miercuri, 27 ianuarie 2021

MARIAN ILIE - Intru cinstirea zilei Micii Uniri, de la Ordea, Mihaela Dindelegan

 



Intru cinstirea zilei Micii Uniri, de la Ordea, Mihaela Dindelegan ne trimite doua frumoase poeme dedicate Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Dainuire Unirii Principatelor si Marii Uniri! Slava poporului roman, Fauritorul!

 

 

La mulţi ani!

 

Cu ocazia Unirii Principatelor, vă transmit salutări de la Oradea şi, sper că spre delectare, două poezii pe care le-am dedicat evenimentului!

 

 

 

Lipsea un chip

 

 

~*~

 

Lipsea un chip din panteonul dacic,

Neînfricat, cu suflet cât o ţară,

Un prinţ sortit, destinul nostru tragic,

Să-l schimbe prin unire,-a doua oară.

 

A tot lipsit şi, secole de-a rândul,

Absenţa lui ne-a-ncovoiat spinarea,

Vii rugăciuni se înălţau, chemându-l,

Dar în zadar părea-a fi aşteptarea!

 

Deodată, o bătrână,-un înger vede.

„Ascultă-mă!, îi spuse, cu mâhnire,

Mesajul meu e sfânt şi îl poţi crede:

O să primiţi din ceruri izbăvire!”

 

Şi-a dispărut. Bătrâna, tulburată,

Se-ntoarse la nepoţii ei din casă,

Cu voce stinsă,-un chip frumos le-arată

Într-o icoană. Dă apoi să iasă,

 

Şi spune doar atât: „Va fi mai bine!”

Dar toţi o înţeleg, căci aşteptară

Un domnitor, să scoată din ruine

Poporul dezbinat, zidind o ţară.

 

Când a venit, toţi şi-au adus aminte

Că-acea icoană fost-a călăuza

Spre tânărul cu barbă şi cuvinte

De-nţelepciune pline, Vodă Cuza!

 

 

*

Un drum spre Unire

 

***

Plâng codrii cei de-o seamă pe culmile-mpietrite,

Valahia se pierde în lacrimi, Oltul plânge

Și Prutul se-nfioară, că-n zările cernite

Poporul își plătește sudoarea grea cu sânge.

 

Străină-i nobilimea de jalea din bordeie,

Tăcut este țăranul când oasele își frânge

Să coacă-o pâine neagră bolnava sa femeie,

Și pruncul, prin noroaie, un pumn de grâne strânge.

 

Șoptită-i rugăciunea sfioaselor bătrâne

Ce-și poartă neputința ascunsă în năframă:

“Ucide-ne, o, Doamne, că nu ne mai rămâne

Nici loc pentru morminte-n țărâna ce ne cheamă!”.

 

Dar mila cea divină din lacrimi se aprinde

Și forța năzuinței Unirii-l copleșește

Pe colonelul Cuza. Spre Dunăre se-ntinde

Ideea unității și-n piept credința-i crește

 

Că nația română, de veacuri dezbinată,

Va fi o forță-n lume, de-o vrea să îl asculte!

Tresare auzindu-l, Kogălniceanu,-ndată,

Știind că toți românii de drag o să exulte.

 

Cad ziduri peste ziduri și prințul Cuza Vodă

Oprește clipa-n fapte, iar stele-n cer se-adună

S-admire naţiunea și să compună-o odă

Românilor ce 'nalţă istoria-împreună.

 

Şi iată, peste veacuri, priviţi de-aceleaşi stele,

Cântăm aceeaşi odă, cinstind pe domnitorul

Ce-a făurit Unirea, în ciuda luptei grele.

Trăiască unitatea! Slăvit fie poporul!

 

 

~*~

Cu respect,

Mihaela Dindelegan







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu