PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎN FELUL NOSTRU NEAOȘ MĂIESTRU OMENESC ROMÂNESC

 

ÎN FELUL NOSTRU NEAOȘ MĂIESTRU OMENESC

ROMÂNESC

 

 

~*~

 

Și acest Ioan din Bihor om de viitor,

om între oameni, pentru oameni, adevărat de adevarat aur strecurat-tezaur,

român din neamul dumnezăiesc firesc aparte omenesc, rimânesc,

cu prisosință menestrel fain-făinel ridicat, în soare voinicel,

din al României ancestral de conștiință și știință,

cu talanți îmulți și sfințiti suflet din sufletul neamului meu aflat întru Dumnezeu cuget pururi poet luminat, suflet curat creștin, igenizat și senin, aur strecurat generos,

în destin ca Iisus Hristos frumos, luminos, cu drept a veșnicie, pe vecie poet-om și om-poet

și dar din dar rai pe picior de plai și în gură de rai ca Eminescu falnic mega al limbii române mălai și rai cu pitoresc plai

și grai magna cum laude verde de albastru din patrimoniul cultural națuonal și tradițional al nostru, laudator temporis acti,

înfrățit sufletește și prietenește cu Pavel din Sâmpetru, domiciliat actualmente cu frunze, pomnițe și prune albuțe, din Ciubăncuțe

(Ciubanca cu ciobani de legende si Ciubăncuța cu ciobănițe mitice-mioritice de pace și ca Vica de Doamne ajută, liturghie, în spice,

că eu la cravată și pus la tri ace eu Pavel, sunt sâmetrean, originar din Sân' Petru cu răchiți,

din România te iubesc,

că eu de drag și fainoșag strămoșesc pământesc

românesc firesc, eu nu mă despărțesc,

nu parăsesc pururi, cât trăiesc,

că eu nu părăsesc ce-i românesc, ce-i plai românesc,

cu chemare de străbuni dintre străini,

dintre spini și dintre bolovani, piatră cu colți care globalizați,

înstrainați de vatră înveninați câini te  latră

pe al casei tale vatră ca viciați neoameni,

ca politicieni scârbiți, lăpădați urând al nostru bine și de tot ce în lege, ad literam ni se cuvine, din bine să ne aducă, bine, doină și lumină de pomină) care ca acest fain făinel român ridicat voinicel, din Gepiu, Bihor, își sfințește locul ca om de viitor, din izvor și cu viața și cu adevărul de Luceafăr,

în roșu și verde ca mărul înflorind cuvântul, în preaplinul divin de iubire și fericire, pentru om, rod dat din Dom la norod,

din al României pom-Dom, templu pur și simplu ca exemplu, că nouă românilor cu rost de popor colorat, în falduri de tricolor roșu, galben și albastru,

sfânt pământ al nostru din patrimoniul, tezaur de zestre

din zările noastre albastre,

cum trebuie, că trebuie, in omenie de România mare a noastră a fiecare, fără părtinire ca apa curgătoare, in permanentă primenire care nu face, transformă sângele, în apă după noi potopul, pe noi Dumnezeu ținându-ne pe brață și sub a sa aripă

ca să nu ne fie frică de nimică și nici frig să nu ne fie, fir-ar să fie și să nu simt ger la Tatăl alduit alduit, din cer și ca un Nică-fără frică

sa fiu frumos și sănătos, sa nu-mi fie nimică, că la El simt cum mă ridică ca pe un porumbel-turturică,

că ne ajută, ajută-ne Doamne să fim pace, liturghiile din spice

și de fololos generos artist și cu rost să fiu ca la mama acasă, în viața frumoasă și să dăm la lume cu renume și neamului nost purtând prin veacuri vocație în socio-ecuație al României mândru și fără modru, cu nume și cu renume util și durabil,

că ajută-ne Doamne să trăim firesc, în dumnezaiesc,

în felul nostru democratic, dialectic și pragmatic omenesc românesc,

cu care eu un prichindel îndrăgesc și iubesc, că mă mândresc

de tine Românie te iubesc!

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE