Ionel BOTA: Templul omului, templul
dragostei. Narcoza iubirii în proza Irinei Lucia Mihalca
Cu o bună priză la fenomenul liric
contemporan, fiind o poetă remarcată deja în abordările unor comentatori ai
genului, Irina Lucia Mihalca scrie și proză de bună calitate, perseverând pe
miza orientării discursului epic spre spectacolul durabilului, cumulând
capacitatea aceasta aproape insolită, am zice, de a crea viziuni și de a
împărtăși cititorului emoții, bucurii spirituale, expandări ale vieții
interioare a personajelor prin proiecții încântătoare, aproape infuzate de
impresivul unei lumini magice. Așadar, spectacolul prozei sale explorează
adâncimea esențelor dar ceea ce se remarcă de la bun început, cum e și cazul
acestei insolit-grațioase Fata din vis, câmpul cuantic-axiologic înfățișează
mai degrabă gesticulația pe care o inspiră teritorii scripturale și
fantasticul, sentimentul însoțitor căutărilor și căilor inițiatice.
Între două lumi, sinesteziile duc la un
liman al templului omului, mistuind în dorul de viață și de vis, dragostea ca
fatalitate a tuturor lucrurilor contrapusă retroversiunii planului inefabilului
în anecdotica realității fade.
Numai că armoniile, țintă a
componentelor existențialului, rămân opțiunea pozitivă, marele vis al
desprinderilor ancestrale, întotdeauna sub orizontul restrâns al vieții, dar
expulzând aspirația fascinantului, firesc incomprehensibil, ca pasiune
confesiv-meditativă a ființei care scrie.
Am zice că important e, în corpusul textului, rolul cuvintelor. Visul,
referință sub narcoză, trimite la o lume a fanteziei, e adevărat, dar în crevasa
memoriei ea, lumea aceasta, e una statică, stilizată.
Emoții intense, bine surprinse de
condeiul talentat al autoarei, ascund un mister nedefinit, o taină, ascund și
cheia descifrărilor dintr-o poveste fără sfârșit.
Un vast poem întrețesând narațiunea și
onirismul, un parfum exotic amintind de un document vechi, un discurs sincron
cu un fel de insolită „lectură” a gândului, topografie sentimental-senzuală
vastă, fac din noua carte o veritabilă șansă pentru cititor și pentru
comentatorul specializat de a explora și în acest fel literatura pe care o
propune astăzi Irina Lucia Mihalca.
Volumul acesta întregește cu siguranță
portretul deloc de neglijat al unei autoare contemporane despre proza și poezia
căreia suntem siguri că se va mai vorbi în termeni elogioși.
———————-
Ionel
Bota
(postfață la
volumul „Fata din vis”)
http://www.logossiagape.ro/2021/01/20/ionel-bota-templul-omului-templul-dragostei-narcoza-iubirii-in-proza-irinei-lucia-mihalca/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu