catalin afrasinei - myosotis

 

myosotis

 

~*~

 

era dimineață și  te-ai așezat lângă mine

mâinile îmi erau pline de iarbă

poate de iarba fiarelor

am vrut să-ți descui umbra

cu umbra mea învelindu-te

fusesem de balzac și scrisesem regina trandafirilor

învățasem de la șamani să fiu liniștit precum apa oceanelor

provocând infinitele nevoințe ale cerberului

cap alb cap negru cap galben

voise să muște din mine cu furia ta prefăcută

cu care tu ai mușca din  mine lasciv

sfărâmând pumnul de stele cheltuit la jocul de tarot

,,mușcă din mine”ți-am spus

mai încolo se pot descifra tahionii

forța luminii cu care ai mușcat din mine

atât de complicat să naști un copil cu părul de aur

mistuitorul  basm al începuturilor

a trebuit să-ți dau un nume

de motocicletă care atinge 410 km/h

de helicopter dinadins pregătit de moș crăciun

de F21 indian de racheta rakeților de la kremlin

gândul tău de dor a depășit de mult 33mii km /h

îmbălsămat în solemne imnuri ale morții îmi aud nemurirea

uneori  oaia mușcă din lup  ca un sfârșit al fenomenelor

mai târziu am văzut mâna lui leonardo cum ne –ncătușează

mâna ta albă

albul din  pânzele târzii ale lui Leonardo

am vrut să-ți spun

TU ȘTII CĂ NU MĂ JOC DE-A NEMURIREA

erai mai frumoasă decât orișice lucru imuabil  din lumea fenomenelor

purtai mască

mai mult din igienă

decât dintr-un sonet mâzgălit w. shakespeare

apoi am aflat

shakespeare ca să fie shakespeare& pentru a nu-și uita rolul

se uita mereu fix la doamna cu mască mov

se pare siguranța statului trimisă de elisabeta

purtam mască

apoi am aflat

dacă știi să desfaci masca de covid

vezi mai clar semnul fiarei 666

decât ai alerga să mă sfărâmi cu dragostea ta

într-o cameră nemobilată a cărei singură formă de existență este dragostea și dezvățul

eu sunt un foarte bun reporter de știri proaste străbunicul meu

avea o bâtă zdravănă pentru a dresa satul

eu un cuvânt în plus față de masonerie

a nins

am vrut să ningi peste mine

am vrut să fii cu mine recitind codul lui da vinci

să ne urnim cu viteza verbelor rostite de leonardo

spre bătrânețe leonardo acorda audiențe numai regilor

eu nu te-am rupt din coasta mea

doar te-am rupt din munți /myosotis/

și te-am ținut în mână

să nu mori

să m-adulmeci într-o cană cu apă

să adormi

pentru tine am devenit ANAHORET

și viața ta de tahioană

care-l   bocește pe orfeu

precum macedonia oglindinduse-n ohrid

 

~*~

catalin afrasinei