CĂ LA NOI E PACE, PÂINE ȘI
BINECUVÂNTARE, ÎN LITURGHIA DIN MÂINE DE PÂINE
~*~
Mulțumesc, Românule te cunosc și te
iubesc părintesc, pentru sfatul dezinteresat și pitoresc
și eu pentru tot ce ești omenesc, te
iubesc la mulți ani cu bine și fericiți ani, prieteni !
îți doresc, spunându-ți într-adevăr, pe
Vica, cât de mult, dragule,
ca mare singuratic și ca cel mai
iubit dintre pământeni, om între oameni, pentru oameni bistoși, siguri
iubesc spunând, om bun, că pe Vica ce
mult neprețuit dar din dar am iubit cu mult soare, multă
căldură de om iubesc, în înflorire de
pom,
pentru rod de norod,
ție dulce Românie mare ce altceva ca
Eminescu în verde-de albastru Nichita Stanescu și restul de
români de români nestrăini, iubesc;
Ce să-ți doresc, în pâini pentru
lanuri de pâini, în mâni,
tu nu pricepi pe Vica fată de români,
în pântece cu rod, pentru norod,
de români, eu păstrându-mă,
în echilibru și filfizon pe drod,
că pe Vica mea, cult,
nu ți-oi fi spus, ce mult am iubit,
cât de, ce de mult, Doamne, o sănătos
o iubesc,
Ca pe România te iubesc, că ești
pământ strămoșesc omenesc,
Sătraomșesc
iubesc cum în omenie și prietenia ta
iubesc, frate,
că mă face diferit, aparte ca o
melodie preferată
artă aparte pentru fiecare, fără
moarte,
1.
că
la noi e o sfântă binevuvântare, ca la carte.
~*~
Pavel Rătundeanu-Ferghete
Pavele
Romanesteanu21 ianuarie 2021, 02:48
Pavele, pieri-ti-ar frica
Nu te mai dezveti de Vica
Si, bolnav de cuvantare
Strigi de cat de mult te doare
C-a plecat si n-ai cuvinte
Indeajuns, sa te alinte
Sa-ti dea starea cea de bine
Ca si cand ar fi cu tine
Vad si eu, mai Pavele
Cum te-mpung cuvintele
Inorogi, in herghelie
Cum te-mpung si te imbie
Cum ramai cu fruntea sus
Si spui tot ce ai de spus
Deseori, mai Pavele
Spui ce vor cuvintele
De mi-e greu sa iau aminte
Cand esti tu si cand cuvinte...
~*~
ROMENSTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu