de care creștinul își alipește sufletul iubind cinstirea, slava,
argintul, aurul, plăcerea și celelalte împătimiri și Îl părăsește astfel pe
Hristos, Mirele cel nemuritor, dându-și sufletul său dragostei lumești ca unei
mârșave curve. O! Cât de greu păcătuiesc creștinii împotriva lui Hristos, Care
i-a iubit și S-a dat pe Sine pentru ei, cei ce nu I-au păstrat acea
credincioșie pe care, intrând în creștinătate, au făgăduit a o păzi până în
sfârșit! Astfel, de bună voie și spre marea lor nenorocire, ei se lipsesc de
toate acele bunătăți duhovnicești de care au fost învredniciți la Botez. Nu în
zadar Sfinții Apostoli ne îndepărtează pe noi de la iubirea acestei lumi. „Nu
iubiți lumea, nici pe cele ce sunt în lume”, ne grăiește Sfântul Ioan (I Ioan, II, 15). „Dragostea lumii acesteia vrăjmășie
este față de Dumnezeu. Așadar, cel ce vrea să fie prieten cu lumea I se face
vrăjmaș lui Dumnezeu” (Iac., IV, 4). Atât de vătămătoare este iubirea lumii,
încât cel care a îndrăgit-o Îi este vrăjmaș lui Dumnezeu – lucru de care ne
înfricoșăm și numai gândindu-ne la el, cu toate ca omul orb nu poate să-l
priceapă!”
*
Mai redăm, de asemenea, câteva
observații despre post ale unui om de știință, Dr. Paul C. Gragg, specialist
în probleme de prelungire a vieţii:
,,Postul este mai uşor decât oricare dietă; Postul este adaptabil unei
vieţii tumultoase; Postul reprezintă modul cel mai rapid de a pierde
kilogramele în plus; Postul oferă corpului o odihnă fizică; Postul este
utilizat cu succes în tratamentul multor boli fizice; Postul poate duce la o
pierdere în greutate de până la 5
kg . sau mai mult în prima săptămână; Postul reduce
colesterolul şi nivelul tensiunii arteriale;
Postul reprezintă o experienţă de liniştire, reducând adesea tensiunea
nervoasă şi insomnia; Postul conduce la formarea unor obiceiuri îmbunătăţite de
dietă; Postul induce frecvent o senzaţie de euforie, o “înălţare” naturală; Postul
măreşte plăcerea de a mânca; Postul contribuie la refacerea şi la încetinirea
procesului de îmbătrânire; Postul are un rezultat energic şi nu debilitează; Postul
conferă adesea o vigoare sexuală; Postul ajută procesul de eliminare; Postul
ajută la modificarea sau la renunţarea la obiceiurile de a fuma, de a bea şi de
a folosi medicamente sau droguri; Postul reprezintă un regulator care educă
corpul spre a consuma numai atât cât îi este necesar; Postul ne oferă timp
liber, întrucât renunţăm la orele pierdute la cumpărături, în bucătărie şi la
masă; Postul eliberează corpul de toxine, făcându-i un duş interior; Postul nu
privează corpul de substanţele nutritive esenţiale; Postul poate fi utilizat
pentru a descoperi sursele alergiilor în alimente; Postul este utilizat cu
eficacitate în tratamentul schizofreniei şi a altor boli mintale; Cu o
supraveghere corespunzătoare, postul poate fi tolerat uşor până la 4 săptămâni;
Prin post nu se acumulează apetitul; chinurile de foame dispar după o zi sau
două; Postul reprezintă o rutină în regnul animal; Postul reprezintă o
experienţă obişnuită a omului de la începutul experienţei sale; Postul este un ritual
în toate religiile; numai în Biblie se fac 77 de referiri; Postul în condiţii
corespunzătoare nu prezintă nici un pericol; Postul nu reprezintă inaniţie, ci
este cura de vindecare a naturii.”
*
Te
duci, copilărie! Redăm mai jos o emoționantă poezie a lui Radu Pietreanu, în care, cu siguranță,
se vor regăsi mulți dintre Dumneavoastră, dacă nu chiar toți:
,,Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini,
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini!
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci!
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist;
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi!
Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea, vânzând-o pe dolari!
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini!
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei!
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea!
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de
nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc.
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, și devenim mai răi!
Mă zgâriam pe brațe urcând în corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș;
Eram atât de veseli fugind prin porumbiști,
Te duci, copilărie, si devenim mai triști...!
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus!
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, și devenim fragili!
Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil!”
*
File de jurnal – 25 iul. 1982(II). ,,Mă simt foarte epuizat. Aș putea spune că sunt
bolnav psihic. În același timp ficatul își face tot mai des simțită prezența.
Zilele acestea n-am mai lucrat aproape nimic la Bibliografia Revistei ,,BOR”, deși dorm mai puțin ca oricând.
Situația cu pictorii m-a scos din circuitul obișnuit. Numai de asta n-aș fi
avut nevoie acum!
Mama a împlinit ieri 52 de ani. Uitasem
de evenimentul acesta, așa că nu i-am oferit nimic. I-am urat cele cuvenite și
i-am promis că-mi voi face datoria când ajung în București sau Timișoara. Până
atunci, ,,La mulți ani, măicuță!”
Azi făcui slujbă la Bârda. Veni puțină
lume. Mersei apoi la Malovăț și făcui un botez la Ioniță Glavan. Mașina îmi
făcu două pene. În sat era și o nuntă a lui C. G.(…). Deși fusesem toată
săptămâna în Malovăț nu m-au anunțat. Trimiseseră acum niște copii la Ioniță
Glavan, ca să-i spună acestuia că, după ce termin botezul, să mă duc și la ei
să-i cunun. Nu m-am dus, ci am plecat acasă. Au așteptat până aproape de ora 16
și m-am trezit apoi cu nașul și doi cumnați de mână că au venit cu Prof. Ilie
Mărțuică, șeful orchestrei de muzicanți, cu mașina. Mi-au cerut scuze fiindcă
nu m-au anunțat la timp și m-au rugat să merg să cunun tinerii. M-am dus. Mi
s-a părut o pereche foarte potrivită, fiindcă amândoi sunt neserioși. Ar fi
mare lucru, totuși, să se poată înțelege bine multă vreme. Vom vedea. Dumnezeu
să le ajute!
Spre seară a venit o furtună puternică.
A plouat mult, dar o ploaie curată, torențială. Mama era cu vitele la Crovul
Neamțului. Plecase fără haine de ploaie, fără umbrelă. Am plecat cu Țelu,
câinele nostru, după dânsa. Mare nebun câinele acesta! Deși ploua cu găleata,
Țelu era în largul lui. Se zbenguia, lătra, se juca și făcea multe, multe
tumbe. Am întâlnit-o pe mama cu vitele pe la Govăra. Era udă leoarcă. I-am dat
un cojoc cu glugă și i-a prins bine. La Balta lui Giurca era legată iapa lui
moșu Gheorghiță Cocoș. I-am luat-o acasă. Avea și un mânz de câteva luni tare
frumos. Deși era ud leoarcă, noroiul crescuse iar ploaia nu contenea, am râs cu
poftă. Țelu a dat o reprezentație cu mânzul de toată frumusețea. Alergau pe
miriște, se goneau reciproc, își închipuiau tot felul de scene de atac, ce mai,
parcă înțelegeau și ei că fac plăcere tuturor prin jocul lor nevinovat!
Ilie Mărțuică, dirijorul Orchestrei
,,Izvorașul” din Tr. Severin, împreună cu Pera Aurel, mi-au spus că Florin
Piersic a murit în urma incidentului cu Nicu Ceaușescu. Mare păcat! Cu Florin
Piersic România a pierdut un artist de mare valoare și perspectivă. Încă 30-40
de ani omul acesta putea să mai fascineze spectatorii cu măiestria sa
artistică. Parcă aș fi pierdut pe cineva din propria mea familie! Se zice că ar
fi fost împușcat. Dacă este adevărat, incidentul respectiv constituie o gafă
foarte gravă. Nu comentez cazul, decât doar aș spune că aceasta înseamnă
începutul unui sfârșit nu prea îndepărtat!”
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă am primi câteva ajutoare și
donații astfel: Domnul Ing. Dumitru
Mucioniu din Tr. Severin: 200 lei; Domnul
Stănciulescu Cristian din Germania,
fiu al satului Bârda: 120 lei; Domnul Luca A. Gheorghe (Gogu) din Tr.
Severin, fiu al satului Bârda, Doamna
Cioloca Polina din Timișoara, fiică a satului Bârda, Doamna Suciu Aurelia-Elena din Cluj-Napoca și Domnul Toma Constantin din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț:
câte 100 lei; Domnul Dr. Traian-Romeo
Dumitrescu din Reșița(CS): 60 lei; Domnul
Ing. Spătariu Miron-Filip din Reșița(CS) și Doamna Coman Aurica din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: câte 50 lei;
Doamna
Mateescu Florica și fiul său, Domnul Mateescu Liviu, din Malovăț, Domnul Motreanu Dorin din Bârda și Domnul
Badea Constantin din Malovăț au achitat câte 100 lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
În cursul lunii februarie am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe astfel: 2 Febr.(Malovăț): 209 pâini; 9 Febr.(Bârda): 156 pâini; 16 Febr.(Malovăț): 179 pâini; 23 Febr. (Bârda): 180 pâini. Așadar, în luna Februarie
s-au donat 724 pâini. Copiilor participanți li s-au dăruit
ciocolate.
De asemenea, în luna Februarie s-a
vândut pâine enoriașilor la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc. astfel: 2 Febr.(Malovăț): 91 pâini; 9 Febr.(Bârda): 644
pâini; 16 Febr.(Malovăț): 121 pâini;
23 Febr. (Bârda): 620 pâini. Așadar,
în luna Februarie s-au vândut 1.476
pâini.
Până la 29 februarie s-au donat 250 ex. din cartea Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. III. La 30 martie vom încheia acțiunea. Cei
care n-au luat cartea până acum ar fi timpul să se grăbească.
*
Plăți.
În cursul lunii Februarie am făcut câteva plăți mai mari, astfel: 8.640 lei protoieriei pentru
lumânări; 1.600 lei tipografiei pentru cărți; 1.542 lei pentru cele 2.400
pâini donate și vândute în februarie; 840
lei protoieriei pentru icoane; 636
lei pentru impozit; 320 lei poștei
pentru colete; 200 lei transport cărți de la Craiova; 100 lei cartușe pentru imprimantă; 70 lei
curentul electric; 57 lei internetul
și altele mai mici.
*
Publicații.
În
această perioadă preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel:
,,Scrisoare
pastorală” – 415, ÎN ,,Observator”, Toronto(Canada), 22 febr. 2020,
ediție și on-line(http://
www.observatorul.com); în ,,Armonii Culturale”,
Adjud(VN), 24 febr. 2020, ediție on-line (http://armoniiculturale.ro); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 26 febr. 2020, ediție on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în
,,Logos și Agape”, Timișoara, 24 febr. 2020, ediție on-line (http://www.logossiagape.ro); pe
blogul Domnului Ben Todică, directorul secției Române a Postului de Radio din
Sydney(Australia), febr. 2020 (http://bentodica.blogspot.com); Amintiri cu Arhim. Ioanichie Bălan, în
,,Națiunea”, București, 26 febr. 2020, ediție on-line(https://www.ziarulnatiunea.ro); Prețul civilizației, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1017(27 febr.), p. 11;
*
O carte –
monument. Episcopia
Severinului și Strehaei ne-a obișnuit de câțiva ani buni cu tot felul de realizări în multe domenii de
activitate. A devenit o prezență vie și necesară în viața cetății și a
județului întreg. Ar fi destul să amintim doar construirea de biserici în
aproape toate satele, repararea altora aflate în paragină, restaurarea vechilor
mănăstiri și construirea altora noi, construirea măreței catedrale din centrul
municipiului severinean, Postul de radio ,,Lumina”, care emite non-stop,
revistele pentru preoți, copii și credincioși, activitatea pastoral – misionară
și cea filantropică, activitatea editorială complexă, câte 2-3 simpozioane
naționale și internaționale în fiecare
an, corul ,,Chinonia” și lista ar putea
continua….
Omul
care conduce toate aceste activități, care se implică trup și suflet spre
binele Bisericii și al enoriașilor săi, este ierarhul locului, Preasfințitul Episcop Nicodim.
Adăugăm
realizărilor mai sus menționate una de maximă importanță nu numai pentru
Biserică, ci și pentru cultura română: seria de volume Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate. Seria a ajuns deja la volumul al X-lea și
continuă. Iar aceste volume nu sunt niște broșurele oarecare, ci ,,cărămizi” de
până la 1.500 pagini fiecare… Este înglobată în aceste volume o muncă titanică,
la care au contribuit ca ,,salahori” sute de oameni de cultură din țară și
străinătate, începând cu ierarhi, academicieni, profesori universitari, oameni
de cultură și artă. Volumele acestea valorifică
și ,,veșnicesc” truda participanților la simpozioanele organizate de
episcopia noastră. Au un evantai tematic larg: teologie, istorie, istorie
literară, etnografie, folclor, critică de artă ș. a. Altfel spus, o publicație
complet liberă de orice fel de cenzură, în care a adus fiecare ce a avut mai de
preț în palmaresul ostenelilor sale. Este interesant să vezi studii de
arheologie locală și națională alături de cele de istorie veche, medie, modernă
și contemporană; studii biblice alături de cele dogmatice, morale, canonice,
liturgice, pastorale, catehetice, omiletice; studii de bizantinologie alături
de cele de muzicologie și istoria artei sau iconografie; studii privind istoria
cărții și tiparului, alături de cele de ecumenism sau de filozofie, de istoria
religiilor, relații publice, comunicare. Nu lipsesc studiile de istorie
bisericească românească și universală, monografii de personalități bisericești
și laice, de evenimente care au constituit pietre de hotar în evoluția
poporului român și a Bisericii sale.
An
de an la Severin au poposit oameni de
cultură, și-au expus comunicările în prezența unui public avizat, au iscat
dezbateri pro și contra cu privire la tezele susținute și au consemnat
concluziile cuvenite. Altfel spus, la Severin vorbitorii au lansat teze, au invitat ascultătorii să le comenteze, să
exprime antiteze și la sfârșit au realizat sinteze, pe care episcopia le-a încredințat tiparului.
Autorii din aceste volume sunt de ambele sexe, de toate vârstele și de toate
profesiile și specializările. Simpozioanele s-au derulat pe parcursul a 3-4
zile și au fost un adevărat regal de cultură și spiritualitate românească.
Cu
ani în urmă, mai precis prin 1979-1983 și conducerea județului Mehedinți
inițiase un serial de simpozioane, iar comunicările au fost publicate în patru
volume, apoi simpozioanele au fost interzise, iar seria volumelor întreruptă.
Era de așteptat ca după Revoluție această inițiativă extraordinară să fie
reluată de prefectură, de primărie, de forurile culturale ale județului, dar….,
pauză.
Acțiunea
întreprinsă de Episcopia Severinului și Strehaei este de o valoare excepțională
într-un peisaj cultural foarte arid, o adevărată oază de cultură, iar seria volumelor amintite avem
convingerea că va dăinui cel puțin tot
atât cât va dăinui și catedrala, adică sute de ani, vorbind urmașilor că și la
Mehedinți s-au născut oameni.
Urăm
Preasfințitului Episcop Nicodim și
Episcopiei Severinului să aibă putere să mențină seria acestor simpozioane și
apariția acestui șir de volume mulți ani
de aici înainte, fiindcă ele scriu istorie pe răbojul vremii.
*
Doamna
Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș a cumpărat întreg tirajul
din cele două cărți ale mamei sale, regretata Prof. Sofia Dobrescu, The Supreme Justice și Notes. A încredințat câte 50 ex. din fiecare carte preotului Dvs.
și l-a însărcinat să găsească adresele la 50
biblioteci naționale din 50 de țări și să trimită fiecăreia câte un
exemplar din cărțile respective, dânsa suportând și cheltuielile poștale.
Preotul a executat comanda fără comentarii. N-avea de ales!
*
Zâmbete.
►Merge un schelet la medic. Medicul îl întreabă:
,,-Acum se vine?” ►O pacientă
se plânge unui doctor: ,,- Domnule doctor, nu prea sunt sigură de mine!” ,,-
Stai liniştită, zice doctorul, siguranţa absolută o au doar imbecilii!” ,,-
Sunteţi absolut sigur, domnule doctor?” ,,- Absolut!” ► Lui I. L. Caragiale i-au cerut într-o zi
bani ca să repare gardul la cimitirul din apropiere. Scriitorul a răspuns
prompt: ,,– Nu vă dau bani pentru asta! Cei care sunt afară nu se grăbesc să
intre, iar cei aflaţi acolo n-au cum să mai iasă. Prin urmare, n-aveţi nevoie
de gard..!”
► ,,- Dom' doctor, cred că am probleme cu
ochii!” ,,- De ce credeţi asta, domnule?” ,,- Păi, de când
m-am căsătorit nu mai văd un ban prin casă... !” ► ,,- Ce diferență
este între un teolog și un geolog?” ..- Ca de la cer la pământ !”
*
Cadastru.
Domnul Ing. Bălu Constantin, expert în activități de cadastru, fiu al
satului Bârda, a făcut măsurătorile necesare pentru întocmirea cadastrului și
înscrierea în Cartea funciară a terenurilor parohiei din punctele: Ogașul Barbului, Ogășanu, Țigăreni,
Govăra și Bucium. Rămâne ca
celelalte bucăți de teren să fie cadastrate după ce primăria va rezolva
problemele funciare din zonele respective.
*
Excursii-pelerinaje. Joi, 9 Aprilie, organizăm o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin-Tg. Jiu-Mănăstirea Lainici-Petroșni-Mănăstirea Prislop(mormântul
Părintelui Arsenie Boca)-Caransebeș-Mănăstirea Teiuș-Orșova-Tr. Severin-Bârda. Preț:
45 lei/pers.
*
Anunțuri. ►Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, având în vedere pericolul contaminării cu virusul
coronavirus, a dispus ca acei enoriași care vor, pot să vină cu propria
linguriță pentru a primi Sfânta Împărtășanie. Este o măsură înțeleaptă,
preventivă, determinată de o forță majoră; ►primim înscrieri pentru făclii de
Paști; ►primim înscrieri pentru tămâie(350 lei/kg).
*
Lucrări
la cimitire. Rugăm pe toți enoriașii noștri să curețe mormintele
celor dragi lor. Vine primăvara și este nevoie urgentă de asemenea lucrare. Pe
cei de la Malovăț îi rugăm să nu mai arunce resturile și gunoaiele la poarta
cimitirului. Arată foarte urât grămada de gunoi la poartă. E cartea de vizită!
*
Înmormântări.
În
ziua de 19 febr. am oficiat slujba înmormântării pentru Minoniu Zoia(86 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
Program. În cursul
lunii MARTIE avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(dimineața, la Bârda, sfințirea apei și a semințelor;
slujbă la Malovăț, după care se va face sfințirea apei și a semințelor); 2 Mart.(slujbă seara la Bârda); 3 Mart. (slujbă seara la Malovăț); 4 Mart.(slujbă seara la Bârda);
5 Mart.(spovedit și împărtășit, la
biserică și în sat, în Bârda; slujbă seara la Malovăț); 6 Mart.(spovedit și împărtășit, la biserică și în sat, la Malovăț;
seara slujbă la Bârda); 7 Mart.(Bârda
– Malovăț, cu pomenirea paresimilor la morți);
8 Mart.(Bârda, cu pomenirea
paresimilor la vii); 14 Mart.(Bârda
– Malovăț, cu pomenirea paresimilor la morți); 15 Mart.(Malovăț, cu pomenirea paresimilor la vii); 21 Mart.(Bârda-Malovăț, cu pomenirea
paresimilor la morți); 22 Mart.(Bârda,
cu pomenirea paresimilor la vii); 24
Mart.(slujbă seara la Malovăț); 25
Mart.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 28 Mart.(Bârda-Malovăț, cu pomenirea paresimilor la morți); 29 Mart.(Malovăț, cu pomenirea
paresimilor la vii). Slujbele de seară încep la ora 17. În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă
dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
COPIII SI MUZICA CLASICA
Parintele Serafim Rose
Copilul care, înca din primii sai
ani de viata, a ascultat muzica clasica de buna calitate si si-a vazut sufletul
sporit de ea, nu va mai fi atât de ispitit de ritmurile crude si de mesajul
muzicii rock sau al altor forme contemporane de pseudo-muzica, pe cât sunt
copiii crescuti fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, asa
cum au spus unii dintre Staretii de la Optina, subtiaza sufletul si îl
pregateste pentru primirea întiparirilor duhovnicesti.
Parintele Serafim Rose, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (PSR), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 9.
A L B I N A
Sfantul Vasile cel Mare
Albina îsi face fagurii fara sa
vatame pe cineva si fara sa strice rodul altora. Se stie ca albinele aduna
ceara din flori, iar mierea – lichidul acesta împrastiat în flori în chip de
roua – o sug cu gura si o baga în gaurile fagurilor. De aceea mierea este la
început lichida, apoi cu timpul se coace si-si capata dulceata si starea ei.
Bune si cuvenite laude a dobândit
albina de la Proverbele lui Solomon, numind-o înteleapta si lucratoare (Pilde
6, 6-7). Atât este de harnica atunci când culege hrana si atât de întelept îsi
mestereste depozitele mierii (ca întinde ceara în membrane subtiri si
construieste celulele fagurelui dese si unele lânga altele), încât strânsa
legatura a acestor celule, a unora de altele, da rezistenta întregului fagure.
Fiecare celula se tine de cealalta printr-o membrana subtire, care în acelasi
timp si desparte si uneste celulele. Celulele apoi sunt zidite unele peste
altele în doua si trei etaje. Albina se fereste sa faca o singura încapere, ca
nu cumva mierea, din cauza greutatii sa se scurga în afara. Afla ca
descoperirile geometriei sunt un nimic pentru preaînteleapta albina. Toate
celulele fagurelui sunt hexagonale si cu laturile egale; nu sunt puse de-a
dreptul unele peste altele, ca sa nu se slabeasca fundurile celulelor care sunt
legate cu cele desarte, ci unghiurile hexagoanelor celor de jos sunt temelie si
reazem celor de deasupra, ca sa poata suporta greutatea si ca fiecare celula sa
poata tine mierea pusa în ea.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
162
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu