Victoria neo-marxismului în America?
(1)
Petre Căluian
27 Ianuarie 2021
„Ceea ce a
început în Rusia se va încheia în America”. (Citat atribuit Stareţului Ignatie
de Harbin (Manciuria) anii ’30, sec. XX-lea)
Fără a avea
pretenția acoperirii tuturor resorturilor, care au stat in spatele
evenimentelor violente, pe fondul cărora s-a desfășurat lovitura de stat, prin
care a fost inlăturat președintele Donald Trump, haideți să privim situața din
S.U.A. și dintr-o altă perspecivă, mai puțin sau aproape deloc abordată.
Perspectiva propusă de mine aici, are ca punct de interes legătura dintre
ideologia și formația doctrinară a principalilor doi actori politici, Barack
Obama și Hillary Clinton - care, din umbră, foarte multe indicii o arată, au
fost implicați in revoltele deloc spontane din America - și părintele ideologic
al radicalismului de stânga american, Saul Alinsky.
Cam tot ce
vedem că s-a petrecut in ultimul an Statele Unite ale Americii sub aspectul
lanțului de evenimente al căror deznodământ a dus la inlăturarea de la Casa
Albă a președintelui Donald Trump, toate venind pe fondul prăbușirii economice
accelerate și a crizei sociale cauzate de o pandemie izbucnită foarte oportun
exact in ultimul său an de mandat - de la violențele de stradă până la
fraudarea masivă și grosolană a votului din 3 noiembrie și culminând cu
înscenarea asediului Congresului din ziua în care în clădirea Capitoliului
trebuia decisă soarta alegerilor - își are aproape în întregime originea într-o
conjurație de dimensiuni inimaginabile concepută în timpul președinției lui
Barack Obama.
Din ea fac
parte, nu neapărat în ordinea asta: Partidul Democrat și sistemul tentacular
mafiot creat in timpul adminstrației primului președinte de culoare american,
sistem format din rețele de O.N.G.-uri și mii de organizații „civice” de
extremă stângă, care au împânzit America în timpul celor opt ani în care Obama
a fost președintele țării; interesele sistemului bancar corporatist și al unor
finanțiști megalomani cu agendă globalistă și/sau neo-marxistă, cel mai
cunoscut, influent și la vedere fiind George Soros; intelectuali din mediul
universitar american penetrat și impânzit de discipoli și urmașii ideologilor
neo-marxiști ai „Școlii de la Frankfurt”[1] refugiați în S.U.A. in anii ’30
după ascensiunea lui Hitler la putere în Germania, ideologi a căror „operă”
revoluționară a dat lumii conceptul de „marxism cultural” gândit ca o revanșă
la eșecul în epocă al revoluției internaționale comuniste, neo-marxism care de
aproape un secol se face vinovat de îndoctrinarea și radicalizarea noilor
generații educate de tineri americani; puternicele trusturi media asociate
stângii liberale; marile corporații cu intindere globală devenite mai puternice
decât multe state cărora le-au subminat suveranitatea; servicii secrete corupte
de putere, ele insele stat în stat și, desigur nelipsitul și atotputernicul
complex militar-industrial, căruia fostele administrații cu agendă agresiv
globalistă, culminând cu cea a lui Obama, i-au servit interesele de expansiune
și putere. Adică pe scurt: Deep State.
Câștigarea
fotoliului de președinte al Statelor Unite in urmă cu patru ani de către Donald
Trump, un outsider absolut venit din afara sistemului de putere de la
Washington a aruncat in aer acest establishment extrem de corupt, care a
cotropit in primul rând America și pe americani și care s-a întins cu
agresivitate pe tot globul, transformând în sensul cel mai rău posibil lumea
noastră de azi.
Dar haideți
să facem un recurs la memoria mediului online, care ne oferă nenumărte surse
deschise, pentru a creiona un tablou mai larg de la care, cine vrea să extindă
cercetările poate avea un punct de pornire. Ce aflăm de aici? Că Barack Husein
Obama în tinerețe a fost șeful unei celule studențești „comunitare”, luând
lumină de gândire politică de la nimeni altul decât de la părintele și ideologul
mișcărilor comunitare americane, Saul Alinsky (1909-1972), născut la Chicago
din părinți imigranți ruși, un marxist radical, autorul cărții „Rules for
Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals, apărută in 1971 și
considerată a fi manualul fondator al organizării moderne a comunităților
marginale și un clasic al teoriei de agitație și propagandă radicală de stânga.
Este dacă vreți, cartea de căpătâi care l-a insoțit și îl însoțește motivându-i
acțiunile anarhice și de putere, pe Barack Husein Obama.
De fapt
pentru a înțelege și mai bine ce resorturi ideologice mână în luptă cuplul
Barack Obama-Hillary Clinton, trebuie să-l înțelegem mai întâi pe Saul Alinsky,
pentru că amândoi, atât Obama cât și Hillary Clinton își trag seva gâdirii
politice din ideile întemeietorului organizării mișcărilor comunităților
marginale și a radicalismului de stânga din America.
Într-o
prezentare din 2008, fostul senator Barack Obama se descria pe sine,
validându-se dacă vreți prin asociere cu marele ideolog anarhist, ca „un bun
organizator comunitar și un foarte reușit construct al lui Saul Alinsky”,
amintindu-și despre perioada cât a fost „ucenic” al școlii de gândire a
părintelui comunitarismului american, ca fiind „cea mai bună educație pe care a
primit-o vreodată”. Mike Kruglik, un discipol al lui Alinsky in mediul căruia
și-a format tânărul absolvent Obama convingerile radicale și l-a amintit pe
președintele de mai târziu Obama, ca fiind „cel mai bun student pe care l-a
avut vreodată, un maestru natural și incontestabil al agitației”. De fapt
motto-ul după care președintele Barack Obama și-a construit strategiile luptei
pentru putere a fost inspirat de regula nr. 13 din „manualul pentru radicali”
al lui Alinsky: „Alegeți ținta, fixați-o, personalizați-o și polarizați-o”.
Adică ce a făcut Obama din funcția de președinte, când a făcut din dreapta
conservatoare americană și din clasa de mijloc și muncitoare a Americii
(bazinul electoral republican), țapul ispășitor pentru toate bolile societății
americane, impotriva cărora a polarizat revoltele mișcărilor de tipul „Occupy
Wall Street”, care au cuprins America și parte din capitalele europe
occidentale incepând cu septembrie 2011, sub sloganul „Occupy”.
Alinsky, în
cartea lui, „Reguli pentru radicali”, în capitolul intitulat „Tactica” împarte
electoratul în grupuri „demografice” minoritare (concept regăsit in politica
identitară de astăzi), grupuri ușor de instigat, manipulat și controlat, despre
care spunea că: „organizatorul acestora trebuie să știe să instige cu cruzime
resentimentele acestor oameni”. In strategia lui, Alinsky vorbește despre
divizare, demonizare și cucerire pentru a lua puterea prin presiunea și forța
străzii. Cu zeci de ani în urmă Alinsky îi mărturisea unui jurnalist: „Acum
trebuie să intețim nemulțumirile acestor oameni, cât sunt incipiene și să le
dinamizăm pentru o schimbare radicală a societăți”. Și foarte relevant, modelul
de reușită revoluționară pentru Alinsky a fost nimeni altul decât Lucifer,
despre care zicea: „Lucifer a fost primul radical cunoscut al omenirii, radical
care s-a revoltat împotriva Creatorului său și a făcut-o atât de eficient,
încât și-a câștigat propriul său regat”.
Sub acest
crez au pornit la transformarea Americii și a lumii, Barack Hussein Obama și
cea desemntă să-i ducă mai departe „opera”, Hillary Rodhman Clinton, intrerupți
pentru puțin timp de apariția providențială dar meteorică a lui Donald Trump.
Desigur astfel de tactici pot „câștiga” alegeri, dar rezultatul final este
dezastruos pentru țesutul social și coeziunea națională a oricărei țări in care
au pătruns agenții revoluției neo-marxiste.
După opt ani in care cuplul Obama-Clinton a dictat politica la vârf a
Statelor Unite și alți patru in care din culise au continuat să conspire
impotriva Americii, instigând grupuri radicale de presiune impotriva lui Donald
Trump, societatea americană și prin extensie cea din țările unde aceștia și-au
pus amprenta sunt mai divizate și pline de resentimente ca niciodată.
Dar să
revenim la prezentul nostru și să conexăm informațiile despre trecutul de
ideolog revoluționar al lui Barak Obama, cu evenimentele care au devastat o
bună parte din orașele americane in vara lui 2020. După ce in ianuarie 2017
Barack Obama și-a incheiat al doilea mandat la Casa Albă, nu s-a mulțumit cu
statutul de fost președinte ca ceilalți președinți americani care, conform
cutumei de la Washington, după ce au atins cel mai inalt vârf al puterii
politice, la final de carieră se retrag discret din prim-planul politicii
active, continuându-și activitatea prin turnee in care sunt invitați de diverse
organizații, contra unor sume indecente, pentru a ține speech-uri și conferințe
in mediul academic și universități, la summituri politice și forumuri
economice, in general la intruniri ale unei elite mondiale foarte subțiri, la
care bifează cu prezența, pentru menținerea prestigiului Statelor Unite și
desigur al lor personal, pe lângă cecul substanțial incasat, ca parte a cutumei
care le asigură foștilor președinți un trai mai mult decât confortabil și un
statut de membrii ai unui club de „reflecție” extrem de exclusivist.
Dar nu,
fostul președinte cu porniri revoluționare Barack Obama și-a stabilit cartierul
general intr-un conac la doar câțiva Km de Casa Albă, de unde, din spatele
zidurilor fortificate, nu a încetat în anii care au urmat mandatelor sale să
imagineze și să lucreze pentru un guvern din umbră, care nu doar să-i apere
moștenirea politică amenințată de reformele lui Trump, dar să și saboteze
administrația succesorului său. „Este bine ca toată lumea să se simtă stresată,
tristă, descurajată...”, a spus Obama într-un mesaj adresat forțelor sale
loiale din toată țara, cerând o mobilizare absolută pentru un război total cu
administrația Trump, „...ca să apăr ceea ce am realizat până acum”, a intărit fostul
președinte. Drept urmare s-a pus in mișcare „celula de criză”, pentru sabotarea
programului politic al noului președinte ales și înlăturarea lui din funcție
sau ca ultimă soluție (criza sanitară încă nu apăruse), aruncarea în haos a
țării și prăbușirea în încrederea electoratului, astfel încât realegerea lui
pentru un al doilea mandat să devină nu doar improbabilă, dar și imposibilă.
Ce a urmat
alegerii lui Trump, începând chiar cu a doua zi de după votul din 8 noiembrie
2016 este de acum istorie. Reacția Deep State a fost imediată și a imbrăcat
aproape toate formele de împotrivire ale sistemului la schimbarea anunțată de
noul președinte ales, rezistență exersată și perfecționată în anii din urmă pe
mai multe meridiane ale lumii. După cum scria într-un articol apărut in 14
noiembrie 2015 în cotidianul „New York Post” editorialistul Paul Sperry, vrând
să atragă atenția asupra legăturii nevăzute dintre evenimentele violente care
apăreau „spontan” de nicăieri în multe locuri din S.U.A., „președintele Obama controlează
protestele violente care s-au aprins în timpul mandatelor sale aparent
inexplicabil în mai multe orașe și centre universitare (cunoscute încă din anii
’60 ca pepiniere de radicalism neo-marxist - n.a.), proteste exersate ca parte
a strategiei invățate la școala mentorului său Alinsky”. Practic Obama punea în
practică, în vederea viitoarelor bătălii, lecțiile învățate la școala lui
Alinsky, recrutând din timp și antrenând în acțiuni violente, o armată de
„justițiari sociali” formată din agitatori, huligani și bătăuși, pregătiți să
continue post mandat revoluția „transformării fundamentale a Americii”. Și a făcut acest lucru printr-un grup prea
puțin cunoscut dar bine finanțat, numit Organizing for Action (O.F.A.),
organizație afiliată Partidului Democrat, care se finanțează prin donații
substanțiale venite din zona de sprijin a oligarhilor de stânga, care au
susținut și continuă să sprijine revenirea democraților la Casa Albă.
O.F.A. -
fost „Obama for America”, in timpul campaniei de realegere a lui Obama pentru
al doilea mandat a antrenat într-o primă fază peste 10.000 de radicali de
stânga, care la rândul lor au atras și pregătit peste două milioane de tineri
în tacticile de luptă de stradă, după metodele patentate de Alinsky. Deloc
întâmplător și în paranteză fie spus, păstrând desigur proporțiile, scenariul
pus în scenă în S.U.A. seamănă in mare parte cu programul „Restart România”
implementat incepând cu 2012 in țara noastră de ambasada Statelor Unite la
București, în mandatul lui Mark Gitenstein. În cadrul acestui program, un număr
impresionant de 140.000 de tineri au fost selecționați de ambasada S.U.A. și
alte ambasade occidentale, pentru a fi instruiți ca „agenți ai schimbării” în
România. O forță de șoc impresionantă, la care se adaugă, pe lângă nenumărtele
O.N.G.-uri cu finanțări externe oculte, ele nefiind altceva decât tentacule ale
unor puteri străine, comandourile formate din studenți și absolvenți de Drept,
cum sunt și membrii organizației internaționaliste E.L.S.A., racolați de servicii
și plasați ca agenți acoperiți in statele occidentale și chemați la ordin acasă
pentru a pune bazele U.S.R., organizația politică subversivă cu agendă clar
neo-marxistă.
În fond, o
puternică și bine susținută „coloană a V-a” echipată, instruiră și finanțată,
ca să acționeze ,n teritoriul țintă, ,n intersul exclusiv al puterilor de
ocupație. Adică fenomenul „#rezist tefelist” care, cu complicitatea și
implicarea directă a serviciilor de informații așa-zis românești s-a manifestat
prin tulburări și violențe extreme de stradă, sabotând și zdruncinând din
temelii guvernările legitime ale României, pentru „simplul” fapt că nu
corespundeau planurilor hegemonilor și nu răspundeau in intregime, intocmai și
la timp, comenzilor externe dictate de stăpânii de facto ai coloniei care a
devenit România.
Dar să
revenim la S.U.A. și la grupul radical de stânga, „Obama for America” (O.F.A.),
transformat ulterior, pentru contiunarea agendei lui Obama și după terminarea
celui de al doilea mandat, în „Organizing for Action”.
Înregistrată
în anul 2015 ca un O.N.G. non-profit, care putea primi donații și contribuții
nelimitate, O.F.A. era cureaua de transmisie cu organizațiile radicale de
stânga, foarte influete în campusurile universitare, unde marxismul cultural
inspirat de ideologii „Școlii de la Frankfurt” cu 90 de ani în urmă și-a atins
apogeul îndoctrinării tinerelor generații în timpul administrației Obama.
„Prin
intermediul rețelelor de socializare și a mediei de stânga, aceștia se
mobilizează in flash-uri, împotriva polițiștilor pe care ii acuză de «
discriminare in favoarea unei elite albe conservatoare », impotriva
«negaționiștilor schimbărilor climatice », a « rechinilor de pe Wall Street »,
a « dușmanilor conservatori » care se opun căsătoriilor homosexuale,
drepturilor L.G.B.T., avortului, amnistiei pentru imigranții ilegali, și in
general, a tuturor celor considerați din perspectiva lor și a presei care ii
sprijină, «extremiști de dreapta». […] În plus, organizația lui Obama a
instruit sute de mii de agitatori juniori prin AmeriCorps, un program pentru
tineret ințiat de Hillary Clinton, pe care l-a extins prin intermediul « My
Brother's Keeper », o inițiativă pentru « justiție rasială »”, lansată în 2012
in urma morții in Florida, a adolescentului de culoare Trayvon Martin” (Paul
Sperry, 14 noiembrie 2015, „New York Post”).
Toate aceste
acțiuni subversiv-anarhiste au fost sponsorizate la nivel federal și preluate
pe agenda mișcărilor Black Lives Matter, Occupy, „ANTIFA” ș.a. fiind
imbrățișate și incurajate in mod public in timpul revoltelor care au aprins
America in vara lui 2020, când oamenii erau uciși in plină anarhie revărsată pe
străzile și orașele americane, de insăși Barack Obama, liderul spiritual
declarat al rebeliunii stângii extreme americane. Și cum altfel, aceste
organizații anarhice, fiind copiii lui de suflet.
„Suntem de
partea voastră” le-a dat asigurări președintele neo-marxist al Statelor Unite,
organizațiilor „Black Lives Matter” (B.L.M.) și „Occupy Wall Street”, și în
2011 in timpul protestelor care au cuprins America (și Europa occidentală),
încurajări reiterate public și în timpul intâlnirii din 2014 cu Patrisse
Cullors, cofondatoarea „Black Lives Matter”, primită la începutul anului 2015
de Prima Doamnă, Michelle Obama, la Casa Albă. In paranteză fiind spus,
Patrisse Collours, cofondoatoare și ideolog BLM recunoaște în cartea sa „When
They Call You a Terrorist: A Black Lives Matter Memoir”, publicată în ianuarie
2018, că i-a studiat pe Marx, Lenin și Mao, devenind astfel „o marxistă
convinsă și foarte bine instruită”. „Președinte a încurajat non-stop
tulburările civile care au epuizat națiunea in timpul mandatului său” (Paul
Speary, New York Post, noiembrie 2015).
„Iritarea
socială cronică poate aduce prejudicii incalculabile țesăturii unei națiuni.
Acuzând în mod constant și fals oamenii de rasism, sexism, homofobie sau
islamofobie - sau orice alt -ism sau fobie pe care o aduc pe agenda publică -
acești agitatori creează reacții de furie și ură din partea oamenilor, la care
inainte nu existau. Dar poate acesta și este obiectivul, după cum recomandau
Alinsky, Obama și alți radicali: « un organizator revoluționar trebuie să
zguduie din temeli tiparele predominante - să agite și să creeze dezamăgire și
nemulțumire oamenilor față de valorile in care cred, până când masele ajung la
punctul insușirii deziluziei induse față de modul de viață din trecut […]
atunci timpul va fi deja pregătit pentru Revoluție »” și-a incheiat Paul Speary
articolul premonitoriu din perspectiva rebeliunii care a cuprins in 2020
America, articol apărut, repet, in noiembrie 2015 în „New York Times”.
Obama
studentul a devenit Obama Maestrul… Întunericului.
Absolut edificator,
dacă suprapunem aceste imagini peste celelalte evenimentele pe fondul cărora
președintele Donald Trump a fost indepărtat de la Casa Albă în urma unei
lovituri de stat foarte elaborate, ale cărei ramificații încă neelucidate
depășesc cu mult granițele americane[2].
-------------------------------------
[1] Nota
redacției - vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_de_la_Frankfurt -
Școala de la Frankfurt (Frankfurter Schule) a fost o școală de teorie și
filosofie socială asociată în parte cu Institutul de Cercetări Sociale de la
Universitatea „Goethe” din Frankfurt. Înființată în timpul perioadei
interbelice, școala era formată din dizidenți neo-marxiști neconfortabili cu
sistemele capitaliste, fasciste sau comuniste existente. Mulți dintre acești
teoreticieni au crezut că teoria tradițională nu poate explica în mod adecvat
dezvoltarea turbulentă și neașteptată a societăților capitaliste în secolul al
XX-lea. Critici atît ai capitalismului și ai socialismului sovietic, scrierile
lor evidențiau posibilitatea unor căi alternative spre dezvoltare socială.
Acești teoreticieni erau, uneori, numai afiliați, iar unii autori subliniază că
„cercul din Frankfurt” nu era nici o școală filosofică, nici un grup politic.
Cu toate acestea, ei vorbeau de o paradigmă comună în minte; au împărtășit
premisele marxiste Hegelian și au fost preocupați de întrebări similare. Pentru
a completa omisiunile percepute ale marxismului clasic, ei au căutat să atragă
răspunsuri din alte școli de gândire, folosind, prin urmare, idei de sociologie
antipozitivistă, psihanaliză, filozofie existențială și alte discipline.
Principalele figuri ale școlii au căutat să învețe și să sintetizeze lucrările
unor gânditori diferiți precum Kant, Hegel, Marx, freud, Weber, Simmel și
Lukács. În urma lui Marx, ei erau
îngrijorați de condițiile care permit schimbarea socială și instituirea unor
instituții raționale. Accentul lor pe componenta „critică” a teoriei a fost
derivat în mod semnificativ din încercarea lor de a depăși limitele pozitivismului,
materialismului și determinismului prin revenirea la filosofia critică a lui
Kant și succesorii săi în idealismul, în principal filosofia lui Hegel cu
accentul pe dialectică și contradicțieca proprietăți inerente ale realității
umane. Începând cu anii 1960, teoria
critică a Școlii din Frankfurt a fost din ce în ce mai ghidat de lucrarea lui
Jürgen Habermas pe rațiune comunicativă, intersubiectivitatea lingvistică și
ceea ce Habermas numește „discursul filozofic almodernității”. Critici
teoreticieni precum Raymond Geuss și Nikolas Kompridis și-au exprimat opoziția
față de Habermas, considerând că a subminat aspirațiile pentru schimbare
socială care inițial au dat naștere diverselor proiecte ale teoriei critice -
de exemplu, problema ce ar trebui să însemne, analiza și extinderea
„condițiilor de posibilitate” pentru emanciparea socială și critica
capitalismului modern.
[2]
https://www.facebook.com/donpedropetrec/posts/3496797033775380
Victoria neo-marxismului În America?
(2)
Petre Căluian
31 Ianuarie 2021
„Ceea ce a
început în Rusia se va încheia în America”. (Citat atribuit Stareţului Ignatie
de Harbin (Manciuria) anii ’30, sec. XX-lea)
Hillary Rodham Clinton
Hillary
Clinton, al cărei nume de fată pe vremea studenției la „Wellesley College” era
Rodham, în anul 1969 a scris o teză laudativă de 92 de pagini, despre nimeni
altul, decât Saul Alinsky. „Dacă idealurile soților Alinsky ar fi actualizate,
rezultatul ar fi o revoluție socială”, scria Clinton în teza sa, disponibilă
online.
„Hillary
Rodham, la fel ca mulți tineri americani, a intrat în facultate cu o educație
conservatoare fermă dar a ieșit un socialist înfiorător”, spune despre ea
Trevor Loudon, autorul a două filme documentare apărute pe D.V.D. și streaming
online, în care sunt evocate, legat de doamna. Clinton, ideile periculoase ale
lui Alinsky: „Rules for Radicals” și „The Enemies Within”, ultimul bazat chiar
pe cartea lui Loudon, „The Enemies Within: Communists, Socialists and Progressives
in the U.S. Congress. Și pentru o parte din această transformare, se arată in
documentar, răspunzător este în mod clar mentorul ei politic, radicalul marxist
din Chicago, Saul Alinsky”.
Un alt
amănunt deloc de neglijat pentru parcursul îndoctrinării tinerei absolvente
Hillary Clinton a fost stagiul pe care aceasta l-a petrecut în anul 1971 ca
intern la cabinetul de avocatură din San Francisco al avocaților Robert
Treuhaft și Doris Brin „Dobby" Walker Roberson, amândoi membri ai
partidului comunist american și ai Asociației Internaționala Democrată,
controlată în epocă de Uniunea Sovietică. Poate fără nicio legătură directă sau
cunoscută cu trecutul ei legat de cercurile radicale neo-marxiste este și
faptul că, din poziția sa de secretar de stat în cabinetul Obama, prin
intermediul Fundației Clinton deținută de soțului său Bill Clinton, Hillary
Clinton a înlesnit cumpărarea de către Rusia a grupului minier canadian
„Uranium One Inc”, de către societatea rusă „Rosatom”. Această vânzare care s-a
făcut prin mai multe donații către Fundația Clinton a fostul președinte Bill
Clinton, a diminuat cu 20% stocurile americane de uraniu, care au intrat astfel
în posesia „Rosatom”. Coincidență?
Intâmplare? O, daa… sigur că da…
Un alt
capitol deloc de neglijat care arată și o altă dimensiune ce ține de siguranța
națională a Statelor Unite este și legătura foarte puternică a doamnei secretar
de stat Hillary Clinton cu asistenta ei personală, Huma Abedin, un personaj cu
puternice legături in lumea islamică. Huba Mahmood Abedin fost vicepreședinte
al campaniei prezidențiale pentru Casa Albă din 2016 al candidatei Hillary
Clinton, a fost din 2009 până în 2013 și adjunct al șefului de personal al
secretarului de stat al S.U.A., Hillary Clinton. În timpul mandatului lui Hillary
Clinton la Departamentul de Stat și în campania ei prezidențială, Abedin i-a
devenit unul dintre cei mai apropiați și influenți asistenți.
În privința
asta, cu adevărat interesante sunt alegațiile mai multor congresmani
republicani, dar și mărturiile unor ofițeri C.I.A. cum că, membri ai familiei
lui Huba Abedin au legături cu organizații radicale islamice, ceea ce
contravine protocoalelor de siguranță națională ale S.U.A., doar că acest lucru
nu a determinat-o pe Hillary Clinton să o indepărteze din imediata ei
apropiere, ba dimpotrivă.
Clare
Cortez, fost ofițer de operațiuni C.I.A. declara într-un interviu pentru filmul
documentar „The Enemies Within” că, „în perioada în care la Departamentul de
Stat a fost Hillary Clinton, întreaga politică externă a Statelor Unite a fost
în întregime bulversată. Nu s-a mai continuat urmărirea și capturarea
jihadiștilor, iar în Libia au ajutat prin complicitate cu milițiile jihadiste
ale Al Qaeda la răsturnarea guvernului legitim condus de Gadaffi, care în
ultimii ani - afirmă Cortez - colabora in secret cu guvernul american, devenind
un aliat în regiune al S.U.A.”.
Acesta e
doar un exemplu din multe altele care s-au intâmplat in timpul cât doamna.
Clinton a fost secretar de stat pentru politica externă și Abedin sfătuitoarea
ei cea mai apropiată”, a mai spus fostul ofițer C.I.A., Cortez.
Huba Abedin
a venit la Departamentul de Stat cu tot bagajul său de relații și legături pe
care famiia ei le avea cu Frăția Musulmană. Guvernul saudit a înființat un
institut al afacerilor minorităților musulmane, la conducerea căruia l-a numit
pe tatăl celei mai apropiate și de incredere asistentă a secretarul de stat al Statelor
Unite. Institutul la conducerea căruia se afla tatăl Hubei Abedin a publicat
revista „Jurnal - Afaceri și Minorități Musulmane”, al cărei redactor șef a
fost tatăl, apoi mama asistentei doamnei. Clinton, Huba Abedin însăși fiind
prezentă în consiliul de redacție. Este evident un conlict de interese, care
poate fi privit și ca o cale de a-i fi răsplătite anumite servicii doamnei.
Abedin, dacă nu cumva institutul respectiv era și o curea de transmisie
subterană directă între guvernul saudit și secretarul de stat Hillary Clinton.
De asemenea,
continuă ofițerul C.I.A. - Cortez, în cadrul acelui consiliu editorial era
prezent și un anume Abdullah Omar Nassif, un saudit care înființase înainte de
11.09.2001 „Rubby Trust”, o companie care se ocupa de consultanță financiară,
cu scopul explicit de a plasa bani în fonduri de investiții pentru Osama Bin
Laden și Al Qaeda. Legăturile doamnei. Clinton cu organizațiile radicale
islamice sunt mult mai complexe și adânci declară și Phill Haney, retras din
activitate din Departamentul pentru Securitate Homeland, în același film care
documentează și activitatea secretarului de stat Hillary Clinton. „În calitate
de ofițer de informații, am depus un jurământ, să apăr această țară inclusiv în
fața amenințărilor interne. Și Hillary Clinton este o amenințare internă”
(Phill Haney, Department of Homeland Security, retired).
De ce arată
lumea în care trăim așa cum arată după cele două mandate ale lui Obama cu
Hillary la Departamentul de Stat, nu cred că ar mai trebui să mire pe nimeni
care e într-o oarecare care măsură informat sau are un minimum interes să afle.
Ce urmează
de aici mai departe?[3]
---------------------------------------
[3]
https://www.facebook.com/donpedropetrec/posts/3496800867108330
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu